Omul pe care-l plânge toată lumea » 10 lucruri marcante despre viața lui Muhammad Ali

Milioane de lucruri s-au scris și s-au spus, de-a lungul timpului, despre şi de către Muhammad Ali. Unele adevărate, dar și multe inventate.

Considerat de mulți cea mai emblematică figură a sportului din toate timpurile, fostul campion mondial al greilor va rămâne întotdeauna un nume de referință al ringului. De fapt, numele campionilor ringului va începe întotdeauna cu al său.

1. Cassius Clay, nume de sclav

În 1964, boxerul și-a schimbat numele din Cassius Clay în Muhammad Ali, convertindu-se în același timp la Islam. "Cassius Clay este un nume de sclav. Nu l-am ales eu și nu-l doresc. Sunt Muhammad Ali, un nume liber. Acesta înseamnă iubit al lui Dumnezeu. Vreau ca oamenii să-l folosească atunci când vorbesc cu mine și despre mine", spunea în momentul alegerii sale, în 1964, Ali.

2. Ali are origini irlandeze

Bunicul lui Ali, Abe Grady, a fost un irlandez care s-a mutat în Kentucky, în 1860. În 2009, Ali a vizitat Ennis, un mic oraș din vestul Irlandei, pentru a se întâlni cu câțiva dintre membrii familiei sale.

3. Primul pumn l-a aplicat mamei

Prima "victimă" a lui Ali a fost Odesa Clay, mama sa: "Prima persoană pe care am bătut-o a fost mama mea", declara fosta legendă a boxului. Avea doi ani, iar pumnul aplicat mamei a lăsat-o pe aceasta fără doi dinți!

4. Idolul său a fost Sugar Ray

În 1960, la doar 18 ani, Ali l-a cunoscut pe Sugar Ray Robinson, în cartierul Harlem din New York. "Tu ești stăpânul meu, regele! Vreau să devii managerul meu", i-a spus atunci Muhammad. Sugar Ray Robinson este o altă legendă a boxului, pugilistul care a adunat la profesionism nu mai puțin de 198 de meciuri, între care 173 de victorii!

5. Legenda medaliei olimpice pierdute

Una dintre multele povești inventate a fost și aceea a medaliei olimpice câștigate la Roma în 1960. S-a scris că Ali, într-un moment de furie, și-a aruncat medalia în râul Ohio, imediat după ce o cucerise. Realitatea este că pugilistul și-a pierdut trofeul mai târziu. O replică a medaliei de la Roma i-a fost acordată de Comitetul Internațional Olimpic cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Atlanta 1996, atunci când Muhammad a fost purtătorul flăcării olimpice.

6. Nu i-a plăcut școala

Un jurnalist de la cotidianul francez L'Equipe a scris despre Ali în 2012, în urma unui interviu cu marele campion: "După victoria împotriva lui Liston, în 1965, un fan din Mexic i-a cerut un autograf lui Muhammad Ali. Americanul a fost de acord, dar a întrebat în momentul în care se chinuia să scrie: "Cum se scrie Mexic? Nu am mers la școală pentru o lungă perioadă de timp", s-a scuzat campionul".

7. Cântărețul boxer

Pe lângă talentul său din ring, Muhammad Ali a fost înzestrat și cu o voce plăcută. El a publicat un album muzical în 1964, pe când încă se numea Cassius Clay. Titlul? "Eu sunt cel mai mare". După convertirea sa la Islam, casa de producție Columbia Records a scos de pe piață toate discurile.

8. A salvat viața unei persoane

Los Angeles, 1981. Un tânăr de 21 de ani este în picioare, pe fereastra de la etajul 9 al unei clădiri și amenință că va sări. Poliția a încercat în zadar să-l descurajeze, toată lumea așteptându-se ca omul să facă saltul spre moarte. Muhammad Ali a văzut scena din întâmplare și se oferă să vorbească cu el.

"Eu sunt fratele tău, vreau să te ajut", i-a strigat boxerul de la o fereastră din apropiere. Douăzeci de minute mai târziu, omul se răzgândește și intră în cameră. Muhammad Ali a declarat imediat că "pentru mine, o viață salvată este mai importantă decât orice centură".

9. Relația lui cu boala

În 1984, după o săptămână de examinări, la un spital din New York, Ali află că suferă de maladia Parkinson. A primit vestea cu demnitate, fără să se lamenteze. "E judecata lui Dumnezeu. El mi-a dat această boală ca să-mi reamintească faptul că nu e sunt numărul 1, ci El este", a declarat Muhammad.

10. Steaua de la Hollywood

În anul 2002, lui Muhammad Ali i-a fost acordată o stea pe celebra "Walk of Fame" de la Hollywood. Boxerul a cerut însă să-și pună numele în incinta Teatrului Kodak, și nu pe stradă. Nu a vrut ca numele său să fie călcat în picioare!