Articol de Iulian Pavel - Publicat miercuri, 28 august 2013 00:00 / Actualizat joi, 19 septembrie 2013 20:04
Într-o atmosferă în care joci probabil o dată în viaţă, trupa lui Reghe a rezistat, a şi tremurat, dar a jucat fotbal adevărat, a validat titlul cucerit sezonul trecut şi s-a reîntors triumfătoare la masa granzilor Europei.
Vlad Chiricheş iese cu gura pînă la urechi pe teren. Nu, nu e titular. Sînt momentele în care echipa inspectează terenul cu o oră şi jumătate înainte de meci. El are viitorul asigurat, e degajat, parcă nici spatele nu-l mai supără.
VIDEO: Vezi AICI golurile meciului!
Piovaccari, Bourceanu, Stanciu şi ceilalţi par însă băgaţi într-o cameră fără oxigen. Respiră greu, au căştile pe urechi, parcă dorind încă să-şi ţină creierii departe de cele 90 de minute ce urmează.
Stadionul în care fotbalul e mut
Echipele ies de la cabine. Peluza din dreapta ia foc. La propriu. Steliştii nici nu privesc într-acolo. Aşteaptă fluierul lui Proenca. Tot stadionul e cu ochii pe fanii Legiei. Spectacolul e unic.
Privirea înapoi pe teren. A început meciul!!! Cînd?, că fluierul portughezului nu s-a auzit! E primul stadion de fotbal pe care pare că se joacă pe mut. Nu se aude cînd gheata loveşte balonul. Ciudată impresie!
0-2 în două minute
Minutul 7. Stanciu pe stînga. Tribuna parcă se prăvăleşte pe el, dar are sînge rece. Şi are numai 20 de ani! Face o piruetă şi găseşte colţul lung aşa cum îl găseau pe vremuri Ilie Dumitrescu şi Adrian Ilie. 0-1, Legia e în genunchi, nu şi suporterii.
Pînă să anunţe crainicul că s-a marcat, Steaua scapă 3 contra 1, Filip, jucătorul-pansament, dă un assist, Piovaccari se descurcă precum un hocheist în faţa lui Kuciak şi face 0-2. Banca Stelei e în aer, MM e undeva la 8-10 metri în teren, iar calificarea pare la vreo 1.300 kilometri depărtare de Varşovia, undeva mai la sud.
Lato a comis-o din nou
Polonezii sînt însă un popor care n-a prea îngenuncheat în faţa nimănui, de ce ar face-o în faţa Stelei? Şi chiar n-o fac. Kucharczyk împinge mingea în poartă, stadionul pare că o ia din loc, dar fanionul portughezului e sus. Gol anulat. Ofsaid la milimetru! Oricum, obrigado, Bertino Miranda!
Publicul o ia pe Legia de mîini, o ridică şi o aruncă spre poarta lui Tătăruşanu. Centrare în careu, sîrbul Latovlevici pluteşte lent, iar sîrbul Radovici e purtat pe braţe de albul tribunei şi face 1-2.
Ultraşii Legiei: "Ţiganii, ţiganii!"
Ceva se rupe în jocul Stelei şi terenul se înclină. Georgievski vede galben, Bourceanu e nervos, nici n-ai cum să-ţi ţii nervii în nebunia de pe stadion. Bine că măcar e calm Tătăruşanu, care scoate o minge pe care scria 2-2.
E pauză, ce bine! În sfîrşit, tac şi tribunele. Ba nu, nu tac! Văd pe ecrane reluarea golului anulat şi huiduie, apoi observă grupul de români şi încep că strige: "Ţiganii, ţiganii!".
Reîncepe meciul. Mai avem 45 de minute de iad alb pînă la raiul plin de stele al Ligii Campionilor. Tătăruşanu stă la poarta din faţa ultraşilor. Pffff! E cel mai de neinvidiat om al serii pe continent. Legia pune presiune.
Minutele se scurg greu, gîtuite şi ele, parcă, de miza imensă a meciului. Stanciu începe să se sufoce, deşi e cel mai tînăr de pe teren. Reghe îl simte şi îl schimbă. Intră Cristea. Pentru că orice poveste are prinţul ei.
Filip, noul Rotariu al Stelei
Mai sînt 30 de minute, dar Steaua nu mai trece mijlocul terenului. Bourceanu vede şi el galben. E tot mai agitat, dar e bun, bun de tot! Finalul e dramatic, chiar dacă Legia are nevoie de două goluri.
Ziariştii polonezi se comportă ca şi cum ar fi ultraşi, Jan Urban îşi pierde şi el cumpătul şi protestează. Singurii calmi în tot acest loc în care creierii sînt pe post de popice de bowling sînt Reghecampf şi arbitrul Proenca.
Intră Tatu şi, paradoxal, începem să punem probleme. Stăm mai mult în terenul advers, minutul parcă reîncepe să se facă la 60 de secunde şi nu la mai mult. Pasăm bine, Bourceanu opreşte toate atacurile Legiei, iar Filip are ceva din calmul, tehnica şi inteligenţa lui Iosif Rotariu. Şi Gigi Becali dorea să-l dea afară de la echipă!!!
Finalul e puţin stricat de golul de 2-2, însă nimic nu se mai putea întîmpla. Fără Chiricheş, Pintilii, Chipciu şi Rusescu, piesele grele ale sezonului trecut, Steaua domină şi reuşeşte ceva ce nu multe echipe au reuşit la Varşovia. Să-i pună la respect pe polonezi şi pe fanii lor de nota 10.
În plus, să le readucă aminte că Champions League nu ţine cont de absorbţia fondurilor europene şi de salariul mediu, ci de nişte băieţi care ştiu şi care pot să joace mai bine fotbal. Şi aceştia au fost băieţii lui Reghecampf.
Acelaşi 2-2
După rezultatul de aseară, 2-2 la Varşovia, Steaua s-a calificat pentru a cincea oară în grupele Ligii Campionilor, în urma aceluiaşi scor obţinut în turul premergător. Mai mult, de fiecare data cînd a ajuns în grupe, roş-albaştrii au remizat în deplasare în "dubla" decisivă!
Rezultatele din deplasare cu care Steaua s-a calificat în grupe
1994: Servette (Elveţia) - Steaua 1-1
1995: Casino Salzburg (Austria) - Steaua 0-0
1996: Bruges (Belgia) - Steaua 2-2
2006: Standard Liege (Belgia) - Steaua 2-2
2007: BATE Borisov (Belarus) - Steaua 2-2
2008: Galatasaray (Turcia) - Steaua 2-2
2013: Legia (Polonia) - Steaua 2-2
Cifrele meciului
Legia Parametru Steaua
59% Posesie 41%
7 (4) Şuturi (pe poartă) 18 (10)
4 Ocazii 6
7 Cornere 5
"Echipa a fost extraordinară, a trecut peste nişte absenţe importante şi s-a calificat. Băieţii au avut o atitudine exemplară. Piovaccari a făcut un joc senzaţional şi nu mă refer neapărat la gol. S-a luptat cu fundaşii polonezi pînă la epuizare" (Mihai Stoica, manager Steaua)
"La tragerea la sorţi mi-aş dori să picăm cu Benfica sau Porto din prima urnă, dar ceva îmi spune că va fi Manchester United. Din cea de-a doua, aş vrea să fie PSG pentru că-mi plac tricourile parizienilor şi vreau să facem schimb" (Mihai Stoica, manager Steaua)
"Ne-am atins obiectivul, ştiam că sîntem echipa mai bună şi am arătat asta la Varşovia. Dedic această calificarea lui Gigi Becali şi familiei mele" (Laurenţiu Reghecampf, antrenor Steaua)
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
