Deus ex machina » Scrisoarea senzațională a lui Xavi după al 5-lea Balon de Aur: ”Alții au strălucit doi ani, tu nu ai sfîrșit!”

Mijlocașul care joacă în prezent la Al Sadd e unul dintre oamenii care-l cunosc pe argentinian de cînd acesta era un copil. Iată, mai jos, rîndurile dedicate de Xavi.

Mulțumesc, Leo, Maqui* 

Ce noroc am avut noi, fanii culé, că a venit la Barcelona. Fără el, Barça n-ar fi la fel, e piatra de temelie a succeselor clubului din ultimii 10 ani.

L-am cunoscut pe Leo cînd a ajuns în vestiarul primei echipe, avea 16 ani, dar aflasem despre el înainte de asta. Sergi Alegre, un foarte bun prieten care a lucrat mulți ani la grupele de juniori ale Barcelonei, m-a atenționat într-o zi, la masă: «Xavi, vin din urmă jucători foarte buni», mi-a spus, referindu-se la generația lui Pique, Cesc și compania. «Dar e un argentinian despre care nici nu-ți imaginezi cît e de bun! Spectaculos. O să vezi», mi-a zis. Așa că, din auzite, știam cine e cînd a apărut în vestiar. Se vedea că e diferit, clar, pentru că sînt lucruri pe care le remarci de la primul antrenament. Iar Leo, în afară de asta, avea ceva ce vezi extrem de rar: înțelegea jocul, avea pase, dribla pe oricine îi puneai în față; pe cel mai bun fundaș pe care-l aveam în echipă la vremea aia îl depășea. La puțin timp după ce a venit la prima echipă, în primul său an, am călătorit împreună și am descoperit un puști educat, respectuos, modest, deloc arogant. E exemplar, pentru că fiind atît de mare acum, cel mai mare, nu și-a pierdut aceste valori, nici modestia, nici respectul pentru colegi. Cred că Leo nu a vrut niciodată să fie diferit față de restul.

Era diferit, dar avea doar 16 ani, așa că mă gîndeam că va fi bun, dar știam și că fotbalul e foarte complicat, că intervin multe lucruri și niciodată nu mi-am imaginat că va deveni cel mai bun jucător din istorie. De cînd îl cunosc nu a încetat să evolueze în toate sensurile. Și-a îmbunătățit calitățile pe care le avea și, mai mult, s-a transformat într-un marcator. Înainte nu înscria atît de mult, iar acum le marchează pe toate, execută lovituri libere... Și, cum spune și Pep, domină toate capitolele jocului. Nu vom mai vedea vreodată ceva asemănător. Nu doar pentru ceea ce e capabil să facă, ci și pentru perioada îndelungată de cînd face asta. Alții au strălucit doi ani, trei. El parcă n-are sfîrșit.

Ce noroc am avut noi, fanii culé, că a venit la Barcelona. Fără el, Barça n-ar fi la fel, e piatra de temelie a succeselor clubului din ultimii 10 ani. Și ăsta e un lucru pe care nu-l poți ignora atunci cînd vorbești despre Leo, pentru că e demn de laudă: poți avea un an bun sau doi, dar să fii de atîta timp atît de sus demonstrează un caracter de învingător ieșit din comun, demn de cineva care nu doar că iubește ce face, dar e și un perfecționist, care nu se mulțumește cu puțin niciodată, dacă dă două goluri, vrea să dea 3. Iar asta vede toată lumea în toate meciurile, dar de-a lungul săptămînii e același, așa că-i face mai buni pe cei care-l înconjoară, pentru că e nevoie de multă muncă și dăruire pentru a fi la înălțimea jocului său.

Acest caracter îl face să se enerveze cumplit cînd pierde un meci. Sau să se întristeze mult, pentru că mereu vrea să cîștige. Nimic nu-l supără mai mult decît o înfrîngere. Mi-l amintesc descumpănit în ziua în care a ratat un penalty contra lui Chelsea și ne-au eliminat din Liga Campionilor. Dar și pentru că a ratat contra lui City, deși cîștigaserăm cu 3-1. Te duci la el și îi spui că n-are nimic, iar el îți răspunde: «Ba are. Am ratat».  Și e adevărat, au fost zile în care l-am văzut supărat pe el însuși, pe tot ce-l înconjura, pe lume, în general, dar cine n-ar fi fost? Nu cred că e ușor să gestionezi celebritatea, să fii numărul 1, iar el, în 99,9% din cazuri, se descurcă excelent. Așa că e iertat, pentru că el compensează cu fericirea cu care contagiază orice om căruia îi place fotbalul.

Mă consider prietenul lui. Ca om e introvertit. Îi e greu să se deschidă, dar cînd capătă încredere e foarte amuzant, glumeț. Are o ironie foarte bună și o inimă enormă, e un tip foarte de treabă. Mereu își găsește un moment să te ajute în orice ai nevoie: «Auzi, Leo, un prieten mi-a cerut niște ghete pentru o fundație pentru copii...» Se descalță, le semnează și ți le dă. Mereu. Dar ceea ce apreciez cel mai mult la el e că e un tip sincer. Nu te păcălește niciodată. Are un caracter puternic și cînd ceva nu-i place, nu-i place. Și să nu încerci să-l convingi. Dar îți spune în față. Cu el am mereu senzația că nu mă va trăda niciodată. Dacă trebuie să-mi spună ceva, îmi spune și știu că nu-mi va înfige niciodată cuțitul în spate. Messi păcălește doar apărărea adversă și portarul. Iar eu apreciez asta foarte mult. La capitolul ăsta sîntem asemănători. Îți mulțumesc pentru că ești așa, Leo.

Și-ți mulțumesc pentru că joci așa cum joci, pentru felul în care te demarci, pentru golurile tale, pentru pasele tale, pentru driblingurile tale, pentru tot ce i-ai dat Barçei și fotbalului. Și pentru că ești așa cum ești.

Și felicitări pentru încă un Balon de Aur. L-ai meritat.

*(n.r. Maquina-mașinărie, apelativ pe care-l folosește Xavi cu foștii săi colegi de la la Barcelona, pentru a sublinia grandețea)