Articol de Marian Ursescu - Publicat marti, 14 noiembrie 2017 16:43
Povestea Teodorei Măgurean, handbalista plecată de la Extrem Baia Mare care a ajuns în lotul celei mai galonate echipe din lume: Hypo Viena.
HC Zalău întâlnește în turul 3 al Cupei EHF pe Hypo Viena, multipla campioană a Europei, formația care deține un record greu de egalat în Europa, fiind de 40 de ori consecutiv câștigătoarea campionatului austriac!
În lotul celor de la Hypo Viena se găsește și Teodora Măgurean, o băimăreancă de 19 ani. E centru și are 1,78 metri. Românii nu au auzit de ea. Nici nu aeau cum atâta vreme cât nu a ajuns să joace nici măcar un meci în prima ligă a handbalului românesc. A făcut junioratul la Extrem Baia Mare, echipă cu care a activat apoi un sezon în eșalonul doi, și a ales apoi să plece afară!
"Am terminat anul trecut junioratul și ideea era să fac și o facultate. Nu doream numai să joc sau numai să fac o facultate. Îmi place handbalul, îl iubesc și nu doresc să renunț acum, după ce toată copilăria am făcut acest sport", își începe Teodora povestea.
"În România era cam greu să fac și handbal și școală. Pentru că dacă mergeam să joc la o echipă în prima ligă, aveam două antrenamente pe zi, nu mai aveam timp să învăț", subliniază Teodora. "În Austria campionatul e mai lejer, nu e așa puternic ca în România, și zic eu, am șansa să le fac pe amândouă la un nivel cât de cât bun!".
"Am dat probe, ei m-au chemat!"
Teodora Măgurean a luat primul contact cu clubul vienez acum un an. A mers să dea probe de joc la campioana Austriei. "Eu am învățat limba germană în generală și liceu, la Baia Mare, și m-am gândit că asta ar putea fi un avantaj. Am venit să dau probe la Hypo cu gândul că o să ajung la facultate aici. Mi-au spus atunci că, dacă mă hotărăsc să merg acolo la facultate, ei mă vor la echipă!", continuă povestea românca.
Merge zilnic la antrenament, dar rar are timp să ajungă la două ședințe. "De două ori e mai greu, că merg la școală. În general mă duc doar seara".
Nu poate lipsi de la școală
Teodora e studentă în primul an la inginerie biomedicală. E o anexă a medicinei. "Am vrut să fac medicină, dar era foarte greu și cu sportul. Așa o să ajung ceva într-un laborator, să lucrez în cercetare", mărturisește Teodora.
Profesorii știu că face handbal, dar nu are nici o facilitate din acest lucru. "Nu mă lasă să plec la meciuri sau să mă învoiască. Am un procent de absențe pe care pot să-l fac, dar în principiu nu pot să le motivez cu faptul că joc eu handbal. Nu-i interesează. Mai închid ochii că lipsești la un curs, dar niciodată la seminarii!", subliniază românca.
"Nu am contract de mii de euro!"
Când vorbește despre bani și condițiile de la Hypo, românca e mai reținută. "Acum nu vreau să se știe ce mi se oferă mie aici. În orice caz, nu vă gândiți că sunt contracte de mii de euro! Eu sunt mulțumită că fac facultatea, joc handbal, sportul care-mi place, și primesc și ceva bani, să nu stau să-mi trimită mama și tata de acasă", spune râzând băimăreanca.
"Cu Oltchim în suflet, visând la meciurile de la Baia Mare!"
Teodora Măgurean spune că a crescut în handbal cu fenomenul Oltchim, care era în acei ani în România. "Când jucau fetele de la Vâlcea, toată familia se aduna în fața televizorului și le susțineam. Era o plăcere să le vezi jucând. Apoi a venit HCM Baia Mare, echipa orașului meu. Mergeam la meciurile lor, era un sentiment aparte doar să fii în sală. Era o sărbătoare în toată Baia Mare. Toate fetele, junioare fiind, ne gândeam că peste câțiva ani să facem și noi pasul la acea echipă. Dar nu a fost să fie. Ce e frumos, ține puțin", spune dezamăgită Teodora.
"Zalăul e prea bună pentru noi!"
În primul meci cu HC Zalău, la Viena, echipa lui Gheorghe Tadici s-a impus cu 30-22, iar calificarea româncelor în grupele Cupei EHF e ca și acontată. "Eu le-am spus tuturor că Zalăul e o echipă mult prea bună pentru noi. Sunt fete cu o talie superioară, foarte bine pregătite. Au un antrenor, pe domnul Tadici, foarte bun, cu experiență. Ei au sperat că o să putem trece de ele", dezvăluie Teodora Măgurean.
Nivelul în Austria e foarte slab, comparativ cu cel din România.
La 19 ani joacă mai puțin, mai ales că e nouă, dar speră să prindă echipa cu timpul. "Visez să ajung să joc și eu în grupele Ligii Campionilor. Să-mi întâlnesc jucătoarele favorite, pe Cristina Neagu, în primul rând, pe Cornelia Groot, de la Gyor sau pe Alexandra Lacrabere, de la Vardar Skopje. Lacrabere e stângace, eu sunt dreptace, dar tot îmi place cum joacă", spune Teodora.
Aproape a ajuns la cămin, a coborât din tren. Mărturisește că e tare nerăbdătoare să vină în România. Nu a mai fost de când a plecat, în vară. La Zalău, sâmbătă, va avea galerie în tribună. Va veni familia de la Baia Mare. Și mulți prieteni. "Cu Diana Nichitean, de la Zalău, am crescut la Extrem Baia Mare. Am fost colege. Acum suntem adversare", încheie Teodora Măgurean.
O fată care a ales să facă și handbal și școală.
"Știu că au fost multe românce de-a lungul timpului la Hypo. Le-am văzut pozele pe holurile sălii în care jucăm. Sper să le calc și eu pe urme și să arăt valoarea handbalului din România"
Teodora Măgurean
