Finala Champions League rămîne un vis pentru Real

Pentru a 6-a oară consecutiv, Real Madrid iese din Ligă în faza optimilor. Iar "Marca" a titrat pe site, la 5 minute după meci: "Adios Pellegrini!"

Vă vine sau nu să credeţi, dar Real Madrid n-a mai prins un aprilie în Ligă de 6 ani. Exact ieri se împlineau, de fapt, 6 ani de la ultima calificare în "sferturi', contra lui Bayern, cu Zidane protagonist. Explicabil aşadar de ce plutea atîta anxietate peste "Bernabeu". Atmosferă de meci capital, coregrafie în tribună, alb peste tot, apel la suporteri cu ajutorul presei. Senzaţia era că dacă Real trece de Lyon, finala din 22 mai nu mai e nici o problemă.

De fapt, tocmai ce a devenit problemă. Stresul că în acea sîmbătă, pe "Bernabeu", îşi vor disputa cel mai rîvnit trofeu continental alte echipe decît Realul. Dar mai ales megastresul că una dintre ele ar putea fi Barcelona.

Se spune că victoriile aduc victorii. La echipe precum Real Madrid însă, rareori succesele sînt ale tuturor. Întotdeauna vor exista personalităţi captînd gloria şi restul vestiarului ce va privi cum paginile ziarelor sînt destinate întotdeauna aceloraşi mediatici. Care cîştigă mult, vînd bine, de foarte multe ori decid, dar nu mereu, iar atunci cînd n-o fac sînt scuzaţi, li se găsesc circumstanţe, n-au cum singuri, au nevoie de sprijin. Iar acel sprijin nu vine, căci puţini sînt cei care aleargă întruna doar pentru ca alţii să ia gloria acasă.

Doi antrenori diferiţi
Cam aşa a arătat Real aseară. O primă repriză super. Cu ocazie Kaka în secunda 15. Cu gol Cristiano în minutul 6. Cu ocazii mari Higuain. Cu joc spectaculos. Cu gînduri trimise deja spre sîmbăta magică, 22 mai. O a doua repriză complet schimbată. Claude Puel îşi modifică Lyon-ul din mers, cu Kallstrom la mijloc, tamponîndu-l pe Guti, în condiţiile în care Xabi Alonso era suspendat. Pellegrini nu reacţionează, îşi menţine fundaşii laterali pe linie cu Lass Diarra, dar îşi expune fundaşii centrali singuri în faţa pericolului. Golul lui Pjanici a venit logic, anunţat de alte ocazii ale francezilor.

Pellegrini continuă partida sa. Îl pune pe Raul, dar îl scoate pe Kaka, nu pe Higuain, schimbare pe care lumea n-a înţeles-o şi a taxat-o ca atare. Kaka, inclusiv într-o zi mai slabă, e singurul ce pare capabil să se conecteze cu Ronaldo în joc combinativ, să creeze pericol, să scoată din joc adversari, în condiţiile în care Guti a obosit după pauză, iar Higuain pare să-şi fi consumat golurile în campionat. Finalul de meci a fost un monolog madrilen de centrări previzibile şi dueluri fizice pierdute.

Plus o sumedenie de iluzii pierdute. De-acum, pentru Real, următorul obiectiv în această competiţie se numeşte "Wembley". În mai 2011 însă.