Articol de Dominique Antognoni - Publicat duminica, 23 iulie 2017 21:20
Entuziasmul generat în rândul fanilor de un mercato halucinant e doar de fațadă. Milan are nevoie de timp ca să-i integreze pe nou-veniți, iar trupa lui Mangia poate profita de pregătirea fizică precară a rossonerilor.
21 mai 2017. Milan câștigă (3-0) contra unei echipe fără nicio motivație (Bologna) și reușește calificarea în preliminariile competiției minore în Europa. La sfârșitul partidei, spre uimirea tuturor, publicul a exultat ca și cum s-ar fi aflat la o finală a Ligii, iar jucătorii l-au "aruncat" în sus pe Montella, cum se obinuiește când se cucerește un trofeu important. Milan nu câștigase nimic, nici măcar nu obținuse calificarea directă în Europa League, dar, după ani de depresie totală, orice mic succes merită sărbătorit și evidențiat. Cel puțin așa au crezut fotbaliștii, pentru că gestul a fost spontan.
Un spectacol mai mult decât ridicol, cu atât mai mult cu cât Inter făcuse orice pentru a termina pe locul 7. Cu alte cuvinte, nu voia să joace preliminariile competiției minore, considerând-o o mare povară. Nimeni nu se înghesuie să participe în Europa League, e inutil să ne ascundem. Ori Liga Campionilor, ori nimic. Tradus, au ajuns pe locul 6 pentru că toți fugeau de el. Cum-necum, după un loc 9 și două locuri 7, Milan revenea în Europa, chiar dacă nu a intrat pe ușa din față.
A scos apă din piatră seacă
Pentru a fi corecți, Montella chiar merita să fie sărbătorit. Cu o trupă formată din jucători absolut mediocri (aproape toți veniți împrumut sau luați de la echipe slabe) a reușit un rezultat net superior posibilităților și, mai ales, a transmis o filosofie de joc îndrăzneață. Chiar și când a pierdut, Milan a fost rareori dominată. A creat baze solide, a redat demnitatea unei echipe stinse și fricoase, a știut să țină în frâu o situație absurdă. Pentru că, în ultimele luni, clubul nu avea o conducere, aflându-se într-o periodă de tranzacție.
Postura era demnă de un film horror. Doi ani de tratative folcloristice, unde apăreau cumpărători necunoscuți o dată pe săptămână, după care dispăreau și apăreau alții. Chinezi peste chinezi, personaje ciudate, unii care erau de negăsit pe internet, dar promiteau achiziții miliardare.
Transferul stupefiant
Din două în două luni, lăsau un aconto de 100 de milioane, de parcă am fi fost la piață. În plus, banii intrau în contul Mediaset, nu al Milanului. Cine putea să aibă încredere în asemenea "oameni de afaceri"? Și, mai ales, cine-și putea imagina că se va ajunge la jumătatea lui iulie ca Milan să cheltuiască aproape 200 de milioane de euro, chiar dacă anul acesta va plăti doar 60? Nimeni nu spera să vadă jucători noi, în condițiile în care Yonghong Li, noul patron, părea deja în dificultate, având în vedere că peste 18 luni trebuie să dea înapoi cele 300 de milioane luate împrumut de la fondul de investiții Elliott. Imaginați-vă stupoarea suporterilor la vestea că Bonucci, probabil cel mai bun fundaș european alături de Pique și de Sergio Ramos, o lasă pe Juve pentru a îmbrăca tricoul rossonero!
Pas înapoi, obligat!
În două zile, fără ca nimeni să fi mirosit ceva, fundașul a devenit jucătorul "Diavolului". Ceea ce a surprins din două motive. Bonucci era curtat cu insistență de Chelsea și de Man. City, cluburi care îi propuneau salarii consistente și îi ofereau lui Juventus sume uriașe, spre 60 de milioane. Dar, mai ales, un transfer la Milan e un pas înapoi, deși Leonardo a devenit căpitanul echipei în momentul în care a semnat contractul. Se va vorbi mult despre mutarea fundașului, mai ales că toți se așteptau să ajungă liderul bianconerilor. Ceea ce s-a întâmplat la Cardiff, în pauza finalei cu Real Madrid, a fost însă mult prea grav. I-a dat o palmă lui Dybala, Higuain a sărit să-l apere pe argentinian, apoi s-a certat cu Barzagli. Anumite eșecuri lasă semne teribile și pentru binele tuturor s-a preferat închiderea unui capitol, pentru a începe noul sezon fără venin ori tensiune. Dani Alves a înțeles totul înaintea tuturor, lasând echipa după doar un singur an!
"În 12 luni dați faliment"
A surprins mult și decizia lui Donnarumma de a rămâne. La un moment dat, părea că va pleca tocmai din cauză că nu exista încredere în capacitatea financiară a noilor patroni. Mino Raiola, impresarul său, în ședinta secretă în care a anunțat că Gigi nu va semna noul contract, a fost clar: "Vreți ca Donnarumma să continue, îi oferiți 5 milioane pe sezon, dar voi peste 12 luni veți da faliment. Cum vă puteți imagina că acceptăm un contract pe 4 ani?". Până la urmă, a obținut condiții fantastice pentru portar: 6 milioane plus favorul de a-l avea rezervă pe fratele său, cu alte cuvinte alți bani care merg în aceeași familie. Pentru un tânăr de 18 ani este, să admitem, un salariu fabulos. Și o mică paranteză. PSG îi oferea 13 milioane, dar destinația nu-i plăcea foarte tare portarului. Voia Real sau Chelsea, dar ambele au răspuns "No, grazie".
Despre ceilalți nou veniți, persistă multe semne de întrebare. Să ne înțelegem, nu toți sunt extraordinari, unii dintre ei trebuie să se acomodeze cu fotbalul din Serie A, alții mai mult ca sigur vor dezamăgi. Andrè Silva e primul de pe listă, mai ales considerând că a fost plătit enorm de mult, 38 de milioane. Tradus, la fiecare ratare, lumea se va gândi la cât a costat și că poate era mai bine dacă rămânea Lapadula. Vârf modest, dar luptător.
E nevoie de personalitate
Calhanoglu, Musacchio, Andrè Silva, Ricardo Rodriguez, nimeni nu poate ști cum se vor comporta, dacă și când se vor integra, ce randament vor da. Biglia nu va avea probleme, joacă de ani de zile în Italia și în plus este căpitanul "naționalei" argentiniene. Nu îi lipsește experienta, nici personalitatea, fără de care nu reușești să dai două pase pe "San Siro". La marile echipe e nevoie de personalitate, nu de talent. Conti și Kessie sunt foarte tineri și, mai ales, vin din provincie (Atalanta), unde este totul mult mai ușor, nu există presiune. Probabil că vor acuza mult schimbarea și vor avea nevoie de timp (un an?) pentru a demonstra ceea ce știu să facă.
Lipsește un atacant. Morata, dac-ar fi ajuns la Milano, știa perfect campionatul, doar a jucat doi ani la Juventus, fiind mai mereu decisiv. E clasicul atacant de rasă, de club mare. Montella îl preferă însă pe Kalinici, un atacant superb, care ajută mult echipa, știe să se miște fără minge. Elegant, foarte inteligent tactic și, în special, croatul "simte" jocul.
Lipsesc automatismele
Până la partida cu CSU Craiova, jucătorii nu vor avea posibilitatea să se cunoască prea bine între ei, nu vor putea exista acele automatisme care se creează doar cu timpul. În plus, pregătirea fizică este o mare problemă și o necunoscută.
Campionatul începe la finele lunii august, nimeni nu poate estima la ce nivel va fi Milan în dubla manșă cu echipa lui Mangia (cine știe dacă antrenorului îi va face plăcere să revină în Italia, date fiind toate problemele personale pe care le-a avut la Ascoli). Probabil că Montella va continua cu același sistem propus sezonul trecut, 4-3-3, unde deseori fundașul dreapta urca mult, iar atacantul de pe aceeași bandă intra în spațiul creat de mișcarea celui ce venea din spate.
Doi lideri nu-s de ajuns
Oricum, în ciuda celor 200 de milioane cheltuite, Milan nu este dată nici pe departe ca favorită la scudetto. Juve și Napoli sunt mult înaintea rossonerilor, poate chiar și Roma îi va depăși. Senzația este că squadra lui Montella va juca un fotbal plăcut, rapid și incisiv, dar lipsesc acei doi-trei jucători de mare personalitate, acei lideri pe care îi are mereu Juventus. Bonucci și Biglia nu pot fi suficienți, e nevoie de alții. Spalletti are dreptate când afirmă că "vom câștiga când vom avea 10 lideri pe teren, cum e cazul lui Juventus".
Ziariștii casei exultă
Cei cu adevărat fericiți sunt așa-numiții ziariști ai casei, cei care vorbeau și scriau de bine chiar când Milan era la jumătatea clasamentului. Îi ridicau în slăvi pe Sosa, Kucka și Bertolacci, imaginați-vă acum cu Bonucci și compania. Sunt în extaz, 24 de ore din 24, după sistemul "suporterul e un client, nu un cititor, așa că trebuie să-i dăm doar vești bune". Zilnic se pun în genunchi și-i pupă mâna noului administrator-delegat, Marco Fassone, până acum doi ani la Inter. Se întrec în a-l considera cel mai cel, la fel și cu directorul sportiv Massimiliano Mirabelli, altul venit de la Inter (era scouter). Sunt atât de prinși în elogii că uită să mai scrie ce spune Raiola despre el, "nici în Serie B n-ar putea să dețină o funcție de conducere".
Galliani stă la pândă
Au uitat definitiv și de Adriano Galliani, omul care îi controla pe toți din presă, impunând până și numele celor ce urmau să comenteze meciurile Milanului. Fosta mână dreaptă a lui Berlusconi urmărește totul cu atenție și așteaptă să treacă cele 18 luni, când Yonghong Li va trebui sa returneze cele 300 milioane luate împrumut. Altfel, fondul de investiții va deveni în mod automat noul proprietar al clubului. Iar Galliani speră să reintre în joc. Euforia actuală este doar de fațadă.
9
achiziții a reușit Milan în vară, Bonucci, Musacchio, Conti, R. Rodriguez, Calhanoglu, Kessie, Biglia, Andre Gomez și Borini
189,5 milioane de euro au cheltuit rossonerii pentru transferuri, lider în Europa, fondul salarial crescând cu 37% față de sezonul trecut
"Am făcut cea mai bună pregătire posibilă în China și cred că există acum toate premisele pentru a merge în România și a reuși un meci bun" - Marco Fassone, administrator-delegat Milan
"Am promis din prima zi achiziții sonore și vom continua să ne surprindem suporterii. Vrem să redevenim mari în Italia și în Europa. Campionii vor să vină la noi" - Yonghong Li, președinte Milan
