EXCLUSIV Povestea președintelui din Liga 1 care e suporter al "câinilor": "Veneam să văd Dinamo - Steaua pentru că nu eram sigur că TVR va transmite meciul" » Cât a fost de aproape de a conduce clubul

Nu e acel președinte de onoare obișnuit al unui club, care doar să apară la TV și să laude echipa. Pasionat de fotbal din copilărie și recunoscut drept mare dinamovist, oficialul Botoșaniului se implică și financiar la echipa pe care chiar el a readus-o la viață în urmă cu 20 de ani. Când stai de vorbă cu el, ai impresia că ascunde undeva serverul Wikipedia sau că a venit cu lecția învățată. A văzut sute de meciuri și își aduce aminte perfect fiecare dată, marcator sau detaliu important.

- Când v-ați apropiat de fotbal?
- Eram copil, din anii de glorie ai lui Lucescu, Dumitrache, Dobrin și Dembrovschi. De la Mexico '70. Apoi am început să mă uit la Divizia A. M-a atras mai mult când am fost și alături de Botoșani ca simplu fan la prima promovare în "B", în 1975.

-⁠ De peste 40 de ani...
- Da, în '76 am devenit fan. N-am lipsit de la niciun meci. Veniseră Țiți Dumitriu, portarul Liliac, Nae Burcea. Era o echipă bună de Liga a 2-a. Am fost pe locul 4. Oamenii veneau la stadion, nu aveau atâtea oportunități de a se destinde.

- ⁠⁠Ați practicat vreun sport?
- Lupte libere și rugby. Aveam un profesor la liceu la Brăila care avea nevoie de juniori. Eram un tip atletic și m-a luat. A fost o perioadă scurtă. Mi-a plăcut la timpul respectiv. Fotbal practicam în curtea școlii, eram înnebunit. Făceam campionate, organizam totul din plăcere. Nu aveam vreun talent. În schimb, aveam plăcerea de a urmări fotbalul, mi-a intrat microbul ăsta până-n inimă.

- ⁠⁠Ce liceu ați făcut?
- Un liceu de electronică, matematică-fizică. N-am profesat deloc. Am lucrat în alte domenii, comerț și producție. Mă ajuta să fac și delegații la București și să văd meciuri.

- ⁠⁠La ce echipe?
- Peste tot pe unde puteam. L-am văzut pe Hagi la debut, un Bacău - Farul 3-0, și am prins și primul lui gol, pe Ghencea, Steaua - Farul 2-2, undeva în noiembrie. Farul era într-o perioadă grea, era la retrogradare, în '82 parcă.

Șfaițer alături de naționala de tineret a României înaintea meciului cu Anglia, 2010

"Dudu, Dumitrache și Orac m-au făcut să țin cu Dinamo"

-⁠⁠ Aveți o memorie foarte bună. Vă aduceți aminte primul meci?
- Cum să nu! La Dorohoi. Cristalul cu CS Botoșani, 1-1. Mulți spectatori. Se juca foarte agresiv, era un derby. Erau orgolii la nivel de județ. În afara stadionului a ieșit o bătaie generală.

- ⁠Câte meciuri ați văzut?
-Aveam un caiet studențesc în liceu, unde îmi notam tot. Nu mi-a mai permis timpul, dar le am în memorie. Sunt foarte multe, câteva sute. Am și prins vremuri frumoase, cu Dobrin la Botoșani. Atunci veneau la antrenament 1.000 de oameni.

- ⁠⁠Aveți vreo amintire cu Dobrin?
- A doua oară când el a venit, în '85, publicul îl cerea în teren. A intrat la meciul cu Prahova Ploiești în ultimele 20 de minute. A dat o pasă genială și a marcat Zaharia cu capul. A bubuit stadionul. Era o nebunie! Apoi, la un alt meci, lumea striga din minutul 60 să intre Dobrin. A intrat, a greșit o pasă la mijlocul terenului și am primit gol. Dar tot stadionul l-a aplaudat.

- ⁠⁠Cum v-⁠⁠ați apropiat de Dinamo?
- Datorită lui Dudu Georgescu, Dumitrache și Dinu. Voiam să-i văd. La meciul cu Hamburg am devenit fan 100%. Orac a fost senzațional! În '88 am făcut o deplasare cu mașina pe o vreme îngrozitoare. Era 2 decembrie, un 0-0 cu Steaua. Nu știam dacă TVR va televiza meciul și n-am vrut să risc, așa că am venit la meci. A doua zi am fost la un alt 0-0, Aripile Bacău cu Botoșani.

-  ⁠⁠Cea mai frumoasă amintire ca fan al lui Dinamo?
- Finala Cupei României din '84, cu 60.000 de oameni în tribună. Dinamo - Steaua 2-1. Lăcătuș primul gol, a egalat Custov cu dreptul și Orac a marcat golul victoriei. Și meciul cu Hamburg. Pentru mine a rămas ceva incredibil! Augustin, Mulțescu și Orac, nu voi uita niciodată! Am fost și la Dinamo - Liverpool, când a dat Ian Rush două goluri, pe un teren foarte greu. Erau prea buni…

- ⁠⁠Cu Sampdoria cum ați trăit meciul?
- Am fost și atunci. Cu Vialli și Mancini la ei. Extraordinari! Drept dovadă că au egalat în 10 oameni la București. În Italia, Dinamo a făcut un meci bun, dar erau greu de bătut italienii. Am amintiri și din perioada recentă, cu Everton, acel 5-1. Îmi aduc aminte tot ce înseamnă meci al lui Dinamo!

"Blaturile m-au făcut să renunț o perioadă"

- ⁠⁠Când v-ați oprit?
-Cât am fost cu Botoșani în Liga a 2-a mergeam și la meciurile lor. Și cu naționala la fel, în Franța '98, la Euro 2000. Din 2003 până în 2013 n-am lipsit de la meciurile României și ale lui Dinamo! Cu tot cu deplasări.

- ⁠⁠Când ați decis să intrați în fotbal?
- Cei care mă cunosc știu că visul meu a fost să am o mașină și să am echipă de fotbal, măcar de Liga a 3-a. Mașina mi-o doream ca să merg la meciuri. Prima oară m-am implicat la Vorona, în '86-'90. Le cumpăram treninguri, mingi. Iar după ’90, la Botoșani.

- ⁠⁠Au fost și momente grele?
- În '91-'92 eram foarte aproape de echipă. Am pus umărul serios. N-am reușit să promovăm. De fapt, eram ca și promovați, ne luptam cu Relonul Săvinești și s-a făcut o mare greșeală. Sau a fost intenție, prostie, nu știu... Bătuserăm, ne-am bucurat cu toții, iar a doua zi a apărut în Sportul românesc că jucase un fotbalist suspendat. Eram trecuți pe locul 2. Dacă atunci reveneam în Liga a 2-a, sunt sigur că Botoșaniul ar fi avut fotbal în continuare. Așa, s-a creat o ruptură la nivel de județ. Echipa s-a desființat în 1993, iar până-n '97 n-am mai avut. Au suferit toți botoșănenii. Nu mai aveam sport!

- ⁠⁠La câte echipe v-⁠⁠ați implicat?
- La multe! Vorona prima, în mai multe perioade. E echipa de suflet, în localitatea natală. CS Botoșani, FC Unirea Botoșani din 1997, cu care am fost și în Liga a 2-a. Aici am avut condiții fantastice, am câștigat un baraj cu Vaslui. Iar în vara lui 1999 m-am retras. Nu am avut deloc sprijin. M-am supărat, eram singur. A fost o dezamăgire. Am zis că nu mă voi mai implica la Botoșani. În 2002 am avut ofertă de la Suceava, unde aveam câteva afaceri. Am mers, eram încântat de proiectul primarului. Am avut mult entuziasm atunci, a fost o luptă dură cu Onești și Petrolul, am fost dezgustat rău.

- ⁠⁠Vă referiți la blaturi?
- Erau jocuri de culise, da! Am fost foarte afectat și mi-am dat cuvântul că nu mă voi mai implica în fotbal. Doar la Vorona, unde aveam o bază construită. Dar în iarna lui 2003, după doar o jumătate de an de pauză, am revenit la Botoșani. Am refuzat inițial, am zis că mă gândesc, dar îmi era drag fotbalul, echipa. Mă întâlneam cu jucătorii prin oraș și mă rugau să vin să-i susțin. Până la urmă, în noiembrie 2003, am revenit.

- ⁠⁠Cum așa?
- Era un joc la Pașcani, le-am promis că mă duc la meci. Nu voiau să urce în autocar. Le-am zis să se ducă, era păcat de munca lor! Într-o vineri, cu 3 etape înaintea finalului turului. Au bătut 5-2. Apoi au jucat cu Bacău II, au bătut 2-1. La fel și în ultima etapă și au terminat pe primul loc turul. Au fost niște discuții în iarnă și am acceptat să revin. Am promovat în Liga a 2-a. 9 ani am stat acolo, cu un singur an de emoții.

- ⁠⁠Când?
- În 2008. Ultima etapă, la Giurgiu, n-am să uit. Am condus 2-1, puteam face 4-1. Am fost egalați în minutul 90+3. Noroc că și Suceava a fost egalată la Brăila, de la 0-2, 2-2. Am rămas noi în Liga a 2-a. În rest am avut clasări bune, în prima jumătate.

- Cea mai urâtă amintire?
- Când eram la Unirea Botoșani. La un meci cu Vrancart Adjud. Am ieșit cu bătaie de acolo. A fost și domnul Porumboiu la acel meci. Eram în luptă directă cu Focșani, meciul a fost la final de noiembrie. Au avut ei 1-0 și penalty ratat, am egalat în minutul 79 prin Băncilă. Ni s-a dat penalty în minutul 85. Nu s-a mai bătut nimic, portarul de la gazde i-a dat un pumn în față arbitrului. Am câștigat 3-0 la masa verde. Ceva urât! Jumătate de oră s-au bătut pe teren și la vestiare.

"Dacă nu eram la Botoșani, în secunda 1 mergeam la Dinamo"

- ⁠⁠Câți bani ați investit în fotbal?
-Nu-mi dau seama. Sunt 20 de ani de când sunt implicat. N-am luat niciodată vreun ban, doar am adus! Peste tot. Am lucrat mereu curat, să avem o imagine bună. Și la Botoșani ne-am străduit să fie cât mai bine, cu domnul Iftime, cu Elsaco și toți asociații. Cred că asta se vede.

- ⁠⁠Care e cel mai frumos meci la care ați fost?
- El Clasico! Am prins acel 5-0 din 2010, pe Camp Nou, Xavi, Pedro, Villa de două ori și Jeffren. Senzațional, un spectacol total! Sunt fan Real Madrid, dar Barcelona era clar mai bună.

- ⁠⁠Cât de aproape ați fost să ajungeţi la Dinamo?
- Dacă nu eram implicat la Botoșani sau eram la Suceava, Iași, în secunda 1 eram la Dinamo. Ar fi fost o provocare pentru oricine. Vorbesc cu domnul Negoiță. L-am felicitat pentru ce a făcut, e de admirat! Puteam avea parte de un Rapid II.

- ⁠⁠A fost o propunere concretă?
- Mai multe discuții. Pentru oricine e o provocare. Sunt dinamovist de mic, știu tot istoricul, am fost aproape de clubul ăla, aș fi acceptat să dau o mână de ajutor pentru că e un brand. Dar sunt la Botoșani. Nu cred că acel brand va muri.

"I-am propus pe Ngadeu și Cabrera la Steaua"

- Pe ce jucători ați paria?
- Miron și Burcă. Am și transmis cuiva să-i urmărească. E clar că Dinamo și-i dorește. Vreau să-i văd la echipe mari din România, nu așa cum s-a întâmplat cu Cabrera sau Ngadeu. Moruțan, Lorand Fulop, Oaidă, Târșa și portarul Brînză au și ei un viitor frumos.

- ⁠⁠A fost vreo ofertă de la FCSB pentru Ngadeu?
- L-am propus acolo, nu ascundem. Și pe Cabrera. Dar nimeni nu m-a luat în seamă. Au fost ceva discuții cu Steaua pentru Ngadeu. Am cerut 500.000 și li s-a părut mult. Aici s-au oprit discuțiile.

- ⁠⁠Ce buget are FC Botoșani?
- Am pornit de la 2,3 milioane. Am avut 2,7, 3 și chiar 3,7 milioane. Acum am revenit la 3,4. Aici vrem să ne încadrăm.

- ⁠⁠De ce nu a reușit Golofca la FCSB?
- La Steaua nu e răbdare, e volumul mare de jucători. Primești șanse puține. Avea nevoie de un timp de acomodare. Nu putea imediat. Mulți jucători care vin din provincie se impun greu la echipele din București. Tot timpul a fost grea această trecere. Eu zic că el putea mai mult.

- ⁠Are probleme extrasportive?
- Nici vorbă, am vorbit des cu Golofca. Nu e un consumator de băuturi, a avut o ieșire. Nu-l văd un băiat cu probleme atât de mari. Îl cunosc bine de tot.

⁠- Când aveți de gând să renunțați la fotbal?
- Va veni și momentul ăsta. Nu prea curând. Am un mare regret, fotbalul îmi răpește foarte mult timp. Asta nu înseamnă că nu voi mai urmări fotbalul după ce renunț. Voi mai merge pe stadioane. Cel mai bine mă relaxez când mă uit la un meci și sunt neutru. Mă opresc uneori să văd un UTA - Afumați sau un Balotești - Clinceni. 

Cornel Șfaițer pe Stamford Bridge

"Cu Moruțan e o poveste. Îl știu de mult timp. Leo Grozavu n-a crezut că-l pot aduce. Îl urmăreau Viitorul și Dinamo. Pot spune că l-am ținut ascuns. Dar cred că n-a fost o alegere rea pentru el. Va fi un jucător important pentru naționala României. Steaua a făcut o afacere bună"
Cornel Șfaițer

"Mergeam la meciuri cu unchiul și verișorul meu, făceam și deplasări cu mașina, la Vaslui, Bistrița. În sezonul '81-'82, cu Țiți Dumitriu, am făcut toate deplasările"
Cornel Șfaițer

"N-am avut niciodată litigiu cu cineva. Suntem singura echipă care se poate lăuda cu asta. Au fost și la noi momente grele, am avut întârzieri. Am diminuat din cheltuieli și ei au fost înțelegători. Comunicarea e cea mai importantă"
Cornel Șfaițer