Cucurigu, trăim!

Deşi puteam mai mult, ne-a fost frică de mai puţin.

Meciul a început înainte de meci. Dacă Marseilleza în­fi­oară, “Deşteaptă-te, ro­mâ­­ne!”, intonat din aproape zece mii de piepturi, surprinde. Nicio­da­­tă im­nul naţional, cîntat În afa­ra ţării, n-a produs atÎta emo­ţie şi însufleţire

Prudenţă
Meciul a început cu Ro­mâ­nia pru­dentă, aşezată destul de temei­nic în propriul teren. Invitată în start să atace, Franţa a resimţit lip­sa lui Henry, mingile ofensive du­­cîndu-se, şi găsindu-l arareori, pe Anelka. Am echilibrat rapid, Mutu, în mi­nu­tul 10, strecu­rîn­du-se în tranşeele adverse.

Tamaş a stat departe de Anel­ka şi francezul a apucat să lovească min­gea, dar pe lîngă poartă. În re­plică, Daniel Niculae (14) a tras din voleu, după pasa lui Mutu. Lobonţ a intervenit sigur în faţa lui Malou­da (17), Niculae a sărit mai bine ca Gallas (22) şi deja aveam primele semne că nu întîlnim o Franţă poleită, ci o echipă care se teme de noi măcar cît ne temem şi noi de ea.

Dar noi cît ne temem? Destul ca să strîngrem jocul, cu 3 mijlocaşi defensivi lîngă care a coborît şi Bă­nel, al cărui prim dezi­de­rat era să fie pe post de safety-car pentru Con­tra în due­lu­rile cu Abidal şi Ma­louda.

Allez, les jaunes!
Am început să luăm şi “gal­be­ne”, Niculae pentru volei pe terenul de fotbal, Contra pentru că a întîr­ziat un aut şi Goian pentru fault clar. Pe final de repriză am simţit moliciunea “cocoşilor” şi am ata­cat. Am scos trei cornere, iar tribuna română, cu umor, şi-a parodiat rivalii cu “Allez, les jaunes!”.

Mutu a irosit o lovitură liberă imediat după pauză, nu înainte ca Ma­louda să ne sperie puţin. Franţa con­tinua să fie banală, nestră­lu­ci­toare, se aştepta doar declicul prin care ai noştri, împinşi din spate de mareea galbenă a tribunei, să pri­cea­pă asta. Nu după mult timp (58), fundaşii noştri centrali au stat depărtaţi şi Franţa, din sufi­cienţa ei, era să ne dea gol prin Benzema

Arhaicul, dar mobiliza­to­rul “Lup­­tăm Şi cîştigăm” împingea Ro­mâ­nia dincolo de o frontieră invi­zi­bilă, cea a curajului. De pe banca teh­nică a venit Codrea, cu C de la curaj. Dar minutele tre­ceau, iar gal­benii şi albaştrii con­ti­nuau să se aş­tepte unii pe alţii. Cînd Gomis pă­trundea şi el pe teren, mega­ecra­nele de pe stadion ratau mo­men­tul, pentru că-l arătau pe Platini în tandreţuri cu Traian Băsescu.

Dulce şi amar
Cu un sfert de oră înaintea fina­lu­lui, Piţurcă, ademenit de ispita e­ga­­lului, a renunţat la Mutu. Tribu­na galbenă a erupt, scandînd nu­me­­le “decarului”. Francezii au sim­ţit şi au trimis în atac sîngele ma­gre­bian proaspăt al lui Nasri. Dar ta­­tonarea intrase deja în oasele t­u­turor. Cu Ribery, care n-a avut ni­mic de spus în faţa lui Raţ im­pe­cabil, Franţa căuta ceva, dar nu prea ştia ce.

Minutele lungi ale finalului au trecut greu şi nervos. La orizont se ve­deau Alpii şi o grupă în care Ro­mâ­nia încă trăieşte, deşi n-a avut nici o ocazie notabilă în această re­mi­­ză cumva dulce, cumva amară.

Au cîntat imnul ca niciodată
Imnul României a fost cîntat de toţi cei 11 jucători trimişi de Piţurcă pe teren (foto). “Tricolorii” au fost extrem de concentraţi şi, ţinîndu-se de după umeri, au intonat cu patos, ca niciodată pînă acum, toate versurile imnului “Deşteaptă-te, române!”. Cristi Chivu a fost cel care a dat tonul, iar imaginile TV au arătat un căpitan al României care a interpretat cîntecul cu foarte multă ardoare, alături de Lobonţ şi ceilalţi. De altfel, elevii lui Piţi au repetat imnul cu o zi înaintea partidei, chiar în cantonamentul de la Santispark.

“Rezultat echitabil. România a jucat defensiv fiindcă i-a fost frică. Nu ne deza­van­tajează rezultatul, mai avem două meciuri în care putem recupera punctele pierdute. Şi în 2006 am început cu două remize şi am ajuns în finală”
Raymond Domenech selecţioner Franţa

“Pentru mine, acest egal are valoarea unei victorii. Mi-a plăcut că nu am jucat la întîm­plare. Totuşi, pentru calificare, ne trebuie mai mult curaj!”
Emeric Ienei ex-selecţioner România

110 kilometri a alergat ieri în total întreaga echipă a României, cu 6 km mai mult decît cea a Franţei