Articol de Luminiţa Paul - Publicat vineri, 06 februarie 2009 00:00
Spania a devenit principala putere sportivă a Europei, iar populaţia sa a crescut, în medie, cu 9 centimetri în ultimii 30 de ani
În ediţia sa de marţi, 3 februarie, Jurnalul Naţional vorbea despre scăderea dramatică a numărului celor care fac sport de performanţă în România. Totul în contextul unui an 2008 foarte slab din punct de vedere al palmaresului, culminînd cu Olimpiada de la Beijing, cea mai slabă din acest punct de vedere în ultimii 50 de ani. Scria Jurnalul Naţional despre o scădere cu 60 la sută numărului sportivilor de performanţă.
În acelaşi timp, în celălalt colţ al Europei, o ţară îşi arogă dreptul de a se vorbi despre ea ca despre cea importantă putere continentală în sport. E vorba de Spania, a cărei creştere în ceea ce priveşte performanţele e uluitoare. Astăzi, există măcar un spaniol medaliat la disciplinele sportive care într-adevăr contează.
Pentru a găsi explicaţiile acestei creşteri uluitoare e de ajuns să ne întoarcem în timp cu 30 de ani. În 1978, la 3 ani după moartea lui Franco şi trecerea la monarhie, noua constituţie intrată în vigoare prevedea, şi prevede şi acum, la articolul 43, aliniatul 3, că "educaţia fizică şi sportul trebuie încurajate şi promovate". Spaniolii au înţeles cîteva lucruri extrem de simple, care la noi par foarte complicate, că sportul practicat la nivel de mase aduce sănătatea unei naţiuni, că succesele din sport ajută succesele sociale, din viaţă, din economie, că sportul, pe lîngă divertisment, e un excelent instrument mediatic, că sportul şi turismul sînt într-o strînsă legătură.
9 centimetri e creşterea mediei de înălţime a spaniolilor în ultimii 30 de ani
Cifra de mai sus pare neverosimilă. Dar e purul adevăr. Calculele încep aşadar în 1978, timp suficient pentru implementarea măsurilor, pentru construirea infrastructurii şi dezvoltarea locurilor în care se poate face sport de masă. Al doilea capitol se deschide cu Jocurile Olimpice din 1992, de la Barcelona, considerate mult timp cele mai reuşite din istorie, întrecute doar de ediţia de la Beijing. Olimpiada pe care întreaga Spanie a pregătit-o şi abordat-o cu un entuziasm enorm, deşi se ţinea în capitala unei provincii, Catalunya, ale cărei idealuri separatiste sînt arhicunoscute, a reprezentat un impuls decisiv pentru tineret. Încurajaţi de mediatizarea evenimentului şi de performanţele obţinute de conaţionalii lor, copiii spanioli s-au apucat şi mai mult de sport.
Au avut unde, terenurile, sălile, bazinele şi parcurile existînd în cea mai mică aşezare, au avut cu ce, Spania fiind ţara din Uniunea Europeană cu cea mai mare creştere economică în această perioadă, au avut şi natura de partea lor, soarele fiind o prezenţă constantă pe tot parcursul anului în Peninsula Iberică. Dincolo de toate însă, au avut grijă.
"Pe vremea mea, ca să faci performanţă, trebuia să mergi la Barcelona să te antrenezi. Era singurul loc din Spania în care găseai de toate. Azi, numai cine nu vrea nu face sport". Federico Martin Bahamontes, ciclist, cîştigător al Turului Franţei în 1959
Aşa a fost posibil ca spaniolii, popor scund prin excelenţă, să crească, fizic şi calitativ. Să formeze o generaţie de baschetbalişti de excepţie, avînd astăzi în Pau Gasol un reprezentant de seamă tocmai în NBA. Aşa a fost posibil ca Rafa Nadal să aibă 1,85 m şi să fie astăzi unul dintre cei mai mari sportivi ai planetei. Aşa a fost posibil ca Spania să devină campioană europeană la fotbal avînd în componenţa sa 4 fotbalişti, toţi înalţi, ce joacă în fizicul campionat al Angliei. Aşa a fost posibil ca handbalul, voleiul, polo-ul, altletismul, sporturile nautice, sporturile cu motor (cine n-a auzit de Fernando Alonso, de Carlos Sainz sau de Dani Pedrosa?), ciclismul (de la Indurain la Contador), chiar şi golful (Seve Ballesteros) să aibă spanioli printre performeri.
La 58 de ani, Alfredo Relano, directorul cotidianului "AS", face parte dintre acei ziarişti care au văzut şi vremurile de dinainte, "cînd Spania trăia în sport de pe urma unui succes excepţional obţinut graţie efortului uriaş al unuia sau altuia", şi cele de azi, "cînd sîntem o putere mondială şi verbul a cîştiga ne-a intrat în vocabularul cotidian". Relano are explicaţiile sale: "Trecerea la democraţie a salvat sportul, pentru că pe vremea lui Franco nu era prea bine văzut în cercurile intelectuale, fiind considerat un mod de distracţie a celor puţin inteligenţi. Am crescut din punct de vedere economic, am început să avem alimentaţia corespunzătoare, am început să facem cu toţii sport, iar astăzi, schimbările se observă cu ochiul liber, mergînd pe stradă".
Modelele din fruntea ţării
Spaniolii au avut de unde să înveţe să facă sport. Familia regală spaniolă nu e doar admiratoare a sportului, ci şi practicantă. Imaginile cu Regele Juan Carlos schiind, făcînd yachting, înnotînd, dincolo de cele cu întreaga familie regală sprijinind sportivii spanioli angrenaţi în diverse competiţii, fac înconjurul Spaniei. Moştenitorul tronului, prinţul Felipe, a fost component al lotului olimpic de yachting al Spaniei la Olimpiada din 1992. Mai mult, Infanta Cristina, fata cea mică a Regelui Juan Carlos şi a Reginei Sofia, s-a măritat în 1997 cu handbalistul Inaki Urdangarin, de la FC Barcelona, campion mondial şi participant la 3 Olimpiade.
TRIUMFURILE SPANIEI DIN 2000 ÎNCOACE
Baschet
- campioană mondială 2006
- vicecampioană olimpică 2008
- vicecampioană europeană 2003, 2007
Ciclism
- Alberto Contador - cîştigător al Turului Franţei 2007, Turul Italiei şi Turul Spaniei 2008 (în galeria celor 5 rutieri din istorie care au cîştigat toate cele trei competiţii importante)
- Carlos Sastre - actualul cîştigător de Tur al Franţei
- Oscar Pereiro - cîştigător al Turului Franţei 2006
- Oscar Freire - campion mondial 2001, 2004
- Igor Astarloa - campion mondial 2003
- Samuel Sanchez - campion olimpic 2008
Formula 1
- Fernando Alonso - campion mondial 2005, 2006
Handbal
- campioană mondială 2005
- medaliată cu bronz olimpic 2008
Hochei pe iarbă
- campioană mondială 2001, 2005, 2006
- vicecampioană olimpică 2008
Motociclism
- Dani Pedrosa - campion mondial la 125 cc 2003 şi la 250 cc 2004, 2005
- Jorge Lorenzo - campion mondial la 250 cc 2006, 2007
- Alvaro Bautista - campion mondial la 125 cc 2006
Polo
- campioană mondială 2001
- vicecampioană europeană 2006
Tenis
- cîştigătoare a Cupei Davis 2000, 2004, 2008
- Rafael Nadal învingător la Roland Garros de 4 ori, la Wimbledon şi la Australian Open
Volei
- campioană europeană 2007
Spania a devenit principala putere sportivă a Europei, iar populaţia sa a crescut, în medie, cu 9 centimetri în ultimii 30 de ani
În ediţia sa de marţi, 3 februarie, Jurnalul Naţional vorbea despre scăderea dramatică a numărului celor care fac sport de performanţă în România. Totul în contextul unui an 2008 foarte slab din punct de vedere al palmaresului, culminînd cu Olimpiada de la Beijing, cea mai slabă din acest punct de vedere în ultimii 50 de ani. Scria Jurnalul Naţional despre o scădere cu 60 la sută numărului sportivilor de performanţă.
În acelaşi timp, în celălalt colţ al Europei, o ţară îşi arogă dreptul de a se vorbi despre ea ca despre cea importantă putere continentală în sport. E vorba de Spania, a cărei creştere în ceea ce priveşte performanţele e uluitoare. Astăzi, există măcar un spaniol medaliat la disciplinele sportive care într-adevăr contează.
Pentru a găsi explicaţiile acestei creşteri uluitoare e de ajuns să ne întoarcem în timp cu 30 de ani. În 1978, la 3 ani după moartea lui Franco şi trecerea la monarhie, noua constituţie intrată în vigoare prevedea, şi prevede şi acum, la articolul 43, aliniatul 3, că "educaţia fizică şi sportul trebuie încurajate şi promovate". Spaniolii au înţeles cîteva lucruri extrem de simple, care la noi par foarte complicate, că sportul practicat la nivel de mase aduce sănătatea unei naţiuni, că succesele din sport ajută succesele sociale, din viaţă, din economie, că sportul, pe lîngă divertisment, e un excelent instrument mediatic, că sportul şi turismul sînt într-o strînsă legătură.
9 centimetri e creşterea mediei de înălţime a spaniolilor în ultimii 30 de ani
Cifra de mai sus pare neverosimilă. Dar e purul adevăr. Calculele încep aşadar în 1978, timp suficient pentru implementarea măsurilor, pentru construirea infrastructurii şi dezvoltarea locurilor în care se poate face sport de masă. Al doilea capitol se deschide cu Jocurile Olimpice din 1992, de la Barcelona, considerate mult timp cele mai reuşite din istorie, întrecute doar de ediţia de la Beijing. Olimpiada pe care întreaga Spanie a pregătit-o şi abordat-o cu un entuziasm enorm, deşi se ţinea în capitala unei provincii, Catalunya, ale cărei idealuri separatiste sînt arhicunoscute, a reprezentat un impuls decisiv pentru tineret. Încurajaţi de mediatizarea evenimentului şi de performanţele obţinute de conaţionalii lor, copiii spanioli s-au apucat şi mai mult de sport.
Au avut unde, terenurile, sălile, bazinele şi parcurile existînd în cea mai mică aşezare, au avut cu ce, Spania fiind ţara din Uniunea Europeană cu cea mai mare creştere economică în această perioadă, au avut şi natura de partea lor, soarele fiind o prezenţă constantă pe tot parcursul anului în Peninsula Iberică. Dincolo de toate însă, au avut grijă.
"Pe vremea mea, ca să faci performanţă, trebuia să mergi la Barcelona să te antrenezi. Era singurul loc din Spania în care găseai de toate. Azi, numai cine nu vrea nu face sport". Federico Martin Bahamontes, ciclist, cîştigător al Turului Franţei în 1959
Aşa a fost posibil ca spaniolii, popor scund prin excelenţă, să crească, fizic şi calitativ. Să formeze o generaţie de baschetbalişti de excepţie, avînd astăzi în Pau Gasol un reprezentant de seamă tocmai în NBA. Aşa a fost posibil ca Rafa Nadal să aibă 1,85 m şi să fie astăzi unul dintre cei mai mari sportivi ai planetei. Aşa a fost posibil ca Spania să devină campioană europeană la fotbal avînd în componenţa sa 4 fotbalişti, toţi înalţi, ce joacă în fizicul campionat al Angliei. Aşa a fost posibil ca handbalul, voleiul, polo-ul, altletismul, sporturile nautice, sporturile cu motor (cine n-a auzit de Fernando Alonso, de Carlos Sainz sau de Dani Pedrosa?), ciclismul (de la Indurain la Contador), chiar şi golful (Seve Ballesteros) să aibă spanioli printre performeri.
La 58 de ani, Alfredo Relano, directorul cotidianului "AS", face parte dintre acei ziarişti care au văzut şi vremurile de dinainte, "cînd Spania trăia în sport de pe urma unui succes excepţional obţinut graţie efortului uriaş al unuia sau altuia", şi cele de azi, "cînd sîntem o putere mondială şi verbul a cîştiga ne-a intrat în vocabularul cotidian". Relano are explicaţiile sale: "Trecerea la democraţie a salvat sportul, pentru că pe vremea lui Franco nu era prea bine văzut în cercurile intelectuale, fiind considerat un mod de distracţie a celor puţin inteligenţi. Am crescut din punct de vedere economic, am început să avem alimentaţia corespunzătoare, am început să facem cu toţii sport, iar astăzi, schimbările se observă cu ochiul liber, mergînd pe stradă".
Modelele din fruntea ţării
Spaniolii au avut de unde să înveţe să facă sport. Familia regală spaniolă nu e doar admiratoare a sportului, ci şi practicantă. Imaginile cu Regele Juan Carlos schiind, făcînd yachting, înnotînd, dincolo de cele cu întreaga familie regală sprijinind sportivii spanioli angrenaţi în diverse competiţii, fac înconjurul Spaniei. Moştenitorul tronului, prinţul Felipe, a fost component al lotului olimpic de yachting al Spaniei la Olimpiada din 1992. Mai mult, Infanta Cristina, fata cea mică a Regelui Juan Carlos şi a Reginei Sofia, s-a măritat în 1997 cu handbalistul Inaki Urdangarin, de la FC Barcelona, campion mondial şi participant la 3 Olimpiade.
TRIUMFURILE SPANIEI DIN 2000 ÎNCOACE
Baschet
- campioană mondială 2006
- vicecampioană olimpică 2008
- vicecampioană europeană 2003, 2007
Ciclism
- Alberto Contador - cîştigător al Turului Franţei 2007, Turul Italiei şi Turul Spaniei 2008 (în galeria celor 5 rutieri din istorie care au cîştigat toate cele trei competiţii importante)
- Carlos Sastre - actualul cîştigător de Tur al Franţei
- Oscar Pereiro - cîştigător al Turului Franţei 2006
- Oscar Freire - campion mondial 2001, 2004
- Igor Astarloa - campion mondial 2003
- Samuel Sanchez - campion olimpic 2008
Formula 1
- Fernando Alonso - campion mondial 2005, 2006
Handbal
- campioană mondială 2005
- medaliată cu bronz olimpic 2008
Hochei pe iarbă
- campioană mondială 2001, 2005, 2006
- vicecampioană olimpică 2008
Motociclism
- Dani Pedrosa - campion mondial la 125 cc 2003 şi la 250 cc 2004, 2005
- Jorge Lorenzo - campion mondial la 250 cc 2006, 2007
- Alvaro Bautista - campion mondial la 125 cc 2006
Polo
- campioană mondială 2001
- vicecampioană europeană 2006
Tenis
- cîştigătoare a Cupei Davis 2000, 2004, 2008
- Rafael Nadal învingător la Roland Garros de 4 ori, la Wimbledon şi la Australian Open
Volei
- campioană europeană 2007
