Articol de Oana Duşmănescu - Publicat vineri, 17 iunie 2016 00:00
O sală mare, aerisită, undeva în cartierul bucureștean Tei. Sala e plină ochi de tipe, de la adolescente până la femei în toată firea.
Instructoarea e o tipă energică, cu abdomen impecabil și fund perfect, care le pune să zâmbească în timp ce transpirațiile le îmbrobonează frunțile și le udă tricourile.
La sfârșit, toată lumea e mulțumită și nici nu simte oboseala. O altă oră de aerobic cu Andreea Arsine a trecut și ea recunoaște că gândurile îi zboară deja la Jocurile Olimpice.
Este multiplă campioană națională și balcanică la proba ei, epuizantă, care îți impune acea mișcare caracteristică kilometri și kilometri interminabili.
Are 27 de ani și face atletism de la 10 ani, iar recordul ei personal este de o oră, 34 de minute și 53 de secunde, realizat anul trecut, la Campionatele Naționale de la Pitești. Ca să mergi la Olimpiadă, îți trebuie baremul de o oră și 36 de minute.
Atleta e născută la Botoșani, dar e legitimată la CSU Galați. Acum se antrenează la Snagov, cu restul lotului național de atletism, după care, la finalul lunii iunie, va începe pregătirea la altitudine, la Piatra Arsă.
"Tatăl meu m-a dus de mână la atletism și marșul a fost de la început proba mea de bază. În 2004 m-am lăsat și până în 2006 am făcut și alergare, 5.000 și 10.000 de metri. Am avut rezultate bune, dar m-am întors la marș. Simțeam că acolo pot să ating cele mai bune performanțe", spune Andreea.
În 2010 a renunțat din nou la antrenamente și competiții. "Pentru că sunt activă, n-am putut sta departe și m-am apucat de kangoo jumps. Mai întâi pe post de clientă, apoi mi-am luat certificatul de instructor. La fel am făcut și cu aerobicul. În 2014, la un an după ce tatăl meu a murit, m-am reapucat de atletism. De data asta am un staff deosebit și mi-am dat seama că asta e cel mai important. Prima dată am renunțat pentru că nu eram pe aceeași lungime de undă cu antrenoarea și asta era să mă coste marea mea pasiune", povestește Andreea.
"Pură plăcere"
Atleta spune că, de când s-a apucat de sport, nu l-a practicat decât de drag. "Nu vreau să am regrete când o să mă uit înapoi în urmă. Pentru mine e o pură plăcere să fac ceea ce fac. Când n-am mai vrut, m-am retras. Și cu marșul, și cu kangoo jumps. Acum nu mai predau decât aerobic, de pildă. Nu vreau să simt nimic negativ față de sport, chiar dacă știu că vine cu sacrificiile lui. Acum obiectivul meu principal este să-mi îmbunătățesc cel mai bun timp personal", spune atleta.
Rio, doar o treaptă din marele plan
Echilibrată și modestă, Andreea Arsine crede că Jocurile Olimpice de la Rio sunt doar un pas în evoluția ei sportivă.
"Acum am făcut o pauză cu aerobicul, deși mi-e dor de fete. Practic, mă antrenez toată ziua, și susținătorii mei principali sunt antrenorul Leonidas Karaiosifoglu și medicul Vasile Oșan. În puținul timp liber prefer să dorm sau să citesc. Când m-am reapucat, acum doi ani, biletul de Rio era unul dintre scopurile mele. Va fi o aventură pe care am așteptat-o mereu. Acum am multe alte obiective, dar nu vi le pot spune pe toate, că sunt superstițioasă. Pot să spun doar că de-abia aștept să ajung la Jocurile Olimpice din 2020, unde sper să fiu și mai bună decât sunt acum", râde tânăra.
Mica strângere de inimă
Singurul regret pe care îl are Andreea Arsine când vine vorba de Olimpiadă este că va face parte dintr-o delegație a României mai mică decât de obicei.
"Mă doare că nu mai suntem atât de buni și că nu mai avem performanțe. Mi se pare că s-au instalat o deprofesionalizare, o lipsă de interes, de la antrenori la sportivi. În plus, simți invidia, răutatea. Dacă nu ai reușit tu, mai bine nu reușesc nici alții. Oamenii nu se mai ajută între ei, e fiecare pentru el", crede atleta.
"Deși tatăl meu nu mai e, simt în continuare că el e principalul meu susținător"
Andreea Arsine, 20 km marș
1h 34:53este recordul personal al Andreei Arsine la 20 km marș
1h 24:38este cea mai bună performanță mondială a probei, stabilită anul trecut de chinezoaica Liu Hong
