)
Articol de Cristian Geambașu - Publicat vineri, 15 aprilie 2022 18:40 / Actualizat vineri, 15 aprilie 2022 19:48
Româncele s-au prezentat la meciul cu Polonia ca să fie drumul cu oameni. Totuși, de ce nu ne pufnește râsul? Bine, nici plânsul. Dar rușinea, ce facem cu ea?
Ziua #1 a meciului Polonia-România contând pentru Billie Jean King Cup. 2-0 pentru gazdele întâlnirii de la Radom, micuțul oraș în care se desfășoară întâlnirea. Uite că așa mai învățăm și geografie. Voia bună de la conferința de presă a echipei noastre a sucombat pe teren într-un amestec de neputință, demobilizare și amatorism. Era clar că nu a fost a bună hăhăiala de joi, deși unii cetățeni o interpretaseră în registrul ancestralului nostru haz de necaz. Suntem maeștri în construcția alibiurilor. În driblingul la adevăr mereu i-o dăm printre picioare nesuferitului ăsta de adevăr. Aici, da, nu ne bate nimeni!
Început modest, final catastrofal
Mai întâi, Irina Begu a pierdut în fața Magdei Linette, după o partidă în care românca a început și a terminat prost, reușind totuși o revenire în setul al doilea. A fost 6-1, 4-6, 6-2 pentru racheta numărul doi a polonezelor, care este o jucătoare medie, dar care și-a jucat cu sobrietate rolul. Iar acesta era să anuleze șansele teoretice, pur teoretice, ale româncelor, acelea de a împinge meciul într-un ipotetic 2-2 prin două victorii la jucătoarea secundă a polonezelor. Misiune ratată din start, fiindcă Irina a jucat sub nivelul ei.
Defetistă
Mai bine clasată și cu o victorie recentă contra Arinei Sabalenka, numărul 4 mondial WTA, jucătoarea noastră cea mai experimentată a pierdut tocmai examenul echilibrului. În locul liniștii pozitive pe care trebuia să o afișeze în fața unei adversare mai slab cotate Begu a jucat modest, emotiv și nesigur. A fost o prestație înecată în greșeli neprovocate și dominată de o atitudine defetistă. Stare din care, din păcate, nu a putut-o extrage nici Horia Tecău, căpitanul nejucător. Linette a forțat când a fost cazul și a primit cu ambele mâini cadourile.
Să ne hlizim și noi?
Mihaela Buzărnescu nu a pierdut cu Iga Swiatek. A fost greu de privit, ceva care nu are legătură cu întrecerea sportivă. Liderul mondial a câștigat în setul al doilea 18 mingi consecutive. 18! A fost ceva între comic de situație și tragedie veselă la acest meci-execuție. Bun. Mă rog, vorba vine. Și ce să facem după acest 1-6, 0-6 în care Iga a părut o astronavă, iar a noastră o șaretă cu roți pătrate? Să ne hlizim după molipsitorul exemplu al dânselor? Nu este cazul. Nu au haz nici epitetele rele în situația asta. Să o cerți pe "Miki"? Ce rost ar avea, ea este nevinovată. Te poți întreba însă altceva. Cine continuă să creadă că Buzărnescu este om de echipă? Buzărnescu a fost accidentată și a jucat tot anul până acum doar 3 meciuri. Și alea pierdute. Înțelegeți, domnilor decidenți și specialiști?
Tecău sau calmul în fața dezastrului
Ne facem de râs pentru că avem domnișoare care și-au inventat suferințe și avem suferințe care nu sunt inventate. Superficialitate, demobilizare, cai verzi pe pereți. Așteptam totuși ca Horia Tecău, a cărui carieră de jucător a fost cu totul remarcabilă, să își interpreteze mai activ rolul de căpitan nejucător. Sigur, în cazul Mihaelei Buzărnescu nu era nimic de făcut. Dar putea să o trezească pe Irina din letargie, să se implice cu sfaturi de om care a câștigat titluri de Grand Slam. La dublu, dar de Grand Slam. Prea pasiv Tecău, prea calm.
Și da, rămâne cum scriam acum câțiva ani, când mă urecheau apologeții mângâiatului pe creștet. Miki .... Acoperiți voi punctele de suspensie.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
