Gabriel Berceanu despre primul antrenor-blogger » "Sărbătorile domnului Pustai.ro"

"Probabil drumul meu va duce-n iad / Mă-mpiedic de o lacrimă şi cad / Şi iar adorm şi iar mi-e dat un vis / Că biata cifră doi s-a sinucis". O strofă din poemul "Spune-mi ceva", al lui Adrian Păunescu. Din care, un bărbat de 46 de ani, cum ar veni cu un picior pe banchiza generaţiei Facebook şi cu altul pe cea a melodiilor lui Aznavour, îşi scoate titlul primului post pe blogul personal: "Cifra doi s-a sinucis?"

E antrenor de fotbal, ba unul foarte bun, pentru mine. Da, din Liga 1, deşi primele cuvinte pe care le aruncă pe net nu te-ar convinge: "Am aşteptat vacanţa pentru a scrie". Ca şi cum meciurile, arbitrii sau matematica n-ar fi decît acoperişul şubred sub care Cristi Pustai aşteaptă vacanţa de sărbători. Ca să scrie.

"Şi ce? De ce? Cum?" Se-ntreabă ardeleanul picat în ninsoarea de stenograme a fotbalului nostru ca un Atlant chiţibuşar şi fascinant. Despre copii. Gaz Metan e acum pe locul 11, în iulie a bătut Mainz. Despre copii. Arbitrii ciuruie sezonul, profesorii au salarii scurte şi seci, aritmetica însăşi devine derizorie într-o lume care a uitat înmulţirea şi trăieşte din resturi. Despre copii.

Nu vă spun mai multe din textul lui Pustai. E o tristeţe suavă şi adîncitoare pentru cititor, de la un atipic cu certificat, cum e medieşeanul. El, fostul fotbalist, antrenorul, profesorul, se simte martor la viaţa "iarăşi vale, iarăşi deal", glumeşte transilvan cu sine şi priveşte amar cum îmbătrînesc în jur toate.

Mi-l imaginez de Crăciun sub un brad uriaş şi rotund, cum doar în jurul Tîrnăveniului bănuiesc să mai fie. În dreapta, o culegere de Olivotto, deasupra o Gazetă Matematică, peste toate un caiet cu scheme în care Bawab tot nu finalizează. În vîrf, un Ipad cu prima pagină a ziarului după visul din Europa League.

Exagerez. Cel mai probabil se va juca simplu şi mult cu copiii.

Citeşte aici prima postare a lui Cristi Pustai pe blog!