Articol de GSP - Publicat joi, 18 septembrie 2008 00:00
Mai întîi muncitor necalificat în construcţii, apoi fotbalist profesionist. Marţi seară, Culio a devenit "noul imperator al Romei"
Descoperit din întîmplare, în timp ce juca fotbal pe maidanul de la marginea oraşului său natal, Mercedes, Juan Emmanuel Culio a debutat în fotbalul profesionist la 19 ani, la CS y Deportivo Flandria, în liga a III-a argentiniană. Muncea deja de şase ani în construcţii, ca "peon" (muncitor necalificat), continuînd să meargă pe şantiere şi în primul său an ca fotbalist profesionist! Poreclit încă de la început "El Zurdo" (Stîngaciul), Culio a avut o ascensiune fulminantă, comparativă cu cea a echipei în tricoul căreia avea să cucerească Roma.
În 2002, atît Culio, cît şi CFR-ul erau în Liga a III-a, iar în 2004, atît mijlocaşul cît şi feroviarii ajungeau în Liga I. "Deşi munceam pe şantier, îmi doream enorm să ajung fotbalist. La 19 ani, însă, nimic nu se întrezărea, aşa că mă şi resemnasem la gîndul că nu mi-e dat să joc mai departe de maidan". Despre ce a urmat, Culio vorbeşte acum cu mult mai multă detaşare. Cum ajungi de la mistrie la vedeta primei etape a Ligii Campionilor explică însuşi "Împăratul de pe «Olimpico»".
- Juan, dacă acum 6 ani îţi zicea cineva că vei ajunge să înscrii două goluri Romei, pe "Olimpico", ce i-ai fi spus?
- Clar, că-i nebun! Nici eu nu mă gîndeam atunci la aşa ceva. Acum 6 ani lucram cu tata şi fratele meu pe şantier, pentru a-mi cîştiga pîinea. Fotbal, cum am mai spus, jucam doar aşa, în timpul liber.
- Cum a început totul?
- Eram într-o zi, ca de fiecare dată după program, pe terenul de joc, pe maidanul de la marginea oraşului. A venit un om la mine, nici nu mai ştiu cum se numeşte acum, care m-a întrebat: «Vrei să joci în echipa mea?». Am zis da şi a doua zi eram la antrenamente la Flandria. Asta era în 2002. Am continuat însă să muncesc, pentru încă aproximativ un an, pe mai departe, pe şantier. Era visul meu să ajung fotbalist. Am încercat mai întîi, la 15 ani, la grupele de copii ale lui Argentinos Junior, dar oraşul meu, Mercedes, era la 100 de km de capitală. Timp de trei luni m-a ajutat bunica mea cu bani, ea făcînd broderii pe care le vindea. Apoi s-a îmbolnăvit, nu a mai putut munci, iar eu am fost nevoit să abandonez fotbalul.
Lua 60 de euro pe lună!!!
- Cît cîştigai în acea perioadă, în construcţii?
- Pfff, puţin. Cam 60 de euro pe lună...
- Ce şi cui ai avut de demonstrat la Roma?
- Nimic, nimănui. Eu cred că, într-un an şi trei luni de cînd sînt în România, am demonstrat ce am avut de demonstrat. Nu îmi rămăsese nimic de arătat.
- Fabbiani te-a căutat după meci? Nu regretă că a plecat?
- Mi-a dat un mesaj după meci. M-a felicitat, mi-a zis că el mereu a crezut în mine. Înainte să plece chiar mi-a spus că o să joc foarte bine în Liga Campionilor, el a crezut mereu în mine. Mi-ar fi plăcut să fie şi el pe teren cu Roma, să ne bucurăm apoi împreună, să dansăm ca-n vremurile bune. :) E şi meritul lui că am ajuns aici, pînă la urmă, ar fi meritat să joace în Ligă. Dar, aşa cum a spus şi el, a vrut să fie aproape de fetiţa sa.
- Ţii pagina 1 în toate ziarele din România, dar şi din Argentina. Ce părere ai?
- Am citit şi eu ceva pe internet, mă bucur că toată lumea vorbeşte frumos despre mine. Înseamnă că am făcut treabă bună şi că sînt la o echipă valoroasă, într-o ligă valoroasă, cea a României.
- Mai vrei să pleci de la CFR?
- Cînd nu jucam, eram deprimat, supărat, trist. Mă simţeam prost, dar niciodată nu am vrut cu adevărat să plec.
Cînd marca, se gîndea la familie
- Care sînt învăţămintele după seara magică de marţi?
- Am învăţat că există un sentiment unic şi acela se cheamă a juca în Liga Campionilor. Am învăţat că e minunat să fii acolo, cu cei mari, să faci istorie. Eu ţi-am zis înainte de meci că poate mă credeţi nebun, dar vom învinge, pentru că jucăm 11 la 11. Ştiam ce valoare are echipa noastră. Aţi zis toţi "Culio, nebunul!". Uite, am demonstrat că sîntem buni, nu degeaba sîntem campionii României. Probabil şi Chelsea ne va lua mai în serios acum, după ce au văzut meciul nostru. :)
- Ce ai gîndit în momentul marcării golurilor?
- După primul gol, mi-au trecut mii de lucruri prin cap. Liga, Roma, Olimpico, eu marcînd... După al doilea, deja mă gîndeam la soţia mea, la fiica mea şi la cealaltă fiică, ce urmează să se nască în curînd. Lor le dedic aceste goluri. Merită! Mi-a spus soţia lui Peralta că doamna mea plîngea de fericire în tribune.
"Nu-i port pică lui Ando"
- Andone?
- Andone a creat acest grup foarte unit. Victoria cu Roma e şi a lui. Nu-i port pică, nu am nimic cu el şi recunosc că mare merit pentru victoria de marţi e şi a lui.
- Cîte mesaje aveai pe telefon după meci?
- Cam 50-60 de mesaje şi cam tot atîtea apeluri ratate.
- Ce ţi-a spus Trombetta cînd te-a îmbrăţişat după goluri?
- «Foarte bine, Culio. Continuă aşa!». Asta am făcut, am mai dat unul. :) După al doilea m-a felicitat şi mi-a zis: «Ţi-am spus că doar golul îţi mai lipsea, că de jucat joci foarte bine în ultima vreme».
- Doar un gol marcat în campionat şi dintr-o dată, cu Roma dai două. Cum îţi explici?
- Păi, în campionat am avut şi neşansă. Plus că nu prea am jucat foarte mult în ultimul timp. Au fost mai multe cauze pentru care nu am înscris mai des. Colegii făceau mişto de mine înainte de meci. "Să vedeţi că ăsta, care nu a marcat în viaţa lui, dă gol azi!", îşi ziceau. Dar nici chiar ei nu au prevăzut că dau două! :))
Crede în pronosticurile lui Dragomir
- Ţi-ai crescut cota cu cîteva milioane... Marca scria despre tine că vei fi un nou nume în agendele directorilor sportivi din Spania.
- Dumitru Dragomir spunea, după finala Cupei, că valorez 5 milioane. Sînt curios şi eu cît crede că valorez acum. :) Şi le cam nimereşte cu pronosticurile, a nimerit şi la meciul nostru cu Roma, să continue aşa! :)
- Ai învins, ca argentinian, colonia braziliană a Romei...
- Da, e momentul Argentinei acum. Cicinho mi-a scos sufletul, m-a lovit pe unde m-a prins, iar Doni nu cred că mă va uita curînd.
- Piţurcă a spus că va conta pe tine, dacă vei obţine cetăţenia...
- Serios? Aşa a spus? Păi, atunci am să încep demersurile. E o onoare că selecţionerul României a vorbit aşa despre mine. Mi-ar fi plăcut să joc pentru Argentina, dar cum nu am primit nici un semn de acolo şi la ce mulţi jucători valoroşi argentinieni sînt... Aş accepta să joc pentru România, am fost tratat foarte bine de cînd sînt aici, ca un român. Mă simt deja puţin român, aşa că nu e nici o problemă. "Vreau să joc pentru România, domnule Piţurcă, şi am să obţin cetăţenia!". Acesta e mesajul meu. :)
Ar vrea în Spania sau în Italia
- Ce urmează?
- Am visat să ajung în Europa. Am ajuns. Am vrut apoi să joc în Liga Campionilor. Am jucat, am şi înscris. Mai bine! Acum mai am doar un vis. Să ajung în campionatul Spaniei sau Italiei. Şi îl voi îndeplini şi pe acesta.
- În final, cum vezi acum, privind în urmă, perioada de pe şantier?
- Chiar vorbeam aseară cu fratele meu, care are 33 de ani şi lucra alături de mine în trecut. Ne-am amintit de acele vremuri, cînd m-a dus de mînă la fotbal, de fiecare dată. El e tot constructor, e tot pe şantier acum, dar de data asta construieşte casa fratelui său, adică a mea! :) El a rămas fidel mistriei.
CV Juan Emmanuel Culio
2002 - 2004 - CS y D Flandria (Liga a III-a, Argentina)
2004 - 2005 - Club Atletico Almagro (Liga I, Argentina)
2005 - 2006 - Independiente (Liga I, Argentina)
2006 - 2007 - Racing Club (Liga I, Argentina)
2007 - Deportes La Serena (Liga I, Chile)
2007 - CFR Cluj (Liga I, Romania)
Cum se acordă cetăţenia română
Conform legii numărul 21 din 1991, cetăţenia română poate fi acordată unui străin la cerere, dacă îndeplineşte următoarele criterii:
- s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, locuieşte în mod legal, continuu şi statornic pe teritoriul statului român de cel puţin 7 ani sau, în cazul în care este căsătorit cu un cetăţean român, de cel puţin 5 ani;
* termenele prevăzute pot fi însă reduse la jumătate în cazul în care solicitantul este o personalitate recunoscută pe plan internaţional;
- să fi împlinit 18 ani, să aibă un cazier curat şi să dovedească o bună comportare şi loialitate faţă de statul şi de poporul român;
- să aibă asigurate mijloacele legale de existenţă;
- să cunoască limba română şi să aibă noţiuni de cultură şi de civilizaţie românească, precum şi prevederile Constituţiei României;
Caz special
Conform articolului 38 din lege, cetăţenia română cu titlu de "cetăţenie de onoare" se poate acorda unor străini pentru servicii deosebite aduse ţării şi naţiunii române, la propunerea Guvernului, fără nici o altă formalitate, de către Parlamentul României. Procedural, trebuie înaintată o cerere comisiei pentru cetăţenie, ce funcţionează pe lîngă Ministerul Justiţiei, urmînd a fi aprobată sau nu prin ordin al ministrului justiţiei.
Mai întîi muncitor necalificat în construcţii, apoi fotbalist profesionist. Marţi seară, Culio a devenit "noul imperator al Romei"
Descoperit din întîmplare, în timp ce juca fotbal pe maidanul de la marginea oraşului său natal, Mercedes, Juan Emmanuel Culio a debutat în fotbalul profesionist la 19 ani, la CS y Deportivo Flandria, în liga a III-a argentiniană. Muncea deja de şase ani în construcţii, ca "peon" (muncitor necalificat), continuînd să meargă pe şantiere şi în primul său an ca fotbalist profesionist! Poreclit încă de la început "El Zurdo" (Stîngaciul), Culio a avut o ascensiune fulminantă, comparativă cu cea a echipei în tricoul căreia avea să cucerească Roma.
În 2002, atît Culio, cît şi CFR-ul erau în Liga a III-a, iar în 2004, atît mijlocaşul cît şi feroviarii ajungeau în Liga I. "Deşi munceam pe şantier, îmi doream enorm să ajung fotbalist. La 19 ani, însă, nimic nu se întrezărea, aşa că mă şi resemnasem la gîndul că nu mi-e dat să joc mai departe de maidan". Despre ce a urmat, Culio vorbeşte acum cu mult mai multă detaşare. Cum ajungi de la mistrie la vedeta primei etape a Ligii Campionilor explică însuşi "Împăratul de pe «Olimpico»".
- Juan, dacă acum 6 ani îţi zicea cineva că vei ajunge să înscrii două goluri Romei, pe "Olimpico", ce i-ai fi spus?
- Clar, că-i nebun! Nici eu nu mă gîndeam atunci la aşa ceva. Acum 6 ani lucram cu tata şi fratele meu pe şantier, pentru a-mi cîştiga pîinea. Fotbal, cum am mai spus, jucam doar aşa, în timpul liber.
- Cum a început totul?
- Eram într-o zi, ca de fiecare dată după program, pe terenul de joc, pe maidanul de la marginea oraşului. A venit un om la mine, nici nu mai ştiu cum se numeşte acum, care m-a întrebat: «Vrei să joci în echipa mea?». Am zis da şi a doua zi eram la antrenamente la Flandria. Asta era în 2002. Am continuat însă să muncesc, pentru încă aproximativ un an, pe mai departe, pe şantier. Era visul meu să ajung fotbalist. Am încercat mai întîi, la 15 ani, la grupele de copii ale lui Argentinos Junior, dar oraşul meu, Mercedes, era la 100 de km de capitală. Timp de trei luni m-a ajutat bunica mea cu bani, ea făcînd broderii pe care le vindea. Apoi s-a îmbolnăvit, nu a mai putut munci, iar eu am fost nevoit să abandonez fotbalul.
Lua 60 de euro pe lună!!!
- Cît cîştigai în acea perioadă, în construcţii?
- Pfff, puţin. Cam 60 de euro pe lună...
- Ce şi cui ai avut de demonstrat la Roma?
- Nimic, nimănui. Eu cred că, într-un an şi trei luni de cînd sînt în România, am demonstrat ce am avut de demonstrat. Nu îmi rămăsese nimic de arătat.
- Fabbiani te-a căutat după meci? Nu regretă că a plecat?
- Mi-a dat un mesaj după meci. M-a felicitat, mi-a zis că el mereu a crezut în mine. Înainte să plece chiar mi-a spus că o să joc foarte bine în Liga Campionilor, el a crezut mereu în mine. Mi-ar fi plăcut să fie şi el pe teren cu Roma, să ne bucurăm apoi împreună, să dansăm ca-n vremurile bune. :) E şi meritul lui că am ajuns aici, pînă la urmă, ar fi meritat să joace în Ligă. Dar, aşa cum a spus şi el, a vrut să fie aproape de fetiţa sa.
- Ţii pagina 1 în toate ziarele din România, dar şi din Argentina. Ce părere ai?
- Am citit şi eu ceva pe internet, mă bucur că toată lumea vorbeşte frumos despre mine. Înseamnă că am făcut treabă bună şi că sînt la o echipă valoroasă, într-o ligă valoroasă, cea a României.
- Mai vrei să pleci de la CFR?
- Cînd nu jucam, eram deprimat, supărat, trist. Mă simţeam prost, dar niciodată nu am vrut cu adevărat să plec.
Cînd marca, se gîndea la familie
- Care sînt învăţămintele după seara magică de marţi?
- Am învăţat că există un sentiment unic şi acela se cheamă a juca în Liga Campionilor. Am învăţat că e minunat să fii acolo, cu cei mari, să faci istorie. Eu ţi-am zis înainte de meci că poate mă credeţi nebun, dar vom învinge, pentru că jucăm 11 la 11. Ştiam ce valoare are echipa noastră. Aţi zis toţi "Culio, nebunul!". Uite, am demonstrat că sîntem buni, nu degeaba sîntem campionii României. Probabil şi Chelsea ne va lua mai în serios acum, după ce au văzut meciul nostru. :)
- Ce ai gîndit în momentul marcării golurilor?
- După primul gol, mi-au trecut mii de lucruri prin cap. Liga, Roma, Olimpico, eu marcînd... După al doilea, deja mă gîndeam la soţia mea, la fiica mea şi la cealaltă fiică, ce urmează să se nască în curînd. Lor le dedic aceste goluri. Merită! Mi-a spus soţia lui Peralta că doamna mea plîngea de fericire în tribune.
"Nu-i port pică lui Ando"
- Andone?
- Andone a creat acest grup foarte unit. Victoria cu Roma e şi a lui. Nu-i port pică, nu am nimic cu el şi recunosc că mare merit pentru victoria de marţi e şi a lui.
- Cîte mesaje aveai pe telefon după meci?
- Cam 50-60 de mesaje şi cam tot atîtea apeluri ratate.
- Ce ţi-a spus Trombetta cînd te-a îmbrăţişat după goluri?
- «Foarte bine, Culio. Continuă aşa!». Asta am făcut, am mai dat unul. :) După al doilea m-a felicitat şi mi-a zis: «Ţi-am spus că doar golul îţi mai lipsea, că de jucat joci foarte bine în ultima vreme».
- Doar un gol marcat în campionat şi dintr-o dată, cu Roma dai două. Cum îţi explici?
- Păi, în campionat am avut şi neşansă. Plus că nu prea am jucat foarte mult în ultimul timp. Au fost mai multe cauze pentru care nu am înscris mai des. Colegii făceau mişto de mine înainte de meci. "Să vedeţi că ăsta, care nu a marcat în viaţa lui, dă gol azi!", îşi ziceau. Dar nici chiar ei nu au prevăzut că dau două! :))
Crede în pronosticurile lui Dragomir
- Ţi-ai crescut cota cu cîteva milioane... Marca scria despre tine că vei fi un nou nume în agendele directorilor sportivi din Spania.
- Dumitru Dragomir spunea, după finala Cupei, că valorez 5 milioane. Sînt curios şi eu cît crede că valorez acum. :) Şi le cam nimereşte cu pronosticurile, a nimerit şi la meciul nostru cu Roma, să continue aşa! :)
- Ai învins, ca argentinian, colonia braziliană a Romei...
- Da, e momentul Argentinei acum. Cicinho mi-a scos sufletul, m-a lovit pe unde m-a prins, iar Doni nu cred că mă va uita curînd.
- Piţurcă a spus că va conta pe tine, dacă vei obţine cetăţenia...
- Serios? Aşa a spus? Păi, atunci am să încep demersurile. E o onoare că selecţionerul României a vorbit aşa despre mine. Mi-ar fi plăcut să joc pentru Argentina, dar cum nu am primit nici un semn de acolo şi la ce mulţi jucători valoroşi argentinieni sînt... Aş accepta să joc pentru România, am fost tratat foarte bine de cînd sînt aici, ca un român. Mă simt deja puţin român, aşa că nu e nici o problemă. "Vreau să joc pentru România, domnule Piţurcă, şi am să obţin cetăţenia!". Acesta e mesajul meu. :)
Ar vrea în Spania sau în Italia
- Ce urmează?
- Am visat să ajung în Europa. Am ajuns. Am vrut apoi să joc în Liga Campionilor. Am jucat, am şi înscris. Mai bine! Acum mai am doar un vis. Să ajung în campionatul Spaniei sau Italiei. Şi îl voi îndeplini şi pe acesta.
- În final, cum vezi acum, privind în urmă, perioada de pe şantier?
- Chiar vorbeam aseară cu fratele meu, care are 33 de ani şi lucra alături de mine în trecut. Ne-am amintit de acele vremuri, cînd m-a dus de mînă la fotbal, de fiecare dată. El e tot constructor, e tot pe şantier acum, dar de data asta construieşte casa fratelui său, adică a mea! :) El a rămas fidel mistriei.
CV Juan Emmanuel Culio
2002 - 2004 - CS y D Flandria (Liga a III-a, Argentina)
2004 - 2005 - Club Atletico Almagro (Liga I, Argentina)
2005 - 2006 - Independiente (Liga I, Argentina)
2006 - 2007 - Racing Club (Liga I, Argentina)
2007 - Deportes La Serena (Liga I, Chile)
2007 - CFR Cluj (Liga I, Romania)
Cum se acordă cetăţenia română
Conform legii numărul 21 din 1991, cetăţenia română poate fi acordată unui străin la cerere, dacă îndeplineşte următoarele criterii:
- s-a născut şi domiciliază, la data cererii, pe teritoriul României sau, deşi nu s-a născut pe acest teritoriu, locuieşte în mod legal, continuu şi statornic pe teritoriul statului român de cel puţin 7 ani sau, în cazul în care este căsătorit cu un cetăţean român, de cel puţin 5 ani;
* termenele prevăzute pot fi însă reduse la jumătate în cazul în care solicitantul este o personalitate recunoscută pe plan internaţional;
- să fi împlinit 18 ani, să aibă un cazier curat şi să dovedească o bună comportare şi loialitate faţă de statul şi de poporul român;
- să aibă asigurate mijloacele legale de existenţă;
- să cunoască limba română şi să aibă noţiuni de cultură şi de civilizaţie românească, precum şi prevederile Constituţiei României;
Caz special
Conform articolului 38 din lege, cetăţenia română cu titlu de "cetăţenie de onoare" se poate acorda unor străini pentru servicii deosebite aduse ţării şi naţiunii române, la propunerea Guvernului, fără nici o altă formalitate, de către Parlamentul României. Procedural, trebuie înaintată o cerere comisiei pentru cetăţenie, ce funcţionează pe lîngă Ministerul Justiţiei, urmînd a fi aprobată sau nu prin ordin al ministrului justiţiei.
CLICK AICI pentru a-l vota pe Culio pe site-ul Gazzettei dello Sport.
