Articol de Bogdan Fechită - Publicat duminica, 29 mai 2016 14:33
Paulino Alcantara a fost primul fotbalist asiatic care a jucat într-un campionat european. Și nu oriunde, ci la marea echipă a Barcelonei. Asta se întâmpla în 1912.
Alcantara e considerat încă cel mai bun fotbalist din Asia, deși a trecut aproape un secol de când s-a lăsat de fotbal, iar alte generații de fotbaliști asiatici au invadat campionatele din Europa. Însă nici unul nu s-a ridicat la nivelul său.
Cel mai tânăr debutant al Barcelonei
S-a născut în Filipine în perioada în care țara era o colonie spaniolă. Tatăl său avea origini catalane și era un militar care se îndrgăostise de o femeie localnică. Așa se face, că pe când Paulino avea trei ani, familia lui s-a mutat în Barcelona.
Ca o coincidență, micuțul Paulino ajunge în orașul catalan în 1899, exact anul în care s-a fondat și celebrul club de fotbal.
A început să joace fotbal ca junior la FC Galeno, unde a fost descoperit de însuși Joan Gamper, fondatorul Barcelonei. Acesta l-a luat la gruparea catalană, iar la vârsta de 15 ani, 4 luni și 18 zile avea să debuteze cu un hattrick la prima echipă. A rămas și în prezent cel mai tânăr debutant la seniorii Barcelonei.
În următorii patru ani a contribuit la cucerirea a două campionate ale Cataluniei și a unei Cupe a Regelui. Prima sa etapă la Barcelona se încheie în 1916.
Aventura din Filipine
Alcantara ajunge la Bohemian Sporting Club, însă nu datorită unui transfer, ci pentru că părinții săi iau decizia de a se întoarce în Filipine și își iau și fiul cu ei. Aici, fotbalistul începe să studieze medicina, dar în același timp e legitimat și la echipa de fotbal Bohemian, alături de care câștigă două campionate.
În această perioadă e convocat și la naționala Filipinei și joacă în cea mai mare victorie din istoria reprezentativei: 15-2 cu Japonia.
Cel care rupe porțile
Pe de altă parte, Barcelona nu mai câștiga nimic fără el, așa că oficialii echipei făceau presiuni ca jucătorul să se întoarcă la clubul catalan. Și Alcantara și-ar fi dorit asta. Prin urmare, se spune, că în 1917 s-ar fi îmbolnăvit de malarie și a refuzat tratamentul dacă nu era lăsat să se întoarcă în Spania.
Acest dorință avea să i se îndeplinească în 1918. Revine la Barcelona, iar antrenorul său de atunci vrea să îl testeze ca fundaș, însă fără succes. Suporterii socios își amintesc de apetitul său pentru goluri și îl cer atacant, iar jucătorul revine la această poziție. În 1919, Barcelona câștigă din nou Campionatul Cataluniei și ajunge în finala Cupei Regelui.
Alacantara devine din ce în ce mai bun în atac și se alege cu supranumele Romperredes (”cel care rupe porțile”). Urmează alte șapte campionate ale Cataluniei cucerite cu el în echipă și patru Cupe ale Regelui. De menționat că în acea perioadă Barcelona nu evolua în Campionatul Spaniei ci în ce al Cataluniei. Doar Cupa Regelui era competiția la care participau toate echipele spaniole.
În 1927, Alcantara se retrage din fotbal. Avea doar 31 de ani, însă ia această decizie pentru a se dedica noii sale cariere: cea de doctor. În onoarea sa, Barcelona a organizat un amical de retragere contra naționalei Spaniei. Mai târziu, în perioada 1931-1934, Alcantara a fost doctorul clubului.
Pe lângă convocările la naționala din Filipine, a mai avut selecții în naționala Cataluniei, dar și în cea a Spaniei. Pe ultima a reprezentat-o la Jocurile Olimpice din 1920.
GSP.RO a lansat un serial dedicat idolilor uitați, fotbaliști care au influențat istoria acestui joc și au realizat performanțe notabile, însă de care nu ne mai amintim prea bine.
Episoade precedente: Jose Andrade / Baichung Bhutia/ Hidetoshi Nakata / Antonio Carbajal / Zico / Cha Bum-kun/ Gento Lopez / Garrincha / Hugo Sanchez / Jasem Yaqoub / Winston Bogarde / Sun Jihai / Juan Alberto Schiaffino / Lucas Radebe / Mahmoud El Khatib / Majed Abdullah / Hao Haidong / Nwankwo Kanu / Josef Bican / Matthias Sindelar / Sandor Kocsis / Jose Manuel Moreno
