Alibec este compătimit de Dulca pentru deciziile imature: "Am vrut să fac și eu ca el!" + Amintiri despre primii pași la Rapid: "Rodin Voinea mi-a spart nasul de bun venit"

Cristian Dulca, 45 de ani, a ajuns în iarna lui 1995 la Rapid, fiind transferat de Jean Pădureanu de la Gloria Bistrița. Fundașul central avea să câștige, cu giuleștenii, Cupa României în 1998 și campionatul în 1999, jucând turul, până să plece în Coreea. Actualul antrenor al celor de la Luceafărul Oradea a acceptat invitația Gazetei de a-și aminti momentele importante din perioada Rapid.

Domnule Dulca, mai știți cum ați ajuns la Rapid?
Jean Pădureanu era președinte în Giulești, cu el am vorbit. Mi-a zis să iau trenul spre București, să vin la Rapid. Și că pe peron mă va aștepta "unul negru". Ăla cel mai negru de pe peron era Marian Rada (râde).

Prima impresie?
Îți dai seama! Erau vedete ca Vameșu, Chiriță, Chebac, Stanciu, Constantinovici, Motroc, Rodin Voinea. Îi vedeam la televizor mai mult. Țin minte că la primul antrenament cu Rapid, Voinea mi-a dat un cot în nas, mi-a țâșnit sângele direct. Mi-a spus "Bine ai venit la Rapid!". Imediat după asta l-am sunat pe tata că vreau să vin acasă. În perioada aia eram nou-veniți eu cu Zeno Bundea și vreo șase luni nu am vorbit niciunul în vestiar, de rușine. Bună ziua și poftă bună!, atât. Constantinovici, care acum e nașul meu, ne-a zis după o perioadă: "Bă, am crezut că sunteți străini veniți în probe". (râde)

Echipamentul din lăzi

Banii cum erau?
Oho! Am ajuns luni, iar sâmbătă am jucat titular la Piatra-Neamț, am bătut 1-0. Am luat primă de 1.000 de dolari. Habar n-aveam ce să fac cu ei pentru că nu mai văzusem până atunci sume d-astea. Un apartament era 15.000 de dolari. Atunci viața mi s-a schimbat de pe o zi pe alta.

Cum erau condițiile?
Până să vină Mircea Lucescu, nu ieșite din comun. Nu exista baza Pro Rapid, ne antrenam la Laromet. Ne aduceau echipamentul în lăzi, le puneau în mijloc și fiecare își lua tricou și șort din grămadă. Odată cu venirea lui nea Mircea s-a schimbat tot. Au început investițiile masive, au fost aduși Lupu, Rednic, Sabău, erau Pancu, Iencsi, Lobonț. Deveneam o echipă foarte puternică. Se schimbaseră metodele de lucru și mentalitatea. Lucescu se ocupa de absolut tot.

Ce înseamnă tot?
De la îmbrăcăminte până la dantură! Ne trimitea la dentist, să avem dinți frumoși, ne punea să învățăm limbi străine, ne-a înscris la facultăți. Într-o zi, mă plimbam pe poteci pe la Pro Rapid și mă oprește nea Mircea: "Cristi, vino un pic. Tu vezi cum sunt îmbrăcat eu? Ce-i cu jerseul ăla pe tine? Să nu te mai văd cu el! Să îți iei niște cămăși ca ale mele, da?". Pentru Lucescu nu era suficient să fii bun pe teren, conta foarte mult și imaginea din afara gazonului.

"M-a dorit Pițurcă!"

Cum erau duelurile cu Steaua?
Pe atunci, Steaua juca în Champions League, era o forță, cu jucători ca Panait, Didi Prodan sau Dennis Șerban. Primul meu Derby cu Steaua l-am pierdut cu 2-0, antrenor era Liță Dumitru. Nu am putut să ieșim din vestiar trei ore din cauza suporterilor. Ne băgau în ședințe, veneau peste noi la antrenamente, ne strigau că ne arată ei, că ne fac nu știu ce! După venirea lui Lucescu, când am început să fim valoroși, s-au potolit și fanii. N-am să uit niciodată un 3-0 în Giulești, cu stadionul arhiplin. Ei îi aveau pe Belodedici, Ilie Dumitrescu, Lăcătuș. Șumudică a deschis scorul, eu am marcat al doilea gol, cu o schemă făcută cu Neluțu Sabău și Bolohan. Ultimul gol l-a dat Sergiu Radu.

A existat vreodată vreun interes pentru dumneavoastră din partea Stelei?
Da, da! Pițurcă mă voia. Nu mai știu exact în ce an. M-a sunat și Gigi Becali, nu era încă patron, dar era pe acolo. M-au vrut, dar i-am refuzat și m-am dus la Honved Budapesta.

Cosmin Contra, Dinamo, depășit de rapidistul Dulca

"Trecerea de la Bistrița la Rapid a fost un șoc pentru mine. Nu eram obișnuit cu suporteri care să vină la vestiar sau cu stadionul plin meci de meci"
Cristi Dulca

"Când am venit la Rapid nu mă știa nimeni, suporterii îmi spuneau Ducla, cu "k". Prin 1996 am început, ușor, ușor, să joc câte un meci, iar un an mai târziu deja mă recunoștea lumea pe stradă"
Cristi Dulca

"Contra lui Lăcătuș am făcut meciuri foarte bune. Cel mai dificil totuși a fost cu Vlădoiu și Ganea pentru că ambii au centrul de greutate jos și te hărțuiau tot timpul, te enervau și protejau foarte bine mingea"
Cristi Dulca

10 goluri în 79 de meciuri a marcat Dulca în Liga 1 pentru Rapid

"I-am cerut lui Copos salariul pe un an ca să îmi iau BMW!" :)

Dulca este amuzat de atacantul FCSB-ului, Denis Alibec, care a dat aproape tot salariul pe o mașină și povestește un episod asemănător pe care l-a trăit la Rapid în anii '90

În sezonul 1998/1999, Rapid a câștigat al doilea titlu din istorie. Cum era echipa?
Înfricoșătoare (râde). Meciurile cu echipele mari erau de care pe care, iar cele cu echipele mici porneau de la 1-0 încă de pe tunel. Îi ziceam lui Fane Nanu: "Nanule, bagă!". Începea să dea pumni și picioare în gardul de fier de pe tunel, juca teatru, iar adversarii se panicau instant, intrau crispați pe teren.

Cu un an în urmă rataserăți titlul la mustață.
În ultima etapă, 2-2 la Craiova. A fost un dezastru total pentru noi, dar aici a intervenit Mircea Lucescu foarte bine! Ne-a făcut să ne gândim la finala Cupei, să conștientizăm că vom juca în fața a 70.000 de spectatori, cu 10.000 peste limita stadionului. Am luat trofeul după o pauză de 23 de ani și am salvat sezonul.

Cum a fost meciul de Cupă cu Craiova?
- Ne-a tăvălit Ganea pe mine și pe Iencsi în campionat rău de tot! Nu mai știam de noi, a dat două goluri, dar în Cupă s-au schimbat datele problemei. Ăla e trofeul cel mai drag mie. Am și furat "puiul" de Cupă. (râde)

Dulca și puiul de Cupă confiscat în 1998...

... dar și cu originalul Cupei

"Nu suportam glumele!"

Cum adică?
Da, uite-l pe raft! Am luat "puiul" care trebuia să ajungă la club. Trăgeam de el eu, Stanciu, Bundea și Lobonț, dar l-am smuls eu!

Cum ați ajuns căpitan în fața unor fotbaliști ca Rednic, Lupu sau Sabău?
La un meci cu Chindia Târgoviște m-am dus în baia vestiarului, unde era mai mult spațiu, să fac niște stretching. A venit nea Mircea, mi-a întins banderola, eu i-am spus "Cui să i-o dau?". Mi-a răspuns "Nu, de azi tu ești căpitan!". Am fost genul care nu suporta glumele la antrenamente, mă enervam dacă pierdeam vreo minge. Am fost extrem de disciplinat, probabil acest aspect l-a convins pe Lucescu. Bine, noi oricum deveniserăm un grup unit și ne înțelegeam din priviri, nu conta cine era căpitan. Știam că dacă Lupu se uită spre mine, eu deja trebuie să plec pentru pasă, de exemplu.

Vă mai amintiți cine era responsabil cu glumele în vestiar?
Ia să văd dacă ghicești!

Șumudică?
(râde) Păi, vezi?! Bine, tuturor ne plăceau miștourile, dar el era cu circul. Noi la 8:30 mergeam la micul dejun. Șumi venea la masă și ne zicea toate prostiile: "Bă, l-au dat afară p-ăla" sau "Bă, s-a transferat ăla". La un moment dat ne întrebam cu toții ce relații are Șumudică de află tot ce mișcă în fotbalul românesc. Era incredibil!

"Nae Stanciu m-a alergat"

Care era secretul?
L-a prins Lupu când se ducea la 7:00 dimineața la chioșc, cumpăra toate ziarele, le citea în mașină și după aceea venea la masă și ne zicea nouă cu un aer superior așa (râde). Altă fază, vine nea Mircea la masă și ne spune "Băieți, astăzi avem antrenament dimineață, luăm prânzul, la ora 5 avem colazione" și Șumudică zice "Să moară mama, iar ne scoate ăsta la antrenament!". Bine, în glumă, dar la limită să audă nea Mircea (râde). Era o atmosferă incredibilă la Rapid, chiar eram foarte uniți.

Era mereu atmosferă bună? N-ați avut scandal cu niciun coleg?
Ei, era să mă bat o dată cu Nae Stanciu! La un antrenament i-am dat mingea printre picioare și am țipat "heeep". S-a enervat și a început să mă alerge pe acolo. Ca să evit o bătaie am început să fug, că, na, alergând dai nervii afară (râde). Și cu Șumudică m-am ciondănit într-un cantonament.

De ce?
Ne-am certat de la un duel la antrenament, ne-am și bătut puțin, de ne-a scos Lucescu din antrenament și ne-a amendat cu 500 de dolari pe fiecare. Pe drumul spre hotel era o pădurice și ne amenințam reciproc că iese omor acolo, dar până am ajuns la hotel ne țineam în brațe! (râde)

Cristi Dulca, în curtea casei de la Cluj. Este îmbrăcat în treningul fiului Marco, ajuns, la 18 ani, jucătorul celor de la Swansea

"Îmi era rușine de colegi"

Alibec și-a dat salariul pe un an pe o mașină. Pe vremea dumneavoastră exista moda aceasta printre fotbaliști?
Aoleu! Dar ce mașini aveau jucătorii de la Rapid, Steaua și Dinamo! În '96 erai tare dacă aveai "bi em dabăl iu", cum spune Ilie Dumitrescu (râde). La Rapid aveau toți, iar eu umblam cu un Opel Manta pe care îl parcam sub Podul Grant, de rușine. M-a văzut Iulian Chiriță într-o zi și mi-a zis "Vino, mă, în parcare cu mașina. Ai înnebunit?". Lupu era cel mai șmecher, schimba mașinile non-stop. Venea cu tot felul de decapotabile, BMW-uri, Mustanguri și altele.

Când și cum v-ați luat prima mașină bună?
(râde) Am vrut să fac și eu ca Alibec!

Cum adică?
Am zis să nu mă mai fac de râs în fața colegilor și m-am dus la Jean Pădureanu, l-am rugat să îmi dea banii pe un an în avans. Normal că m-a întrebat ce vreau să fac cu atâția bani și doar nu era să-i zic că vreau mașină. Am spus că trebuie să-mi iau apartament. Când a auzit nea Jean, nu mai putea de fericire, mai să mă ia în brațe și-mi zice "Bă copile, bă, tu gândești așa la vârsta asta! E nemaipomenit! Acum mă duc să vorbesc cu Copos pentru tine".

"Constantinovici m-a păcălit"

Și?
La Copos la birou, mă întreabă nea George de ce am nevoie de bani. Deja mă luase capul, în ce mă băgasem! Îi zic și lui aceeași poveste, moment în care are aceeași reacție ca Pădureanu: "E formidabil că la vârsta asta te gândești în perspectivă. Felicitări! Nu e problemă, rezolvăm cu banii". Eu deja alesesem mașina, mai trebuia doar să mă duc cu banii să o achit (râde).

Ați luat-o?
Stai să vezi! Când să plec, pe hol, mă oprește Pădureanu și-mi zice: "Copile, să-mi aduci și mie contractul de la apartament că sunt curios să văd cum e împărțit, câte camere are". Vai, ce a fost pe mine când am auzit. Adio, mașină! L-am sunat pe tata și i-am zis să caute apartament, ce era să mai fac?? (râde) A fost mai bine așa până la urmă! După vreo șase luni am cumpărat un BMW 318 model "pisicuță" de la Constantinovici, care acum e nașul meu. Era ieșită din fabrică de un an, dar m-a cam păcălit la bani, i-am zis și de curând. Râde și-mi zice că eu am vrut.

Salariu de 10 ori mai mare

În iarna lui 1999 v-ați transferat la Pohang Steelers, în Coreea de Sud. De ce nu la o echipă din Europa?
Echipa se cam rupsese, nea Mircea plecase la Inter, Marinescu și Nanu se transferaseră, iar eu eram proaspăt căsătorit și aveam și un copil pe drum. M-am gândit la familie. Am avut ofertă de la Karlsruhe imediat după ce i-am bătut cu 1-0 în Cupa UEFA, dar nu m-a lăsat Lucescu să plec pentru că trăgeam la titlu. După aceea m-a întrebat Giovanni Becali dacă vreau să merg la Galatasaray, dar pe atunci consideram fotbalul turc prea slab valoric. Când am văzut oferta celor de la Pohang pe masă, am semnat imediat.

De ce?
Eu câștigam la Rapid 20.000 de dolari pe an, iar ei îmi dădeau 200.000 de dolari pe an, de zece ori mai mult!, deci îți dai seama. Însă nu m-am acomodat acolo cu toate că erau condiții foarte bune. Regret că nu m-am transferat în Europa, dar m-am gândit la familie.

"Trebuia să merg la Beșiktaș"

Care a fost cel mai greu moment din cariera dumneavoastră?
La 30 de ani, când m-am retras forțat pentru că mi-au descoperit probleme la inimă. A fost un șoc pentru mine! Eram la Honved Budapesta și Lucescu mi-a zis să îmi găsesc o echipă până în vară, când eliberează la Beșiktaș mai multe locuri pentru stranieri și mă ia acolo. Era totul aranjat. Vorbise chiar el să merg la Astra, dar nu știu de ce n-am mai ajuns. Mă rog, cert e că mă sunase și Doboș de la Timișoara... Am semnat cu Poli, m-am dus să fac vizita medicală, dar nu mi-a ieșit bine EKG-ul. La efort eram OK, dar apăreau probleme la repaus. S-a descoperit la inimă un mușchi care se dezvoltase pe o venă și exista riscul să se strângă prea mult și să mor! Din acel moment a început o altă viață!

Cât de greu v-a fost?
Un an am fost terminat, coboram din cameră singur noaptea, stăteam la masă, mă uitam la poze și plângeam. Și acum, după atâția ani, îmi vine să plâng. Îți dai seama, știam că trebuie să merg la Beșiktaș, aveam în plan să mai joc cinci ani și într-o secundă mi s-a pus stop! Am încercat mai multe business-uri, mă rog, unele au mers, altele nu, iar după un an și ceva m-am apucat de școala de antrenori.

"Am rămas în relații foarte bune cu generația mea de la Rapid. Avem un grup pe WhatsApp Rapid Old Boys, cu Pancu, Iencsi, "More" Târțău, Bolohan și așa mai departe" Cristi Dulca

"Cu FC Național am dat gol comoționat, am sărit la cap cu Ion Sburlea, m-a lovit, am dat și în minge, am marcat și am căzut comoționat. Toată lumea se bucura și eu nu știam unde sunt!"
Cristi Dulca

"Nu aveam calități tehnice, eram un jucător ambițios, cu calități fizice bune, forță, detentă foarte bună. Făceam unu contra unu cu Lupu și nu puteam să-i iau mingea. N-am fost talentat cum sunt alții, dar am avut mereu obiective"
Cristi Dulca

"Marcam des ca fundaș și Fane Nanu, care are un singur gol în peste 200 de meciuri de Liga 1, era ofticat rău. Îi ziceam "Piticule, ce faci, mă? Iar dau eu gol și tu nu?"! Se enerva rău și țipa la mine să-l las în pace"
Cristi Dulca

1 golîn 27 de meciuri a marcat Dulca în Liga 1 pentru Gloria Bistrița, Ceahlăul și Gaz Metan

Citiți în Gazeta de mâine partea a doua a interviului cu Cristi Dulca în care acesta vorbește despre prima sa convocare la echipa națională, participarea la Campionatul Mondial din Franța 1998, penalty-ul făcut în meciul cu Tunisia și relația cu suporterii României!