O discuție după Didi Prodan, cu reporterii U25 ai Gazetei » Răzvan Luțac: "Îl mai ține minte cineva pe Garcea la Craiova? Sau pe Burke, la Rapid? Duro sau Mitrovici?"

"Discuția a pornit, inevitabil, de la Didi Prodan.

Însă nu am vorbit mult cu Florin Dinca despre Didi Prodan. Pentru că noi nu l-am prins pe Didi Prodan.

Pentru că nu am prins Generația de Aur.

Pentru că singura mea amintire cu România la Campionatul Mondial e, vag, cu Bogdan Stelea cărând un tunisian în afara terenului.

Florinel e mai mare, probabil ține minte și penalty-ul lui Suker. Eu îl țin minte pe Suker doar din abțibildurile de la guma de mestecat, lipite pe oglinda unei băi din personalul Salva - Sighet.

OK, ni-l aducem aminte pe acel Prodan de la Rocar, o echipă mișto, de cartier. Dar era Prodan la finalul carierei, una nenorocită de accidentări. Era exact imaginea Drumului Găzarului față de București, la antepenultima stație a tramvaiului 11, care coboară, încet, din Giulești spre depoul Giurgiului.

Și, citind atâtea reacții din care iese durere și părere de rău și amintire, ne-am întrebat, după logica oftică a nașterii preatârzii, noi cu ce am crescut?

Cu ce am crescut de am rămași atinși de fotbalul ăsta românesc, când am ratat exact perioada pe care o plâng toți, și mai ales zilele astea?

Eu: Mai ții minte la ce meci ai fost prima oară?
Florinel: Bă, parcă Steaua cu Olimpia Satu Mare. Nu mai țin minte exact.
- Eu știu sigur. FC Național - Brașov 0-1. Când am ajuns la București. A dat gol Baicu în ultimul minut. Chiar mă ofticam că nu văd și eu un gol la primul meu meci.
- Baicu a murit și el, nu?
- Da. A făcut stop, prin 2009. La un "sintetic".
- Eu măcar am fost la Gala Hagi. Băi, nu prea aveai unde să îi vezi pe ăia mari în afară de "națională". Unde-l vedeai pe Dan Petrescu la Bradford? Cine ți-l dădea pe Popescu la Hanovra? Lecce?
- De Hagi mi-e și rușine să zic. Văd cartonașul roșu cu Italia, de la Euro. Atât.
- Pe Duro l-ai prins?
- Da, da. Pe Duro da. Duro și Ceno. Mai știi cum arăta Ceno?
- Păi ăla cu cârje, de lângă Duro!
- Raț, copil, revenit de la Bacău. Dinamo trimitea jucători la Câmpina. Rocarul cu Petruș Manta, Vrăjitoarea. Apoi AEK-ul. Eric Fannis, la Suceava, băiat din Sfânta Lucia. Băăă!
- ???
- Apropo de străini, de Duro, de Ceno. Slavisa Mitrovici.
- Mitrovici! FC Național. Se bătea toată lumea pe Mitrovici.
- După aia... Singurul brazilian care nu știa să dribleze?
- Nivaldo!
- Așa, Nivaldo. Și Burke. Burke era englez, jucase la Aston Villa înainte.
- Băgaseră Rapidul la FIFA 2003!
- Ha! Îl mai ții minte pe Șoavă cu părul scurt? Uite o poză. Găsești multe în arhiva veche a Mediafax.
- Făceai spectacol. Mă oftic de Baia Mare. Nu i-am prins în "A". A vândut Schorsch locul. Parcă Bacăului.
- Eee, Cursaru, CNN! Ce meci a fost ăla, 4-2 cu Dinamo. Parcă își dăduse Iodi autogol.
- Mamă, Iodi! Ajungem la fundași. Bărcăuan era încă atacant!
- Angelo Alistar. Cu mult înainte să-și dea autogol cu United. La Steaua erau Mieilă, Mitriță. Răchită. Pompiliu Stoica. Stanciu la Rapid, dar pe final. Dan Lăcustă, Petroesc la Astra!
- Ionuț Dragomir, "Garcea", la Craiova! Bodea la Brașov, meciul cu Inter.
- Nea Adi Hârlab. Apoi Gabi Stan.
- El a zis-o pe aia cu "ai, n-ai mingea, dai la poartă!".
- Parcă.
- Pe Rohat și Tofan îi luam mereu la Echipa Fantastică. Erau ieftini și buni!
- Dinamo și Rapid, forțe. Steaua, slăbuță la început de 2000. Tremura în anii ăia.
- Păi na, șeptarii de după Lăcătuș au fost Luca și Carabaș!
- După aia Pitu.
- Un Craiova - Steaua 3-1, cu Sava, Vlădoiu...
- Sunt prea multe. De Sportul mă grăbesc dacă bag Gașca Nebună, nu?
- E, ești pe acolo. Și "cangurii" la FC Național. Se desființase campionatul în Australia.
- Știi în locul cui a intrat McKain la FC Național?
- Curt?
- Perechea lui Curt. Și l-ai prins. Ai prins sezonul ăla.
- Gata. Îmi dau seama.
- ...
- Prodan.
- Da, bă. L-am prins și noi pe Prodan. Mă crezi că uitasem?
- Cu mânecile pline de omuleții de la Kappa, stând spate în spate, cu albastru, bleu și alb.

Atunci nu ne dădeam seama. Și, culmea, nici acum nu ne-am dat din prima. Nu ne-am dat seama că urmele unui fotbal mare, un fotbal nenorocit de Cooperative, aranjamente și înțelegeri, ne-au trecut prin față.

Și am prins de șireturi fotbalul în acel început de mileniu trei. Cu Belo, Prodan și ceilalți aflați în prag de vestiar privind, fascinați, cum ne minunăm, puști, de fotbalul pe care-l vedeam la superlativ. Și era. Era o joacă în mocirlă care nouă ni se părea jocul suprem.

Nu le convenea, dar ne lăsau să ne entuziasmăm și să ne amuzăm. Ne înțelegeau copilăria.

Și, dacă încă ne bucurăm că ne place fotbalul, trebuie să le mulțumim"