"Ultramaratonistul" este povestea vieţii şi carierei lui Dean Karnazes

Articol de GSP - Publicat marti, 04 august 2015 19:02

Există oameni cărora le place să alerge, dar care nu se mulţumesc cu maratoane.

Nu. Ei vor mai mult şi mai mult, deşi nu-şi explică nici ei prea bine de ce îşi doresc să încheie curse în care se aleargă, de pildă, 161 de kilometri dintr-o singură bucată. Oameni care îşi testează organismul, simţurile, pielea şi oasele, inima, creierul, picioarele, profesia şi familia, alergînd la ultramaratoane, competiţii extrem de dificile care, pe lîngă distanţele lungi, se desfăşoară prin păduri, munţi, deşert, regiuni polare.

"Ori ajungi în vîrful muntelui, ori eşuezi. La asta se reducea totul. Rareori viaţa este atît de clară"
Dean Karnazes, alergător de anduranţă

Povestea lui Dean Karnazes este scrisă de el însuşi, fără intervenţia vreunui biograf care să-l ajute să găsească vorbele cele mai potrivite. Acum în vîrstă de 51 de ani, Karnazes este celebru în lumea ultramaratoniştilor mai ales prin faptul că a alergat 50 de maratoane în 50 de zile consecutive. Dar şi prin multe alte particularităţi.

Pasiunea pentru încercări imposibile

A început să alerge de mic, curse lungi, unde simţea că principalul lui e duşman este propria voinţă. Scrisă cu umor şi inteligenţă, cartea intră adînc în istoria familiei numeroase a lui Karnazes, familie de greci, unde nimeni, în afara surorii sale Pary, nu pare a fi întreg la cap. Primii antrenori sînt cei de la care atletul învaţă devotament, disciplină şi mai ales sintagma "trebuie să alergi cu inima". Doar că în liceu Karnazes a decis să nu mai alerge. Cariera lui părea că se oprise înainte să înceapă cu adevărat.

Revenirea lui surprinzătoare s-a petrecut în ziua în care a împlinit 30 de ani. De fapt, în noaptea aceea. După 15 ani de pauză plată, în noaptea aceea a alergat 48 de kilometri, timp în care a învăţat să mănînce în timp ce fuge, pentru a-şi reîncărca bateriile. "Aşa am devenit din nou alergător. Într-o singură noapte, m-am transformat dintr-un carierist beat şi nerod într-un atlet renăscut", scrie Dean Karnazes.

"Frica era acum un adversar la fel de puternic ca oricare dintre munţii din faţa mea"
Dean Karnazes, alergător de anduranţă

Peticit ca o barcă spartă

Apoi atletul îşi istoriseşte trecerea către ultramaraton. Grea, epuizantă, imposibilă la prima vedere. Adică planul suprem pentru Karnazes. De la prima experienţă de acest gen, el povesteşte lucruri greu de suportat chiar şi în scris. Pierderea vederii din cauza epuizării, halucinaţiile şi durerile de tot felul, mai ales despre cele ale degetelor de la picioare. "Jim a mai spart o băşică înţepînd-o. Am simţit că leşin. Apoi, spre surprinderea mea, a scos un tub de superglue. A desfăcut capacul roşu şi a băgat vîrful în băşică. Apoi a scos o rolă de bandă adezivă. Eram uluit! Chiar îmi sigila băşicile cu superglue şi bandă adezivă! Mă simţeam ca o barcă de salvare căreia îi este peticită o gaură", mărturiseşte scriitorul-alergător.

Inspiraţia vine alergînd

Întreaga carte este o enciclopedie autoironică a nebuniei care înseamnă alergarea de anduranţă. Unii ar putea să nu rezoneze deloc cu sacrificiile, suferinţele şi preţurile plătite pentru a fi un astfel de atlet extrem. Alţii, în schimb, s-ar putea să ia numai partea inspiraţională a aventurii trăite ani de zile de Karnazes şi să devină fericiţi la gîndul satisfacţiei şi victoriei. Alergarea extremă este, ca o serie de alte pasiuni şi întîmplări din viaţă, o chestiune de alegere.