Un Forrest Gump carpatin » Moşion: bătrînul de 79 de ani care a învins cancerul prin sport şi curse la semimaraton

Apare de după zidurile solide ale cetăţii Rîşnov. E antagonic ambientului: mic, sprinten şi repezit. Iar pantalonii scurţi traşi peste dres îi oferă un aspect nostim, de curtea şcolii. Cu o barbă gălbejită la înaintare şi păr creţ revărsat de sub căciuliţă, stîrneşte deopotrivă amuzament şi admiraţie printre ceilalţi protagonişti. Unii îl numesc "Daniil Sihastrul". Alţii îl văd desprins dintr-o pictură bizantină.

Dar nu i-ar place paralelele. E alergător la semimaraton, deşi are 79 de ani! Un arbitru rezolvă dilema comparaţiilor: "Aţi văzut filmul cu Forrest Gump? E o scenă în care aleargă de la un capăt la altul al Americii pînă îi creşte barba. E leit!", rîde bărbatul. Dar şi aplaudă: Gheorghe Moşion e favoritul său de la Semimaratonul Zăpezii!

Cancer fentat prin sport
Şi e preferatul multora: bătrînul a bătut o cale de peste 400 km pentru a fi prezent la competiţie. E venit direct de la Arad! Coboară fără probleme drumul pietrut al Cetăţii. Din sens opus, o tînără de nici 17 ani urcă gîfîind. "Hai, frumoasa tatiiii!", rîde bătrînul. Continuă atît pe străzile Rîşnovului, cît şi prin noroaiele din împrejurimile oraşului.

Cei tineri se aşteaptă să renunţe, veteranii le taie elanul cîrcotaşilor: "Ajunge el imediat! E un bărbat incredibil. Am înţeles că a avut cancer, doctorii nu i-au mai dat voie să alerge, iar el s-a apucat de semimaratoane! Colosal!", se entuziasmează Vasile Dogaru, unul dintre organizatori.

Speriat de sanatoriu
În uralele tuturor, trece linia de finiş. E singurul care refuză ceaiul cald servit victorioşilor, se mulţumeşte cu medalia. Restul competitorilor se tîrăsc spre o cabană, caută orbeşte hrana şi odihna. Moşion nu: ne ia deoparte şi începe să povestească!

"Dacă aţi auzit legende că sînt de prin Bulgaria şi băteam copiii satului, uitaţi-le. M-am născut la Tulcea, am făcut armata la Arad şi am rămas acolo. De meserie strungar şi macaragiu". Lipseşte ceva. Alergatul!

"Povestea lungă începe la 12 ani. Am făcut o pneumonie gravă. Beteag rău de un plămîn! Am intrat în sanatoriu". Scenele l-au terifiat. "Condiţiile erau bune. Infirmierele, la fel. Dar oamenii erau goi. Viaţa lor era gri. N-am vrut aceeaşi soartă!".

Debut 50 plus
Ezită cînd e întrebat de cancer, dar povesteşte cum toţi doctorii îl sfătuiau să renunţe la ţigări. Deşi nu fumase în viaţa lui! "Vă daţi seama cum aveam plămînul. Aproape distrus. Şi am stat aşa pînă la 52 de ani!". Mai mult, s-a îngrăşat. "Aveam 73 de kilograme la 1,64. Trebuia să fac ceva!".

A început cu joggingul. I-a plăcut. De la un kilometru, a trecut la doi. Iar progresia a crescut pînă la 21! Între timp, medicul care l-a controlat a rămas uimit: plămînul se vindecase, "bravo, Ghiţă, ţi-am zis să laşi tutunul!". După diagnostic, a aflat de semimaratoane oficiale. Iar debutul şi l-a făcut la 64 de ani! Povestea e întreruptă de alte urale: la finiş ajunge Simion Buburuz, maraton la 65 de ani. Moşion rîde: "Tot ăia vechi sînt mai buni! Dacă aveam vîrsta matale, alergam două la rînd!". Rîde prin barba de sîrmă, însă dă primele semne de oboseală.

"Cum te simţi, moşule?", întreabă un tînăr. Răspunsul e prompt: "Ca după fiecare semimaraton: ca un creştin după spovedanie!".

"Îmi place că lumea mă recunoaşte deja. Organizatorul Ilie mă ştie după podoaba capilară şi cea barbară :D" (Gheorghe Moşion, atlet)

"Aţi văzut tinerii? După un sprint cădeau laţi! Păi nu sunt rodaţi, domnule: nici eu, la două zile după ce mă apucasem de alergat, nu duceam un kilometru" (Gheorghe Moşion, atlet)

"Primul semimaraton a fost cel mai greu. La final, am avut o senzaţie pe care o trăieşti o singură dată în viaţă. Mulţi văd luminiţa de la capătul tunelului. La mine a fost un far" (Gheorghe Moşion, atlet)

23 de semimaratoane a alergat Moşion de la 64 de ani: printre acestea, semimaratonul Apusenilor ori semimaratonul Clujului

3 ore şi 4 minute i-au luat lui Moşion pentru a parcurge 21 de kilometri