Siteul gsp.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptare a politicii de utilizare a cookies. Află mai multe accesand POLITICA COOKIES X


HANDBAL    •   REPORTAJ GSP

EXCLUSIV Dinastia Lung » Al patrulea membru al familiei care s-a făcut portar: "Fiecare meci îmi aduce mai multă încredere"

Articol de — Marian Ursescu Joi, 04 Ianuarie

Tradiția portarilor în familia Lung e dusă mai departe. După Silviu Lung senior, Tibi Lung și Silviu Lung junior, Cristina Lung e goal-keeper-ul echipei de handbal SCM Craiova.



O întâlnire, la Craiova, cu o familie de portari. Cea mai cunoscută din România. Primul apare cu 15 minute înainte de ora fixată Silviu Lung senior. "Așa am fost toată viața mea. Punctual. Nu mi-a plăcut să întârzii", spune fostul goal-keeper de legendă al Craiovei. Suntem la câțiva metri de noul stadion al Craiovei.

Vechiul, cel pe care Craiova Maxima aduna meci de meci peste 30.000 de oameni , a devenit istorie. Silviu Lung e nostalgic. "Dacă am fi avut și noi, pe vremea noastră, o astfel de bijuterie... Dar nu ar mai fi încăput 50.000 de oameni", spune uriașul cu mustață.

"Fiind un portar înalt, mi-e mai greu la mingile de jos, dar aruncările vin peste tot. Nu am avut nici mobilitate, dar am căpătat-o pe parcurs, am câștigat-o prin exercițiu. Sunt multe lucruri de îmbunătățit, dar cred că am timp să devin cu adevărat un portar bun" Cristina Lung 

Profităm că Tibi și Cristina nu au apărut și îl întrebăm pe Silviu Lung de nepoata sa. "Eu nu am știut multă vreme că face handbal. Apoi am fost să o urmăresc. Mi-e foarte dragă. A ajuns aici pe puterile ei. Vă spun sincer, eu niciodată nu am fost să vorbesc cu antrenorii copiilor mei, să vorbesc să joace mai mult sau să fie titulari. Nici la școală nu m-am dus. Dacă sunt buni, joacă, dacă nu, nu! Așa și cu Cristina", ne spune Silviu Lung. 

Între timp, apar și Tibi Lung cu fiica sa, Cristina. O puștoaică de doar 17 ani. Cu părul lung, Cristina sare în brațele bunicului. "Uite ce nepoată frumoasă am!", spune bunicul. Apoi trece la reproșuri. "Voi veniți în ultima clipă, mă? Ne faceți să așteptăm? Vă iert, că nu ați întârziat!", glumește el. Facem o poză, apoi se scuză politicos. "Am plecat. Nu eu sunt în centrul atenției. Vremea mea a trecut", spune Silviu Lung, lăsându-ne în compania fiului său cel mai mare și al fiicei acestuia.
Handbal pentru că era grasă!

Vorbăreață, Cristina începe povestea debutului său în sport. "Am făcut prima dată doi ani de tenis, dar nu prea mi-a plăcut. M-am apucat apoi de handbal. Nu știam nimic de handbal, dar am mers să fac antrenamente pentru că eram plinuță, plinuță bine aș zice. Trebuia cumva să slăbesc".

Între timp, utilul s-a îmbinat cu plăcutul. "Mami a fost cea care m-a îndemnat să încercăm. Eram și scundă pe atunci, în clasa a patra, când am pus prima dată mâna pe minge. După mi-am dat seama că e ceea ce vreau să fac", mărturisește Cristina.

Și a început să crească. "Precum Făt Frumos din povești, într-un an am luat 10 centimetri. Deja nu mai eram micuță, ajunsesem cea mai înaltă din clasă. Și nu mai eram nici plinuță!", povestește mândră puștoaica. 

Tradiția din primul antrenament

Cristina a intrat în poartă de la primul antrenament. "Nu mi-a plăcut să alerg niciodată, eram mai leneșă, așa că am stat în poartă. Chiar mi-a plăcut. Nu mă sperii de mingi, nu mi-e frică de aruncările puternice", spune ea.

Acum are 1,86 metri. E înaltă, e parcă făcută pentru a fi portar de handbal. Are fizicul perfect. "Sunt mai scundă decât bunicul și decât tata, dar nu mai vreau să cresc. E de ajuns!", mărturisește Cristina.

S-a gândit tot timpul la tradiția pe care o are de dus mai departe. "Handbalul e diferit de fotbal, dar vreau să calc și eu pe urmele tatălui, dar mai ales ale bunicului. El a fost cel mai valoros. A jucat în echipa națională, a fost la un Campionat Mondial, a jucat o finală de Cupa Campionilor Europeni. E un bun exemplu pentru mine, pentru ceea ce vreau să ajung", declară răspicat handbalista. 

"M-aș duce să joc afară. Flori Stanciu, colega mea care a jucat în Islanda, mi-a povestit că a învățat multe afară, că devii un alt om, capeți altă mentalitate. Aș vrea să încerc și eu la un moment dat"Cristina Lung 

"Am de la cine învăța!"

Cristina Lung a debutat în echipa de senioare a Craiovei la 17 ani și 9 luni. Într-un meci cu CSM București, în Supercupa României, în Sala Polivalentă din Capitală. 
"Am avut emoții uriașe. Vă spun sincer, nici nu știam unde eram. Pentru prima dată poate am conștientizat ce înseamnă să joci la un nivel înalt. Până atunci, la juniori, jucam cu câțiva spectatori în tribună. Și să intri în Polivalentă cu 3.000 de oameni pe margine a fost WOW! ", mărturisește Cristina. 

A avut oferte să plece la alte echipe, să joace poate mai mult, dar nu le-a dat curs. "Nu regret nimic. Craiova e casa mea. Am ajuns acum la o echipă extraordinară, am jucat împotriva unor handbaliste la care nici nu visam, am trăit momente frumoase. Sunt la început de drum, sper să vină și altele mai frumoase, pentru că sportul ne aduce astfel de trăiri", subliniază Cristina.

La SCM Craiova are de la cine învăța. "Am două exemple de jucătoare, pe același post, care au reușit: Flori Stanciu și Iulia Dumanska. Le sunt recunoscătoare pentru ceea ce fac pentru mine, că mă ajută". Flori Stanciu a jucat pentru naționala României, apoi pentru cea a Islandei, iar Iulia Dumanska, la 21 de ani, are deja bifate un Campionat European și unul Mondial. "Sunt modele pentru mine, tot timpul mă ajută. Greșesc, îmi arată, au răbdare. Primesc multă încredere și din partea lor, dar și a antrenorilor", mărturisește domnișoara Lung.

16 mi cristina lung

Cristina e elevă în clasa a 11-a la Liceul Frații Buzescu, din Craiova. E greu și cu școala, și cu antrenamentele, dar nu are ce face. "Școala e foarte importantă. Nu o poți abandona. Așa că trag tare". De multe ori, mai ales când are antrenamente de individualizare, ca portar, lipsește. "Am echipamentul în geantă tot timpul, dar și cărțile și caietele. După antrenament, fug repede la școală", spune Cristina. 
"Din fericire am și doi antrenori, domnul Bogdan Burcea și domnul Grigore Albici, care mă înțeleg și mă ajută în tot ceea ce fac. E foarte bine să știi că ai pe cineva care crede în tine", adaugă ea.

Copilul răsfățat

Cristina Lung spune că a avut o copilărie fericită. Acum se simte mult mai matură. "Îmi plăceau vacanțele la bunici, aici, la 20 de kilometri de Craiova. Dar și cele din Cipru, pe când tata juca acolo. Mergeam toată ziua la plajă, ne bălăceam. Pot spune că am fost un copil răsfățat", mărturisește sportiva.

Handbalul nu mai e însă, demult, o joacă. "Mă uit la meciuri și mă întreb cum ar fi dacă aș ajunge și eu la echipa națională. Mi-am spus că dacă alte fete ca mine au ajuns acolo, eu de ce să nu pot? Măcar să încerc!". Cristina a ajuns la lotul național de tineret și e mândră să îmbrace echipamentul naționalei. "Când mi se dă șansa încerc să demonstrez că merit să fiu acolo, să nu dezamăgesc! Intru concentrată, focusată, gata să pun în practică ce mi se transmite de pe bancă".

Cristina a trăit în acest sezon câteva meciuri senzaționale. Echipa s-a calificat în grupele Cupei EHF, iar în 2018 o așteaptă noi provocări. "Fiecare meci la senioare îmi aduce mai multă încredere, mai multă experiență. Sper să profit de fiecare minut din teren", încheie Cristina. 

"I-am lăsat libertate deplină!"

Tibi Lung, părintele Cristinei, fostul portar al Universității Craiova și al Stelei, e foarte mândru de fiica sa. Antrenor acum la Centrul de Copii și Juniori de la CSU Craiova, Tibi Lung știe tot mai multe lucruri și din handbal, de când fiica lui a îmbrățișat această carieră. "Sunt chibiț în handbal, dar îmi place", mărturisește Tibi.

"Merg la meciurile ei de câte ori am ocazia. Nu am constrâns-o însă să meargă la sport sau să stea în poartă. I-am lăsat libertate deplină. Și la fotbal, eu lucrez cu copiii și știu că nu trebuie să pui presiune pe ei. Cristina are de dus, în spate, și povara numelui Lung. Și nu neapărat cariera mea, ci a tatălui meu. Și eu și Silviu junior ne-am lovit de acest lucru", adaugă Tibi.

"Ceea ce a realizat bunicul meu e extraordinar. Vreau să-l ajung, să urmez ceea ce a făcut el, deși cred că e foarte greu. Voi munci însă cu gândul la reușitele mele" Cristina Lung 

"Portarul când greșește se vede!"

Tibi Lung spune că postul de portar e unul dintre cele mai importante, dar și, poate, cel mai dificil. "Când stai în poartă și faci o greșeală, imediat se vede. Și oamenii sunt răi câteodată, că-și aduc aminte de cele două-trei gafe făcute și nu de meciurile bune pe care le-ai jucat, mult mai multe decât cele slabe", mărturisește părintele.

Tibi Lung crede că e mai greu să fii portar la handbal. "Îți trebuie viteză de reacție, viteză de execuție mai mari, exactitate în lansarea contraatacurilor. Plus că acum, cu noua regulă, de a juca fără portar în anumite momente, portarul are o mare responsabilitate, la schimbul de jucători, să nu atingă adversarul pe contraatac". 
"Nu sunt vânător de greșeli!"

Tibi Lung a lucrat o perioadă cu tatăl său la Centrul de Copii și juniori de la CSU Craiova. "Ne-am dorit foarte mult să formăm doi portari valoroși. Și i-am avut pe Vlad Andrei și pe Laurențiu Popescu. Visam să reedităm un duel Boldici-Lung. Laurențiu Popescu se aseamănă la calități cu nea Gabi Boldici, portar de reflex, de reacții, și Vlad Andrei e longilin, bun pe centrări, constant, echilibrat", își descrie elevii Tibi. Vlad Andrei a fost dat însă de CSU la Steaua. "Țin și acum legătura cu el. Mă sună, mă întreabă câte ceva. E ca și copilul meu", mărturisește fostul portar.

Tibi Lung spune că în meseria de antrenor, trebuie să fii înainte de toate un bun pedagog. "Nu am fost niciodată un vânător de greșeli. Am avut o mare satisfacție când l-am văzut pe Andrei Vlad debutând în cupele europene, la Steaua. Îmi pare foarte rău că nu a rămas la Craiova, dar asta e viața", subliniază Tibi Lung.

Visează ca fiica sa să ajungă un portar valoros, să joace și ea, ca tatăl său, în echipa națională. "Sunt oricum un părinte fericit văzând unde a ajuns. Dar mi-aș dori pentru ea să meragă și mai sus, să joace la cel mai înalt nivel. Ea își dorește să facă acești pași rapid, deși eu i-am explicat că mai ales portarii, se coc, cum se spune, mai greu. De asta în handbal, și acum, cei mai valoroși portari sunt trecuți de 30 de ani", încheie Tibi Lung. 

Silviu Lung senior

  • Născut pe 9 septembrie 1956, 1,94 metri
  • A jucat la Universitatea Craiova, Steaua, Logrones, Electroputere Craiova
  • A debutat la 18 ani în poarta Universității Craiova, echipă pentru care a jucat 14 sezoane
  • A câștigat 2 titluri de campion cu U Craiova și unul cu Steaua
  • 77 de selecții în echipa națională a României, cu care a participat la Euro 1984, dar și la Campionatul Mondial din 1990, fiind căpitanul echipei la turneul final din Italia

Tibi Lung

  • Născut pe 24 decembrie 1978, 1,96 metri
  • A jucat la Universitatea Craiova, Steaua, Pandurii, Agia Napa (Cipru), Onisillos Sotira (Cipru), Mpumalanga Black (Africa de Sud)
  • A câștigat un titlu și o Supercupă a României cu Steaua 
  • A jucat un singur meci în naționala de seniori a României, în 1999, contra Estoniei, înlocuindu-l în ultimele minute pe Bogdan Lobonț

Silviu Lung junior

  • Născut pe 4 iunie 1989, 1,89 metri
  • A jucat la Universitatea Craiova, Astra Giurgiu, Kayserispor (Turcia)
  • A debutat în prima ligă la 19 ani
  • A câștigat titlul României cu Astra și două Supercupe ale României cu formația din Giurgiu
  • 3 selecții în naționala României pentru care a debutat în 2010 într-un amical contra Hondurasului

Cristina Lung

  • Născută pe 4 ianuarie 2000, 1,86 metri
  • Joacă la SCM Craiova
  • A debutat în prima ligă la 17 ani și 9 luni
  • Componentă a naționalei de tineret a României

"Sunt conștientă că Dumnezeu mi-a dat toate calitățile. Dar trebuie să muncesc, să fiu serioasă. Până la urmă, în sport e vorba de muncă, muncă și un dram de noroc. Pe care sper să-l am"Cristina Lung 

Comentarii (0 ) Adaugă comentariu

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase