Imaginea 1
(1/2)

Imaginea 2
(2/2)

Un obiect mic cît o casetă audio va însoţi Gazeta Sporturilor la chioşcurile de ziare. Formatul cărţii e o idee olandeză, descoperită la tîrgul de carte de la Frankfurt de ziarista gsp Ramona Mânzat, şi îmbrăţişată imediat de editura Humanitas şi de Mircea Cărtărescu. Aceste nume şi titlul "Nostalgia" vor rămîne legate mereu de intrarea în România a ceea ce voci din industria comunicării numesc Cartea Viitorului.

Nu doar dimensiunile gingaşe şi hîrtia subţire sînt aparte. Ci şi autorul. Sunat în pripă la Berlin, "criza e alibiul perfect, domnule Cărtărescu", cel mai bine vîndut scriitor român în viaţă a pătruns în dialog nu ca o maşinărie umană de PR, ci ca un tip care-şi menţine viziunea proprie chiar şi atunci cînd se confruntă cu brutalitatea României reale.

În locul lui, eram infinit mai precaut şi mai laş. Mircea Cărtărescu nu vrea să facă pe plac nimănui. Ne pune o carte în palmă, să o deschidem e treaba noastră.

- Cum vă sună, puse împreună, Gazeta Sporturilor, Mircea Cărtărescu, Humanitas şi un format nou de carte? Nu e un moft?
- Nicidecum! Formatul pe care-l oferiţi cititorilor Gazetei Sporturilor mi se pare minunat. Cuprind "Nostalgia" în mînă şi cred că varianta aceasta olandeză e prima inovaţie tipografică la nivel de carte după zeci de ani. Cît despre legătura cu Gazeta, sînt convins că e o asociere foarte bună! Ideea revoluţionară a acestei cărţi de buzunar va ajunge exact la publicul tînăr. Vor găsi în carte un fel de Ipod, un omolog al gadgeturilor moderne cu care sînt obişnuiţi.

- Şi....
- Va avea succes, veţi vedea! Dincolo de conotaţiile culturale e frumoasă, e uşor de manevrat, se ţine într-o mînă şi se citeşte lesne, oriunde, în maşină, în metrou, la birou. E cool şi sper să mai apară şi un "t" la sfîrşiul cuvîntului. Faptul că se răsuceşte şi se citesc paginile atît de comod îmi place mult!

"Magia acestei cărţi e că o poţi ţine în palmă. Ca un palm computer, dar care miroase precum o carte adevărată"

- Astăzi multe cărţi se citesc pe net.
- Ştiţi cum văd eu diferenţa între tipar şi calculator? Înainte de formatul cărţii aşa cum îl ştim noi azi, cel de codex, sulul de pergament reprezenta suportul scrierii. Parcurgeai sulul fără să poţi reveni la o zonă anterioară a lecturii. Revoluţia cărţii faţă de sul a fost faptul că omul a putut răsfoi, selecta, reveni sau rezuma. Cărţile care se citesc pe computer sînt o întoarcere în timp la o lectură incomodă. Uitaţi-vă şi la faptul că, în limbaj tehnic, se uzitează acelaşi termen: scroll, adică sul. Rezumînd, nu cred în varianta electronică a vechiului papirus pentru că e un pas înapoi! Sigur că au apărut şi cărţile electronice, e-book-urile, care sînt altfel concepute.

"Nimeni nu poate opri evoluţia e-book-urilor, dar, la fel, nimeni nu poate înlocui sentimentul cărţii citite pe hîrtie"

"Multă lipsă de educaţie"
- Cum percepeţi, din Germania, criza românească?
- Am predat aici, la Berlin, 5 luni. Ţările şi companiile au batjocorit această criză şi uite că a ajuns să ne batjocorească ea pe noi. Cînd în Berlin rata şomajului e de 20% asta se observă şi pe feţele oamenilor. Desigur că e alt nivel decît în România, dar Germania s-a schimbat. Trenurile nu mai ajung mereu la timp, stilul de viaţă e diferit. Aşa că, revenind în ţară, nu mă întorc din Paradis în Infern, ci de pe o treaptă a Purgatoriului pe alta, mult mai jos plasată...

- Unde veţi găsi ce?
- În România, marea problemă este calitatea morală a oamenilor. E şocant cît de multă lipsă de educaţie există, cît de puţine aspiraţii! Televiziunile şi ziarele, generalizez, desigur, flatează straturile sociale joase.

- Şi instinctele joase ale fiecăruia dintre noi...
- Da, corect! Asta se observă pe net. Observaţi revărsarea de ură, de insulte!

"Vom scuipa pe jos şi în navele spaţiale"
- Nu e straniu cum ne purtăm pentru un popor care a fost învăţat să creadă despre el că e cultivat, inteligent şi bine antrenat cultural?
- Ni s-a propagat o iluzie. Întîi, prin ideologia poporului superior. Dacii erau cei mai buni dintre traci, deci şi românii deveniseră cei mai buni. Apoi, ne-am supraevaluat pentru că, înainte, ne exprimam mai ales prin elita noastră, care este sclipitoare. Dar cînd toţi vorbim, şi e bine că avem acest drept, se vede cum arată, de fapt, România profundă. Cea a fiecărei zile.

- Şi ce rămîne? O carte frumoasă azi în mîna tinerilor şi acelaşi scuipat pe stradă peste 20 de ani?
- Oamenii, nu doar românii, vor scuipa şi în navele lor spaţiale, cînd vor goli planeta. Aceasta e natura umană. Dar sperăm. Tot ce rămîne e speranţa.

"Volumul inovativ scos de Gazeta Sporturilor şi de Humanitas reprezintă răspunsul cărţii la asaltul e-book-urilor"
Gabriel Liiceanu