PREMIUM GSP Cătălina Ponor mărturiseşte că-i este greu să se despartă de gimnastică şi că ţinteşte a patra participare la Jocurile Olimpice: ”Gimnastica este viaţa mea exprimată fără cuvinte!”

Cătălina Ponor şi-a îndeplinit visul de a cuceri o medalie de aur la Europenele desfăşurate la Cluj, în faţa fanilor şi prietenilor.

Apoi a venit acasă, la Constanţa, să se bucure de zilele libere la malul mării, în sânul familiei. "Îmi petrec timpul alături de cei dragi, de familie şi încerc să-mi încarc bateriile", spune cu zâmbetul pe buze tripla campioană olimpică. Vacanţa nu durează prea mult, se va întoarce din nou în sala de antrenamente cu gândul la Mondialele din septembrie.

Cătălina, ce înseamnă gimnastică pentru tine după atâţia ani?

Eu am o vorbă: gimnastica pentru mine înseamnă viaţa mea exprimată fără cuvinte. Pur şi simplu, sunt trăirile mele acolo, cu bune, cu rele, cu bucurii, cu entuziasm, cu agonie, cu extaz, cu de toate.

Te-ai retras de trei ori, dar ai revenit de fiecare dată. Este greu să de desparţi de gimnastică, nu?

Este greu, mai ales în momentul în care tu consideri că încă nu ai terminat şi mai ai multe de spus. Mi-a fost dor de fiecare dată şi voiam să mă reîntorc în această familie. Gimnastica pentru mine este ca o familie şi mi-era dor să concurez, să stau în cantonament, să fac antrenamente, să fiu cu colegii. Este o atmosferă plăcută, chiar dacă sunt şi momente mai grele, totul se întâmplă în familie.

Care este secretul longevităţii tale în gimnastică, la nivel înalt?

Cred că seriozitatea, perseverenţa, munca, sacrificiile. Cu toate, dacă ştii cum să le aşezi, reuşeşti să ajungi undeva sus. Mai ales când există şi o ambiţie ieşită din comun, punându-ţi mereu un obiectiv.

"Nu suntem roboți"

Erau mulţi sceptici înainte de fiecare revenire, dar ai demonstrat că rămâi în top.

Nu am făcut-o pentru ei, am făcut pentru mine. În primul rând, ca să arăt că mă pot depăşi pe mine. Cred că era foarte important să fiu eu liniştită, să fiu eu cea care se bucură pentru mine. Este o muncă pe care o fac zi de zi şi nu-i uşor. Mi se pare normal ca, atunci când îţi doreşti ceva foarte tare, să faci tot posibilul ca să reuşeşti. Chiar dacă a fost lumea sceptică, mă bucur că am dovedit că încă mai sunt acolo, sus. Dacă sunt lăsată în pace, sunt liniştită şi îmi fac antrenamentele aşa cum ştiu, realizez mereu ceea ce-mi propun.

Cât de greu este să te menţii în vârf?

Când ajungi în top, toate lumea are mari aşteptări de la tine. Consideră că vei câştiga mereu şi vei rămâne pe primul loc. Nu suntem roboţi, suntem oameni, copii care am muncit ani buni, şi mai facem şi greşeli. Lumea trebuie să înţeleagă că nu întotdeauna vine rezultatul pe care ni-l dorim cu toţii.

"Mă bucur enorm că am reuşit să câştig titlul european. Trecuseră 60 de ani de când s-au mai organizat Campionatele Europene în România" Cătălina Ponor

"Obiectivul meu este să merg la Tokyo"

Ce sentiment ai avut când ai câştigat un titlu european la tine acasă?

Când câştigi aurul la tine acasă este un sentiment unic. Te vede atâtea lume pe viu, nu la televizor, părinţii şi prietenii sunt în sală. Fanii înfocaţi abia aşteaptă să te susţină, să fie lângă tine, să facă o poză cu tine, să le dai un autograf. Să auzi cum cântă toată sala imnul împreună cu tine şi să vezi tricolorul ridicându-se, ţi se face pielea găină. Eu, pe podium, nu am putut să mă abţin şi m-a bufnit plânsul. Tot încercam să stau liniştită şi să nu par prea entuziasmată, dar nu aveam cum. Mă bucur că am transmis din emoţiile mele, pentru că toată lumea mi-a spus că a plâns odată cu mine de fericire, pentru că s-a văzut cât de mult mi-am dorit această medalie.

Mai este destul timp până la JO 2020, dar toată lumea se întreabă dacă ţi-ai propus să mergi la Tokyo.

Deocamdată, este un nou început şi mă bucur că sunt sănătoasă. Pentru mine, acest lucru este cel mai important. Chiar dacă mai sunt mici probleme, încerc să le trec cu vederea şi încerc să continui cât mai mult. Să dea Dumnezeu să mă menţin pe această linie până la Tokyo! Pentru mine, este un obiectiv, dar o iau pas cu pas. Mondialele mai întâi, apoi din nou Europene, iar Mondiale şi tot aşa până în 2020.

"Antrenorul este ca un croitor"

Te-ai gândit ce vei face când te vei opri?

Cu siguranţă, mă voi axa pe partea de antrenorat. Consider că am acumulat multă experienţă ca sportiv la nivel înalt, dar şi din perspectiva unui antrenor. Am început să fur câte un pic de la fiecare antrenor care mi-a fost alături. De la primul antrenor de la club până la ultimul de la lot.

Te vei implica şi în reformarea gimnasticii româneşti?

Voi încerca, pentru că îmi doresc din tot sufletul să ne ridicăm unde am fost. Într-adevăr, trecem printr-un moment de cădere, dar sunt convinsă că vom reveni. Trebuie doar ca lumea să aibă un pic de răbdare, atât cu fetele mici, care vin din urmă, cât şi cu antrenorii, care pot fi excepţionali, dar nu pot face minuni dacă nu au şi material cu care să lucreze. Am spus mereu că antrenorul este ca un croitor. Dacă nu ai materialul necesar din care să faci o bluză, o rochie, orice, nu are cum să-ţi iasă bine. Dacă nu vor exista sportivi talentaţi, muncitori, perseverenţi şi care să-şi dorească foarte tare să facă performanţă, să aibă foame de medalii, nu vom reuşi.

Este o şansă prin venirea voastră, a fetelor care aţi dus România în top?

Şi eu, şi fostele mele colege vrem să ne implicăm, să aducem ceva din experienţa noastră. Eu mi-am deschis o sală de fitness, unde ocupă şi gimnastica o parte. Am chemat copiii să vină şi să facă în primul rând mişcare. De aici pleacă totul. Eu am început gimnastica dintr-o joacă şi cred că este important ca şi ei să facă la fel. Dacă le place, să continue. Dacă nu, să încerce alt sport. Dacă au talent, le place şi îşi doresc cu adevărat, pot să ajungă într-o zi la medalii.

Urmează alegeri la federaţie.

Nu ştiu cine va candida, dar îmi doresc foarte tare să vină oameni tineri şi să încerce cu gimnastica şi cu sportul în general. Aşa cum este Mihai Covaliu la COSR. Are dorinţa de a schimba, de a aduce rezultate. M-am bucurat extrem de mult pentru Laura Badea când a ajuns preşedinte la Federaţia de Scrimă. Este o fată extraordinară şi se implică foarte mult. Ei reprezintă un nou început şi cred că se poate peste tot.

"Nu sunt bogată"

Te-ai gândit ce ai fi făcut în viaţă dacă nu ar fi fost gimnastica?

Sinceră să fiu, nu prea îmi văd viaţa fără gimnastică. Dacă nu aş fi avut acest talent, mi-aş fi dorit din tot sufletul să fiu medic veterinar. Îmi plac foarte mult animăluţele şi, aşa cum zic eu, am crescătorie de animale sau grădină zoologică. Şi căţei, şi pisici. De mică mi-am dorit un animăluţ. Nu s-a putut, pentru că stăteam la bunica şi nu accepta. Când am crescut şi am avut casa mea, am început să le adun şi să le iau în casă.

Pot spune după atâţia ani şi atâtea performanţe că eşti bogată?

Nu, sunt într-o zonă medie. Abia după ce renunţi definitiv la sport primeşti o sumă importantă, acea remuneraţie pentru ceea ce ai făcut în carieră. Chiar dacă nu sunt un om bogat, pentru că nu am nici bani lui Ţiriac, nici ai lui Năstase şi nici nu mă pot compara cu astfel de persoane, am reuşit să-mi fac casa mea, să-mi iau maşina mea. Am avut mare noroc cu mama, care a stat în spate şi a avut grijă să pună deoparte fiecare bănuţ. Când ai o vârstă mai fragedă, nu te gândeşti prea mult la partea financiară.

"Organismul nu te mai ajută la fel de mult ca la 16 ani, dar te ajută experienţa şi faptul că te cunoşti foarte bine. În plus, am o minte mult mai matură. Dacă aş fi avut corpul ca la 16 ani şi mintea de acum, poate aş fi realizat şi mai mult" Cătălina Ponor

"Mi-a şoptit să nu mai plâng"

Medalia de aur de la Cluj a fost înmânată de fosta mare gimnastă Nadia Comăneci, care i-a transmis câteva cuvinte Cătălinei chiar în momentul premierii. "Nadia a fost entuziasmată de tot ce s-a întâmplat. Când mi-a dat medalia, mi-a şoptit la ureche să nu mai plâng, că o fac şi pe ea să plângă. Pentru mine este onoare faptul că am reuşit să o depăşesc la numărul de medalii europene, dar nu m-am gândit nicio clipă la asta. Am aflat abia după concurs", îşi aminteşte Cătălina.

Distracţie de 1 mai

Tripla campioană olimpică şi-a petrecut ziua de 1 mai alături de lotul masculin de gimnastică al României, aflat în cantonament pe Litoral. Constănţeanca i-a invitat pe colegii ei la un grătar, chiar la ea acasă. "Ne-am distrat frumos, am făcut şi karaoke, de ne-a auzit tot cartierul, iar mama ne-a făcut papanaşi", povesteşte râzând Cătălina (foto, alături de Vlad Cotuna și Andrei Muntean). A doua zi, au mers cu toţii la parcul de aventură Paradis Land, din Neptun: "Ne-am urcat prin toţi copacii şi pe tot felul de lemne, a fost foarte distractiv. La sfârşit, eu am fost mai norocoasă şi nu m-am julit foarte tare. Şi mama s-a luat după noi, iar a doua zi se plângea că are febră musculară".

Minivacanţă în Grecia

La jumătatea lunii mai, Cătălina va merge într-o vacanţă de patru zile în Grecia. "Până pe 8 mai voi sta acasă, la Constanţa, apoi mă întorc în cantonament la Bucureşti. Voi mai avea o minivacanţă de patru zile în Grecia. Eu nu suport frigul şi mi se pare de vis să mă duc la mare, plajă şi soare. Voi merge la una dintre cele mai bune prietene ale mele, Vasiliki Millousi, care practică şi ea gimnastică şi este apropiată de vârstă cu mine. M-a invitat de multe ori, dar nu am avut timp până acum. De pe 21 mai voi începe antrenamente şi voi intra pe linie dreaptă în pregătirea pentru Mondiale, fiindcă nu mai este mult timp, trei luni", spune constănţeanca.

Cătălina Ponor

• Născută pe 20 august 1987, la Constanța
  Medalii
• Jocuri Olimpice: 3 de aur, 1 de argint, 1 de bronz
• Campionate Mondiale: 3 de argint, 2 de bronz
• Campionate Europene: 8 de aur, 2 de argint, 3 de bronz