SPORTURI  »  HANDBAL  »  REVENIRE

Valeria Motogna a revenit pe teren! Fostul căpitan al României joacă în divizia secundă la CSU Oradea

Valeria Motogna așteaptă pase, pe semicerc, de la mai tinerele ei coechipiere FOTO: Marius Ionescu +1   FOTO
Valeria Motogna așteaptă pase, pe semicerc, de la mai tinerele ei coechipiere FOTO: Marius Ionescu

Articol de - Publicat joi, 12 ianuarie 2017 00:00

Valeria Motogna debuta la mai puțin de 17 ani în prima ligă, la Silcotub Zalău, echipa pregătită de Gheorghe Tadici.

E una dintre cele mai valoroase handbaliste care a evoluat vreodată la echipa ardeleană. Un inter stânga redutabil, Vali a fost una dintre cele mai valoroase apărătoare la echipele pe unde a trecut.

Renunțase la handbal acum trei sezoane, dorind să se dedice carierei de antrenor. A și pregătit o grupă de copii la CSȘ Zalău, dar a renunțat în vară. "Sunt motive mai complicate, nu vreau să intru în amănunte", spune Vali, dar se simte amărăciunea în glasul său. Și-ar fi dorit să continue.

În toamnă a primit o ofertă de la Oradea de a se reîntoarce să joace. De această dată în liga a doua. Nu jucase niciodată la acest nivel. A acceptat. Îi plac provocările. La 37 de ani, pe care i-a împlinit pe 16 decembrie, a vrut să vadă dacă mai poate face față.

- Vali, de ce te-ai întors pe teren?
- Am primit o ofertă de la Oradea, de la antrenoarea Doina Ardelean, să o ajut cu experiența mea. Mi-am zis de ce nu? Mai ales că nivelul nu e foarte ridicat, îi fac față!

- Dar nu te apucaseşi de antrenorat?
- Ba da, am antrenat anul trecut junioarele III de la CSȘ. Din motive obiective, pentru mine cel puțin, ne-am despărțit. Au fost mai multe probleme acolo, am considerat că e mai bine să mă retrag.

- Ce probleme au fost? Nu ți-a plăcut să antrenezi?
- Mi-a plăcut și îmi place foarte mult! Celelalte probleme extra-antrenorat au contat. Motivele le țin pentru mine! Nu s-a putut, nu s-a putut. Sunt omul care nu-mi forțez norocul. Păcat pentru că fetele se atașaseră de mine, mi-a părut foarte rău de ele, chiar mi-am dorit să fac un lucru bun...

- Fetița ta, Alesia, face și ea handbal, nu?
- A făcut, nu mai face. Din același motiv ca și mine. Acum face atletism. Handbalul e atletism cu mingea. Dacă știi să alergi, mingea vine de la sine. Va face 12 ani în vară, va avea tot timpul din lume.

Joacă pivot la Oradea

- Vorbeai de nivelul de la liga a doua. Poți să detaliezi?
- Dacă e să compar cu perioada în care m-am apucat eu de handbal, e foarte scăzut nivelul. Scade nivelul și în Liga Națională, dar în liga a doua, acum... De asta m-am băgat la joc, la Oradea, că nu avem jucătoare suficiente.

- Pe ce post joci la Oradea?
- Pivot, pentru că nu avem la echipă. E mai greu cu jucătoarele la liga a doua, bugetul e limitat, nu poți aduce de prin alte părți. Am mai jucat pivot la Vâlcea, cât era Anja Andersen antrenoare. La Zalău am jucat numai inter stânga.

- Cum a fost trei ani fără handbal?
- După ce m-am retras, eram obosită și mi-am luat un an de zile de pauză. A fost o perioadă binemeritată. Apoi a fost un an ca antrenoare, mi-a plăcut. Așa că nu am stat departe de handbal. Acum, viața a vrut ca eu să intru iar pe teren și m-am conformat.

- Fizic ești ok? Nu te-ai îngrășat deloc!
- Fizic sunt foarte bine. Mai sunt probleme cu genunchii, dar nivelul în liga a doua nu e atât de ridicat ca să nu pot face față.

Naveta cu mașina

- Mergi doar la meciuri la noua ta echipă, nu?
- Da. Merg de obicei de vinerea, cu două zile înainte, să prind și eu două antrenamente. Și mă întorc duminica, după meciuri. Fac două ore cu mașina, Oradea-Zalău, sunt 120 de kilometri.

- În prima ligă crezi că ai mai face față?
- Mi-ar fi destul de greu. Nu cred că m-aș mai încumeta să joc la ligă.

- Vali, tu ai jucat mult pentru echipa națională. De echipa actuală ce părere ai?
- Urmăresc cu interes. Sunt unele fete din generația mea care s-au retras și ele acum, Brădeanu, Ungureanu, Vărzaru. Se dorește construirea unei echipe pentru Tokio. E normal să se retragă, noi ajungem la 40 de ani la Tokio. Sper ca pe lângă Neagu să se mai ridice una-două jucătoare, pentru că e greu să stăm numai în mâna Cristinei. Să vină niște jucătoare tinere care să aibă și ele continuitate.

"Nu putem sta doar în Neagu"

- Dintre jucătoarele tinere cine îți place?
- Îmi plac mai multe. E Denisa Dedu, Crina Pintea a făcut un salt fantastic, la ea se vede o creștere pe fond mental, Laura Chiper e foarte bună, ar trebui să aibă mai multă încredere. Și Eliza Buceschi. Din păcate, pe ea o macină problemele de sănătate. Dar astea sunt riscurile când joci de tânără la nivel înalt. Se vede acest lucru și la Neagu, a suferit și ea atâtea operații. Așa a fost și la mine.

- La Olimpiadă te așteptai la mai mult de la echipă?
- Am trecut și eu prin astfel de momente și cred că pot să judec altfel fetele. Acela a fost potențialul echipei la ora aceea, atât au putut. Crezi că ele nu și-ar fi dorit să fie campioane olimpice?

144 de meciuria adunat Vali Motogna în echipa națională, marcând de 185 de ori

Portdrapel la Beijing

Vali Motogna a fost o jucătoare de bază la echipa națională în deceniul trecut. La Jocurile Olimpice de la Beijing, unde România a ocupat până la urmă locul 7, Vali a fost desemnată să ducă drapelul României. "A fost o onoare pentru mine, e un moment unic în viața mea de care îmi voi aduce întotdeauna aminte cu plăcere", a declarat atunci Vali.

„Fotbalul se «deteritorializează»! Nu mai există ceva esențial” » Un profesor de antropologie, Christian Bromberger, conferință de excepție despre o „mutație” în fotbalul de azi: „Am plecat de la tifoso, adică boală contagioasă, și am ajuns aici”

32 de ani de la moartea tragică a fotbalistului român „mai talentat decât Hagi” » Cum l-a „vânat” Securitatea și de ce nu s-a înțeles nici cu Dobrin, nici cu Hagi: „Gică îl înjura, îl scuipa”


Comentarii (0)

Articolul nu are încă nici un comentariu. Fii primul care comentează!

Comentează