SPORTURI  »  BOX  »  BOX

Răzvan Luțac despre înfrângerea dură a lui Kliciko în fața lui Anthony Joshua » Și chiar credeam că nu s-a terminat

Articol de - Publicat duminica, 30 aprilie 2017 01:08

 Vreau să scriu cu subiectivismul la sertar. Dar nu pot.

Nu pot să nu-mi agit încheieturile când Kliciko dirijează aerul prin mănuși.

Să-i simt fața adversarului când lovesc în gol, în fața televizorului, în tandem cu unchieșul acoperit de vocile a zeci de mii de englezi.

Pentru că asta e Vladimir acum. Un unchieș. Cel pe care ți-l laudă familia la masa de Crăciun și regreți că nu-i chiar el la masă, să-l întrebi dacă nu e născoceală tot ce povestesc ai tăi despre el.

Iar când îl vezi și îți spune că nu e chiar așa, că e și o doză de scorneală, nu crezi.

Tu crezi ce auziseși deja despre el.

Nu concepi că e o poveste îmbătrânită, ținută poate pentru nume, faimă și publicitate.

Sincer, Vladimir mi-e desenat ca jumătatea slabă a familiei Kliciko. Ca ucrainean, i-am iubit și am ținut cu ambii. Dar, sportiv, i-am dat desertul lui Vitali fără să-l oblig să mănânce două feluri înainte.

De la Vladimir am avut mereu altfel de pretenții. Mi s-a părut mereu la balconul 9 al blocului cu 10 etaje, întinzând o mână către fratele care nu-l poate apuca, având mănușa trasă.

Ieri l-am văzut și mai rău. La parter. Venit nu doar cu mâna goală, fără centură. Ci și cu sânge în pomete, în repriza a cincea, cu un băiat atletic, bine făcut, coborându-l la nivel de niciodată.

Final.

De ce n-ar fi fost așa încă de atunci? Ce rost mai avea ca un bărbat pe care lumea-l consideră ștreangul boxului spectacol să mai plictisească în miez de noapte?

Și-atunci a avut o răbufnire de Kliciko. De frate. De Vitali. Răbufnirea pe care o știam din povești.

L-a uimit pe adversar, l-a trimis la podea, mi-am pregătit titlul și am sperat.

Am sperat că Fury a fost scorneala.

Dar când a căzut în repriza a unsprezecea, chiar dacă aflasem că meciul nu e în direct pe PRO TV și auzisem că a pierdut deja, am căzut și eu.

La fel ca în povești, așteptasem să văd.

Mă doare și pe mine, unchieșule. Și chiar credeam că nu s-a terminat.

Credeam.

Citește și

* Kliciko surprins de eșec: ”O revanșă? Mai întâi să aflu ce dracului s-a întâmplat aici!”

* ”Ciocanul de Oțel” spulberat pe Wembley! Anthony Joshua l-a trimis la pensie pe Vladimir Kliciko în fața a 90.000 de fani! 3 KO-uri uluitoare + prima reacție: ”Unde ești Tyson Fury?"

Cariera pe care și-a construit-o fotbalistul dat afară de la FCSB, umilit și numit „vagabond” de Gigi Becali: „Ne vedem peste un an!”

Cornel Dinu a jignit doi „tricolori” după amicalul naționalei: „Au nume de CAP” + Fotbalistul despre care a spus „bine că nu l-am văzut pe teren”


Comentarii (6)
poison
poison  •  30 Aprilie 2017, 11:37

Penibil articolul.. penibil jurnalist..

adrian_riga
adrian_riga  •  30 Aprilie 2017, 11:14

razvane, cum e posibil sa fii jurnalist sportiv fara sa stii gramatica? tu "auzisei" ?

10203643673332872
Marius Balas  •  30 Aprilie 2017, 10:32

Nu mi se pare chiar asa de tragic ce s-a intamplat. De ce trebuie sa-i desconsideram pe cei ce au pierdut? Nivelul lui Vladimir e in continuare foarte ridicat, doar ca Joshua e o forta a naturii de calibru superior - uitati-va ce musculatura are la picioare! Tineretea vine din urma, ar fi rau sa fie altfel. Nu a fost nici un complot, dimpotriva, arbitrul a tras de timp la fiecare knock-down suferit de Vladimir, dandu-i o sansa in plus sa isi revina. A fost o lupta adevarata si vor urma si altele, ma bucur ca centrul de greutate al boxului s-a mutat in Europa - la fel ca si la tenis.

Vezi toate comentariile (6)
Comentează