"Sînt aici pentru a cîştiga" a lui Chris McCormack este o carte despre energiile - bune sau rele

Articol de GSP - Publicat marti, 04 august 2015 19:23

"Sînt aici pentru a cîştiga" a lui Chris McCormack este o carte care se adresează celor care vor să vadă puţin mai departe de cotidianul obişnuit al competiţiilor sportive din ziua de azi.

Cartea este pentru cei care vor să se lase surprinşi, uimiţi şi ridicaţi de pe canapea, pentru că sportul despre care vorbeşte este unul al pasiunii, al minţii şi al îndrăznelii. Este vorba de frumuseţea unei discipline de o nobleţe pe care spiritul sportului modern a uitat-o aproape cu desăvîrşire. De data aceasta, triatlonul este cel care pune în scenă lupta dintre distanţe, muşchi şi ambiţie, însă, în fond, e vorba de dorinţa omului de a-şi cunoaşte şi depăşi propriile limite.

"Voiam ca toată lumea să ştie cît sînt eu de încrezător. Voiam să îşi facă griji din cauza mea, să nu se concentreze pe propria strategie. Eram singurul care spunea astfel de lucruri şi de aici a pornit ideea că sînt arogant".

Cine este australianul Chris McCormack? Un tip arogant, încăpăţînat, orgolios, ba chiar lipsit de fair-play uneori. La finalul cărţii, cititorul are şanse bune să nu devină un fan înfocat al omului Chris McCormack, însă va înţelege, cu siguranţă, motivaţiile sportivului şi strategiile sale strălucite.

"Am sosit la Kona în octombrie 2002, mîndru şi încrezător, şi am spus simplu: Sînt aici pentru a cîştiga! Ei bine, mi-au trebuit 6 ani pentru a obţine acea victorie".

Mecca şi Macca

Mecca triatloniştilor, adică a celor care înfruntă cele trei probe, înot, ciclism şi alergare, este Ironman-ul de la Kona, din Hawaii. Iar Macca, porecla australianului Chris McCormack, e un nume greu în această competiţie. În cartea scrisă cu ajutorul lui Tim Vandehey, "Sînt aici pentru a cîştiga", Macca îşi spune povestea într-un mod aspru şi încrîncenat.

Nici nu prea avea cum să o facă altfel, pentru că e vorba de un om care trăieşte pentru această cursă, una care nu face concesii nimănui. Doar să termini cei 226 de km, adică 3,86 km de înot, 180,25 km pe bicicletă şi un maraton, 42,195 km, este o performanţă. Dar să şi cîştigi proba e o onoare de care doar extrem de puţini muritori au parte.

"Cînd te antrenezi suferi, călătoreşti şi duci dorul familiei la fel de mult cît am făcut-o eu, perspectiva de a cîştiga pur şi simplu nu mai e suficientă. Nu poţi concura doar pentru tine, trebuie să concurezi pentru ceva sau altcineva, dincolo de tine".

Condiţii climatice grele

La Kona clima nu e deloc prietenoasă. Vorbim de o căldură înăbuşitoare, de o umiditate a aerului care ajunge la 90% şi de un vînt ce bate uneori cu peste 60 de km la oră. Este cumplit chiar şi pentru cei mai buni. Diferenţa o fac plusurile de pregătire fizică, dar mai ales cele de pregătire mentală.

Chris McCormack s-a remarcat şi a cîştigat tocmai pentru că stăpîneşte perfect jocul mental, atît cel cu sine însuşi, cît şi cel cu adversarii. După numeroase încercări eşuate, a reuşit să cîştige cea mai importantă cursă abia în 2007, la 34 de ani, iar în 2010, cînd nimeni nu îi mai dădea nici o şansă pentru că era deja considerat prea "bătrîn" pentru acest sport, a revenit în Hawaii cu speranţa de a mai învinge încă o dată. Cursa a fost una memorabilă, cu o luptă incredibilă, umăr la umăr cu Andreas Raelert, în care cîştigătorul s-a decis pe ultimii metri.

"Sportivii au o mîndrie imensă, un ego enorm, iar triatlonul nu e nici o excepţie. Aşa că vreau să îmi enervez adversarii astfel încît, deşi chiar eu le arăt propriile minusuri, să refuze să le corecteze".

"Sînt aici pentru a cîştiga" nu e o operă literară plină de metafore, ci cronica unei lupte epice care are ca scop împingerea limitelor umane dincolo de ceea ce oricare dintre noi a îndrăznit vreodată să viseze.