Siteul gsp.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptare a politicii de utilizare a cookies. Află mai multe accesand POLITICA COOKIES X


ALTELE    •   SCRIMĂ

Dezvăluirile unei campioane olimpice » Povestea unei fotografii din arhiva Gazetei realizată acum 16 ani: "Cum e aia cu «primul sărut nu se uită»? Nici prima medalie"

Vineri, 14 Iulie

Imagine de acum 16 ani cu Ana Maria Brânză! Scrimera, vicecampioană olimpică la Jocurile Olimpice de vară din 2008, campioană olimpică pe echipe la ediția din 2016, de două ori campioană mondială pe echipe și de șapte ori campioană europeană, era la început de drum!



Fotografia este realizată în 2001, iar după ce-a văzut fotografia din arhiva Gazetei Sporturilor, Ana Maria Brânză i-a scris povestea pe pagina personală de Facebook.

20017785 817754585056385 7467360694305154588 o

"Dl Dan Podeanu cu mustața ceva mai neagră, Iuliana (Măceșeanu) Cocora cu zulufii la purtător și Dinu Loredana (pe atunci Iordăchioiu) poate ne explică care era treaba cu «mutunache» ăla prins la reverul hainei?!

Ei bine, așa a început drumul nostru... Al echipei de spadă feminin!

Eram la primul mare rezultat al carierei și nu prea știam ce ne-a «lovit»... Am ascultat imnul de pe prima treaptă la individual, iar la echipe am cucerit argintul după ce ne-a tras Franța o mamă de bătaie în finală!

Atunci am primit primele treninguri cu România, nu erau ele vreo firmă, dar scria România pe ele și asta era tot ce conta!

Țin minte că am fost cazate la o pensiune unde ne-am «bucurat» de ceva petreceri înainte de concurs. Apoi a venit Paștele Catolic și ne-a închis toate magazinele... Am mâncat conservele aduse de la Craiova și 'n-am murit'...

De banii primiți ca dirună ne-am luat te miri ce chilipiruri... Obișnuiam să facem asta la fiecare competiție.

A fost «frumos» și când Loredana s-a accidentat într-un asalt și noi am sărit s-o ajutăm cu spray-ul cu ulei pentru vârfuri.. De, n-aveam medic pe atunci...

Antrenorul nostru secund, Nicolae Mihăilescu, rămăsese în țară și astepta cu inima la gura un semn de la noi... Nu aveam nici roaming...

De părinți, ce să mai zic?! Păzeau și ei telefonul... Cu cât sunam mai tarziu, cu atât era mai bine!

Dar știți ceva? A fost frumos. Tare frumos!

Cum e aia cu «primul sărut nu se uită»? Nici prima medalie", a scris Ana pe Facebook

Comentarii (0 ) Adaugă comentariu

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase