Articol de GSP - Publicat luni, 10 octombrie 2016 16:53
Fotbalul românesc a avut în Klein un fotbalist extraordinar. Mai degrabă cu sapa decît cu mapa, Mişa era însă indispensabil oricărei echipe la care a evoluat. Indiferent că a fost vorba despre Corvinul, Dinamo, naţionala României sau Bayer Uerdingen.
Maratonistul de lîngă furnale
Michael Klein se afla printre ultimii jucători importanţi rămaşi la Hunedoara din echipa care ajunsese să dea cel puţin trei goluri pe meci şi să fie cunoscută drept "Norma Hunedoreană".
Mai erau Gabor şi Petcu, dar el era cel mai important şi tocmai de aceea Mircea Lucescu ezita să-l rupă de lîngă furnale. Totul fusese pus la punct pentru ca în 1989 să meargă şi el, totuşi, în Ştefan cel Mare. Lucrurile s-au precipitat şi Mişa a ajuns la Dinamo încă de la jumătatea lui 88-89.
I se făcuse o promisiune: că va fi ajutat să plece în Germania, dacă va juca un an la Bucureşti. "Ca orice neamţ, el voia să meargă în Bundesliga şi de la Corvinul nu avea nici o şansă să plece”, povestea Gelu Simoc, preşedintele Corvinului de aur, care a murit luna aceasta. "El era mijlocaş stânga, dar la Dinamo l-au făcut fundaş stânga. Ce însemna pentru Klein fundaş stânga? Toată partea aceea a terenului era a lui.
El putea să meargă de pe fundul terenului până în poarta cealaltă, unde centra. Avea o disponibilitate fizică extraordinară, el putea rezolva jumătate din teren şi îi trăgea şi pe alţii după el. De aceea s-au şi bătut toţi pentru el". După 40 de meciuri la Dinamo, Mişa pleca la Bayer Uerdingen.
A fost transferul anului pentru Dinamo
“Iniţial, înţelegerea dintre Dinamo şi Corvinul era ca Mişa să părăsească Hunedoara în vara anului 1989, după ce se încheia campionatul. S-a întâmplat însă ceva. Dinamo nu a mai avut răbdare.
În decembrie 1988 a venit la Hunedoara generalul Macri, însoţit de nişte colonei, chipurile, cu probleme legate de combinatul siderurgic, unde lucrurile ar fi mers prost”, rememora Simoc. După discuţia de la combinat, Simoc era convins ca lucrurile se vor aranja. Dar....
“La masă era şi colonelul Lucian Văceanu, şeful Securităţii pe judeţul Hunedoara. După masă, acesta mi-a spus să mergem la sediul Securităţii din municipiul Hunedoara să continuăm discuţia. Prima încăpere din sediu era goală. Colonelul mi-a zis să stau acolo că se întoarce imediat.
Am tot stat, s-a făcut seară. Văceanu a plecat. Spre seară, a venit şeful Securităţii pe municipiul Hunedoara, Luca, la mine. M-a luat direct « Te-a lăsat aici ca să te gândeşti! Vino să vorbeşti la telefon cu Faur». Directorul Combinatului Siderurgic Hunedoara, Sabin Faur, fusese şi el «prelucrat» în timpul în care eu eram încuiat în sediu. Am vorbit cu Faur. «Trebuie să-i dai drumul», mi-a spus. A doua zi, Văceanu a venit din nou la Faur. Dimineaţa la 7. Am semnat hîrtia".
Un mare campion mort la antrenament
În 89, a ajuns cu Dinamo pînă în sferturile de finală ale Cupei Cupelor, dar nu a reuşit să obţină niciun trofeu intern. Sezonul următor, avînd în Klein unul dintre cei mai buni dinamovişti, Mircea Lucescu reuşea să obţină atît Cupa României, cît şi titlul, ca o răzbunare parcă pentru anul precedent.
Împlinirea visului, de a merge în Germania, avea să se dovedească şi ghinionul lui. N-a jucat decît 36 de meciuri după care, la un antrenament, lumea s-a năruit pentru familia marelui fotbalist şi pentru întreg fotbalul românesc.
Michael Klein cădea fulgerat la un antrenament şi nu mai putea fi salvat. Luptătorul Klein trăsese de el şi nu a ţinut cont că e bolnav. Iar inima a cedat. Probabil că era prea obosită de miile de curse făcute pe partea stîngă.Era 2 februarie 1993. Localitatea Krefeld, Renania de Nord-Westfalia.
Carte de vizită
Michael Klein
322 jocuri/36 de goluri în Divizia A
90/5 în echipa României
13/2 în cupele europene
62/0 în Germania
