Articol de Raed Krishan (foto), Răzvan Luţac - Publicat miercuri, 26 iunie 2019 13:34
ROMÂNIA U21 - GERMANIA U21 // Poveștile omului care a văzut ascensiunea lotului U21 de la început: magazinerul Marian Ionică, 60 ani, cel care a pus luni steagul României la mijlocul terenului
- România U21 va juca împotriva Germaniei U21 în semifinalele EURO 2019, joi, 27 iunie, de la ora 19:00, ora României.
- Echipa GSP, formată din Răzvan Luțac (reporter), Vlad Nedelea (reporter), Raed Krishan (foto) și Cosmin Nistor (video), e în cantonamentul naționalei din Italia și transmite de la fața locului toate detaliile despre Euro 2019.
„Familia U21"”, cum își intitulează tinerii României selecționata, nu-i are membri doar pe fotbaliști. În spatele celor 23 de jucători din lot stă un staff numeros, în jur de 20 de persoane care se asigură de bunul mers al echipei.
Iar primul care a ajuns și la lot, și în Italia este magazinerul.
Nea Marian e genul de om pe care nu-l poți întreba care e fotbalistul lui preferat din lot, pentru că-i vede pe toți ca pe copiii lui. Și n-ar vrea să se supere nimeni! La 60 de ani, magazinerul a fost în centrul atenției în două momente dragi fotbaliștilor la acest Euro.
- Când au ajuns la Bagno di Romagna, pe 7 iunie, fotbaliștii au fost așteptați de Marian Ionică. La vederea lui, toți l-au luat în brațe pe cel care le pregătește echipamentul, mingile și elementele auxiliare pentru antrenament și meci.
- Luni, imediat după fluierul final al partidei cu Franța, nea Marian a luat un steag tricolor și a alergat până la mijlocul terenului, unde l-a pus și a salutat, în uralele publicului, tribuna a doua.
„O să îmi tatuez cercurile olimpice pe braț!"
Gazeta l-a vizitat înainte de antrenamentul României de la Meldola pentru a afla mai multe despre cine este preferatul fotbaliștilor. Și l-a însoțit în vestiare, acolo unde lipește cu migală abțibilduri cu numele fiecăruia la locul preferat din vestiar, apoi aranjează echipamentul și se asigură că nu lipsește nimic. „Am ajuns să îi cunosc pe fiecare și după parfum!”, se amuză, în startul întâlnirii, nea Marian.
- Nea Marian, i-ați prins pe băieți de la început. Cum au fost anii ăștia?
- Acum doi ani și jumătate, când ne-am adunat, era toată lumea sceptică, după nereușitele fostelor generații. Dar apoi, începând cu meciul din Liechtenstein, s-a văzut unitatea. Eu sunt de 20 și ceva de ani în fotbal, dar nu mi s-a întâmplat niciodată să văd copii ca ei, chiar să facă o familie aici. Copii, vorba vine copii, acum sunt o echipă matură după ce au reușit!
- Îi vedem pe teren, dumneavoastră îi vedeți și în vestiar.
- Tati, e mare lucru când îi vezi acolo. Sunt atât de profesioniști că dom' profesor Rădoi n-are ce să le spună multe! Toată lumea știe ce are de făcut, se vorbește mai mult la ședințele în care se discută scheme de joc, dar atât! Plus că n-am văzut niciodată să se jignească. Chiar și când glumesc, glumesc așa... serios, nu să te jignească! Uite, de exemplu Radu. Are chestia aia, de a motiva. Dar dacă-l vedeți în vestiar... Nu deranjează pe nimeni! Doar atunci, "haideți să câștigăm, hai, băieți, că e timpul nostru, e vremea noastră". Și atât.
„Te iubesc, îți dau tricoul din finală”
- V-am văzut și când au venit ei la munte, la Bagno di Romagna, v-au luat toți în brațe...
- Păi, pe Radu îl știu de când era copil. Eram masor la Steaua II, cu Leo Strizu, și el era la începutul carierei. Și ne-am întâlnit aici, după atâția ani. Vă dați seama că s-a făcut o legătură. Uite, de exemplu, vorbeam cu el. Îi zic „băi Ionuț, tu le dai tuturor tricouri după meciurile echipei, numai mie nu îmi dai, măi tati!”. Mi-a spus: „domne, fiindcă te iubesc prea mult, ți-l dau pe ăla din finală!”. Vai! Vă dați seama.
- Mai aveți tricouri de la fotbaliști?
- Să știți că nu. Doar de la Ianis. Fiul meu e medic și îi place să păstreze. Iar Ianis mi-a dat pentru el de la toate echipele pe la care a trecut.
„Am spălat și ciorapii de la antrenamentul pe nisip, dar majoritatea s-au dus, i-am aruncat. Am echipament mult de tot, noroc că avem 200 de perechi. Am venit cu echipament pregătit să câștigăm” Marian Ionică
„La Bistrița m-am ardelenizat”
- De când faceți meseria asta, nea Marian?
- De 20 de ani. În 2000 m-a luat tata Jean Pădureanu la Bistrița. Eu eram masor pe la o echipă de Divizia C, Turistul Pantelimon îi zicea, și dânșii veneau mereu acolo, la Hotel București. Și ne-am cunoscut, a venit să-i fac masaj. Și de-atunci am rămas foarte bun prieten cu dânsul. Și nu-mi pare rău. M-am ardelenizat acolo! Apoi la Steaua, la Dinamo, Rapid, FC Național... Acum sunt la o echipă de Divizia C, Gloria Popești-Leordeni. Îi salut și mi-e dor de ei. Și de micii lui Ciotoianu, vai, ce-i acolo!
- Deci proveniți din masor.
- Și din jucător de rugby! Am jucat 16 ani la Gloria București. Demi de mêlée sau aripă pe treisferturi. Apoi, cu masajul, m-am transferat la fotbal. S-a făcut natural mutarea.
- După atâția ani, ați învățat deja tabieturile jucătorilor.
- Ceva deosebit... Le place ca, mereu, la meciuri, să le dau ciorapii lor. Ianis, Radu, Pușcaș sunt meticuloși. Eu le știu mărimile de la început, respect.
„Am furat meserie de la Cornel Mateiași, de la echipa mare. El e as în domeniu. Și înainte să vin aici mi-a spus anumite lucruri. Băi, e surmenaj, e muncă, dar o faci până la capăt” Marian Ionică
„E treabă psihică”
- Practic, cum arată o zi de-a dumneavoastră? Una, să zicem, cu două antrenamente?
- Aoleu, tati, e muncă multă! Te trezești prima dată, de dimineață, la 7 jumate - 8, să iei echipamentul de la spălătorie. Îl pregătești, îl aranjezi pe mărimi. După, te ocupi de celelalte trebuincioase, cum ar fi prosoapele. Mergi la teren să le aranjezi. Ghetele, ați văzut și voi. Se termină, tu pleci ultimul! Iar le strângi, du-le la spălat, aștepți să le iei de la spălătorie, iar le iei când sunt două antrenamente. E belea (râde).
- Veniți primul, plecați ultimul! Cam câte ore lucrați pe zi?
- Cam 8 ore. 7-8 ore. Timp efectiv, că nu e vorba că muncești pe brânci în alea 8 ore, dar e de stat, de așteptat. E mai mult psihică treaba, trebuie să știi fiecare cum dorește să le aibă aranjate în vestiar.
- Cum le aranjați? În ce ordine?
- Încep cu prosoapele. Și-apoi tricou, șort, ciorapi, jambiere, ghetele...
- Și diferența față de meciul oficial?
- La meci, totul trebuie să aibă altă ordine. Totul trebuie să fie aranjat frumos, să aibă și aspect. Se vine înainte de meci, se filmează, se pozează, e ceva mai special. Însă ca acum, la Europene, n-am avut niciodată emoții.
- Dar la Tokyo? Sunteți gata și la Tokyo?
- Uite, chiar le ziceam și băieților. Nu am niciun tatuaj pe mine. Mi-aș dori imens să pun 5 cercuri pe brand. Să mă duc cu ei acolo. Ar fi frumos. Chiar glumește Cicâldău cu mine, "nea Mariane, cercurile!". Acolo, la Olimpiadă, sunt zeii.
„Am rămas foarte atașat de Lucian Sânmărtean. Un copil formidabil. A crescut alături de mine la Bistrița. Îl duceam la loturile de juniori”Marian Ionică
Citește și:
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
){kind=small}
