Articol de Theodor Jumătate, Raed Krishan (foto) - Publicat duminica, 13 august 2017 10:25
Polițiștii ne-au ajutat să intrăm în casa ultrașilor duri ai lui Sporting. Mustafa, liderul facțiunii Juventude Leonina, ne-a primit în barul de la stadion, dar m-a avertizat râzând: "Vezi că ai tricou roșu, ca al Benficăi. Ai grijă!"
Atenție, fani roș-albaștri! Dacă ați coborât la stația de metrou Campo Grande, primii peste care veți da la stadionul José Alvalade sunt ultrașii lui Sporting. Cu barurile celor trei facțiuni importante așezate foarte aproape una de alta sub tribunele arenei. Juventude Leonina, cea mai veche și cea mai dură, e în centru. Lângă ea, Directivo Ultras XXI. În spate, Torcida Verde.
I-a unit președintele clubului, fost lider al Torcidei
Ne-am apropiat, mai era o oră pâna la meciul cu Setúbal, și i-am văzut pe cei de la Juventude Leonina. Tineri și mai puțin tineri, fioroși și mai puțin fioroși. Și fete printre ei. Mulți stăteau înauntru, încălzindu-se pentru partidă cu multă bere. Alții beau și discutau afară. Tot afară se vindeau fulare, căciuli, steaguri, toate cu însemnele Juventude Leonina. Într-un club în care baza e formată din socios, ei sunt cei mai influenți. Întotdeauna se ține cont de ei.
Nu sunt neapărat prieteni cu ceilalți fani radicali, dar nu mai e război. Președintele clubului, Bruno de Carvalho, fost lider al galeriei alb-verzi, i-a unit în peluză, făcându-i să cânte și să scandeze împreună. Așa, sunt o adevărată forță!
"Acolo stau ziariștii. Aici riscați!"
De la început, ne-am gândit să intrăm în casa lor. Dar cum? I-am observat pe cei câțiva reporteri și cameramani lusitani urmărindu-i de la distanță. Patru agenți în civil, în tricouri, jeanși și pantofi sport, echipați cu veste pe carie scria Polícia, ne-au zâmbit când au aflat ce voiam să facem. Ca și cum ne-ar fi spus: "Sunteți nebuni!". Și ni i-au arătat pe jurnaliștii portughezi: "Acolo se stă. Aici riscați!".
"Bine ați venit, românilor!"
Dar, cum noi insistam și întrebam dacă am putea pătrunde în barul lui Juventude Leonina, unul dintre ei, care-i cunoștea mai bine pe ultrași, le-a spus colegilor: "OK, mă duc să vorbesc cu ei". S-a întors cam peste zece minute, cu trei băieți solizi după el. Toți trei s-au amuzat, nu le-a displăcut ideea: "Bine ați venit, românilor! Haideți cu noi!". Ne-am întors să le mulțumim polițiștilor. Unul ne-a făcut cu ochiul: "Baftă!".
"Bölöni e Dumnezeu la Sporting"
Înăuntru, totul e alb-verde. Două camere pline cu ultrași. Pereții sunt ocupați de afișe și fotografii din istoria facțiunii. Am intrat în prima cameră. În a doua, n-am mai putut.
Înfricoșătorul Mustafa, cu o mulțime de tatuaje (are Sporting scris pe gât), vorbește doar portugheză. Dino ne-a tradus totul în engleză. "Noi suntem Juventude Leonina, primii și cei mai puternici ultras ai lui Sporting și ai Portugaliei. Aici e istoria noastră".
A mai stat o clipă și, ca și cum și-ar fi amintit de cineva care-i trezește amintiri frumoase, s-a luminat la față.
- Hei, ce mai face Bölöni? Senhor Bölöni. Mister.
- Îți mai amintești de Bölöni? Au trecut 14 ani de când a plecat!
- El a fost ultimul antrenor care a cucerit titlul de campion cu Sporting, în 2002. Și cel ce l-a promovat pe Cristiano Ronaldo. Cum naiba să-l uit?
- Ce înseamnă Bölöni pentru voi?
- E Dumnezeu!
Marius Niculae a rămas și el în memoria suporterilor: "Niculae? Numărul 7? Bun! Dar a avut atâtea accidentări...".
"Cum crezi că aş putea ţine steagul Stelei? Roşu înseamnă Benfica. Dușmanul"
Am în rucsac un steag şi un fular roş-albastre. "Vreţi să vă fotografiaţi cu steagul Stelei", sunt curios? "Mai întâi, să le văd". O clipă i-a ajuns: "Cum crezi că l-aş putea ţine? E roşu, ca al Benficăi". Parcă îl arde. Continuă, privindu-mă uşor supărat: "Dacă mă uit mai atent, văd că te-am lăsat să intri aici îmbrăcat în tricou roşu. Roşu înseamnă Benfica, roșu înseamnă dușmanul şi nu e bine". A început să râdă. Glumea. "Beţi ceva?, s-a interesat. "Nu, mulţumim".
Ultraşii nu se opresc niciodată
Am făcut o poză cu el şi am plecat. Mustafa pregătea meciul. A fost sufletul ultraşilor. A stat pe un mic podium în mijlocul lor şi i-a condus ca un dirijor. Cu el lider, galeria formată din cele 3 facţiuni e ca un tunet. Şi nu se opreşte niciodată: cântă, scandează, bate din palme şi în tobe! Fără încetare.
"Pelo meu Sporting"
Imnul clubului deja te înfioară, "dar stai să vezi ce urmează. Următorul cântec e mai impresionant decât You'll never walk alone, al lui Liverpool", m-a atenţionat un jurnalist lusitan. "Pelo meu Sporting", o reinterpretare după faimosul My way, al lui Frank Sinatra, te fascinează. La fel ca You'll never walk alone.
Ultraşii au dat startul şi întreg stadionul cânta versurile ce apar pe ecranele arenei. După, a început meciul. Şi nebunia peluzei.
41 de ani au trecut de la crearea Juventude Leonina la Sporting Lisabona
8.000 de membri are cea mai dură facțiune de ultras a lui Sporting
"Vrei să-ți spun eu rezultatul meciului Sporting - Steaua? 1-0, gol Bas Dost. Și noi ne calificăm, n-am nicio îndoială" Mustafa, liderul facţiunii Juventude Leonina
"Mustafa e mai puternic chiar și decât președintele clubului la Sporting"
Dino, membru al facţiunii Juventude Leonina
