Articol de GSP - Publicat marti, 29 septembrie 2009 00:00
Ionuţ Buduşan are emoţii la trei zile după ce a cucerit titlul pentru Baia Mare, cu o transformare pe care o va ţine minte toată viaţa
"Sînt un tip emotiv". Aşa îşi începe povestea Ionuţ Buduşan, privind mereu în gol, în dreapta sa. Are 27 de ani, dar a devenit eroul echipei, după ce a fructificat cu sînge rece transformarea care a adus titlul în vitrina echipei. "E ca o reptilă cu sînge rece. Nu se pierde în momente dificile", e descrierea "secundului" Lucaci.
Momentul transformării? L-a retrăit de o mie de ori de atunci, dar nu aşteaptă de două ori să-l rogi să-l descrie. Povesteşte şi ochii i se înviorează, obrajii prind culoare iar mîinile îi tremură nervoase în poală, ca unui copil care aşteaptă să desfacă un cadou. "Nu prea am realizat atunci, pe moment, ce s-a întîmplat. Mă certasem şi cu arbitrul, care înainte să bat, mi-a zis că mai am 40 de secunde pentru executarea încercării, înainte să fluiere finalul. I-am zis că nu e corect, că am dreptul la un minut, să mă pot concentra, dar colegul meu, Dimofte, mi-a zis să mă grăbesc, să nu aibă motive să fluiere. Aşa că m-am grăbit. Dar momentul acela mi s-a părut o veşnicie, totul s-a stins în jurul meu, nu mai auzeam nimic, nici colegii, nici antrenorii, nici publicul. Cînd a năvălit toată lumea pe teren, am înţeles că mi-a reuşit transformarea", povesteşte înflăcărat Ionuţ.
2003, anul negru
Curg întrebările despre evenimentele din 2003. Nu refuză subiectul, deşi a fost cea mai dureroasă perioadă din viaţa lui. Şi cea mai umilitoare. "Am fost unul dintre suspendaţi în 2003. Am depăşit cu greu momentul acela. Unii s-au retras după acea perioadă neagră. Alţii, printre care şi eu, am revenit, cu ajutorul prietenilor, colegilor, rudelor, antrenorilor. Le mulţumesc pentru asta. Ce s-a întîmplat atunci? Primiserăm substanţe interzise, nandrolon, dar noi nu ştiam asta. Ni s-au injectat ca întotdeauna şi ni s-a spus că-s susţinătoare de efort. Toată lumea lua, nu ni s-a părut nimic anormal", rememorează Buduşan, în timp ce cutele de pe frunte se destind pe măsură ce lasă totul în urmă.
"Cea mai frumoasă zi din viaţă"
Revine brusc la povestea titlului: "Ştiţi, din lotul nostru, doar Marius Bejan a mai fost campion, cu Steaua". Trebuie să se întoarcă în studioul improvizat în restaurantul Rustic, al preşedintelui clubului, Călin Matei. Povestea lor e în direct, la televiziunea locală Teleplus. "Colegii mei, conducerii, celor care au fost alături de noi şi care ne-au ajutat să ajungem aici, tuturor vreau să le mulţumesc. Ştiu că e ca un şablon.... Să nu-i uit pe Macovei, Buzatu, Dimofte, cei mai buni de pe teren. Şi tuturor, care au dat totul. Mi-au dat cea mai frumoasă zi din viaţa mea". Şi emoţiile apar din nou pe chipul său zîmbitor.
Satisfacţie
Ionuţ Buduşan e cu atît mai încîntat de realizare, cu cît nimeni nu le dăduse nici o şansă că ar putea învinge Steaua tocmai la Bucureşti. "I-am bătut la ei acasă, niciodată nu s-a mai întîmplat asta în istoria echipei. I-am mai bătut odată, în acest an, dar la noi şi tot în ultimul minut, doar că prin eseu. E cu atît mai frumos cu cît i-am învins în Bucureşti, unde nimeni nu ne dădea vreo şansă. Aveam şapte victorii consecutive, iar aceasta a fost a 8-a. Cea mai frumoasă zi din cariera mea şi din întreaga mea viaţă", mai spune Ionuţ.
"Eu chiar ratasem într-o mulţime de ocazii alte transformări, unele chiar în meciuri cu Steaua. O dată am pierdut la diferenţă de două puncte, din cauza mea"
"Nici acum, cu medalia de campion la gît, tot nu realizez că eu chiar am cîştigat titlul cu Baia Mare. E inexplicabil în cuvinte cum mă simt"
Ionuţ Buduşan are emoţii la trei zile după ce a cucerit titlul pentru Baia Mare, cu o transformare pe care o va ţine minte toată viaţa
"Sînt un tip emotiv". Aşa îşi începe povestea Ionuţ Buduşan, privind mereu în gol, în dreapta sa. Are 27 de ani, dar a devenit eroul echipei, după ce a fructificat cu sînge rece transformarea care a adus titlul în vitrina echipei. "E ca o reptilă cu sînge rece. Nu se pierde în momente dificile", e descrierea "secundului" Lucaci.
Momentul transformării? L-a retrăit de o mie de ori de atunci, dar nu aşteaptă de două ori să-l rogi să-l descrie. Povesteşte şi ochii i se înviorează, obrajii prind culoare iar mîinile îi tremură nervoase în poală, ca unui copil care aşteaptă să desfacă un cadou. "Nu prea am realizat atunci, pe moment, ce s-a întîmplat. Mă certasem şi cu arbitrul, care înainte să bat, mi-a zis că mai am 40 de secunde pentru executarea încercării, înainte să fluiere finalul. I-am zis că nu e corect, că am dreptul la un minut, să mă pot concentra, dar colegul meu, Dimofte, mi-a zis să mă grăbesc, să nu aibă motive să fluiere. Aşa că m-am grăbit. Dar momentul acela mi s-a părut o veşnicie, totul s-a stins în jurul meu, nu mai auzeam nimic, nici colegii, nici antrenorii, nici publicul. Cînd a năvălit toată lumea pe teren, am înţeles că mi-a reuşit transformarea", povesteşte înflăcărat Ionuţ.
2003, anul negru
Curg întrebările despre evenimentele din 2003. Nu refuză subiectul, deşi a fost cea mai dureroasă perioadă din viaţa lui. Şi cea mai umilitoare. "Am fost unul dintre suspendaţi în 2003. Am depăşit cu greu momentul acela. Unii s-au retras după acea perioadă neagră. Alţii, printre care şi eu, am revenit, cu ajutorul prietenilor, colegilor, rudelor, antrenorilor. Le mulţumesc pentru asta. Ce s-a întîmplat atunci? Primiserăm substanţe interzise, nandrolon, dar noi nu ştiam asta. Ni s-au injectat ca întotdeauna şi ni s-a spus că-s susţinătoare de efort. Toată lumea lua, nu ni s-a părut nimic anormal", rememorează Buduşan, în timp ce cutele de pe frunte se destind pe măsură ce lasă totul în urmă.
"Cea mai frumoasă zi din viaţă"
Revine brusc la povestea titlului: "Ştiţi, din lotul nostru, doar Marius Bejan a mai fost campion, cu Steaua". Trebuie să se întoarcă în studioul improvizat în restaurantul Rustic, al preşedintelui clubului, Călin Matei. Povestea lor e în direct, la televiziunea locală Teleplus. "Colegii mei, conducerii, celor care au fost alături de noi şi care ne-au ajutat să ajungem aici, tuturor vreau să le mulţumesc. Ştiu că e ca un şablon.... Să nu-i uit pe Macovei, Buzatu, Dimofte, cei mai buni de pe teren. Şi tuturor, care au dat totul. Mi-au dat cea mai frumoasă zi din viaţa mea". Şi emoţiile apar din nou pe chipul său zîmbitor.
Satisfacţie
Ionuţ Buduşan e cu atît mai încîntat de realizare, cu cît nimeni nu le dăduse nici o şansă că ar putea învinge Steaua tocmai la Bucureşti. "I-am bătut la ei acasă, niciodată nu s-a mai întîmplat asta în istoria echipei. I-am mai bătut odată, în acest an, dar la noi şi tot în ultimul minut, doar că prin eseu. E cu atît mai frumos cu cît i-am învins în Bucureşti, unde nimeni nu ne dădea vreo şansă. Aveam şapte victorii consecutive, iar aceasta a fost a 8-a. Cea mai frumoasă zi din cariera mea şi din întreaga mea viaţă", mai spune Ionuţ.
"Eu chiar ratasem într-o mulţime de ocazii alte transformări, unele chiar în meciuri cu Steaua. O dată am pierdut la diferenţă de două puncte, din cauza mea"
"Nici acum, cu medalia de campion la gît, tot nu realizez că eu chiar am cîştigat titlul cu Baia Mare. E inexplicabil în cuvinte cum mă simt"
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
Au ales cele mai sexy 11 partenere de fotbaliști care vor merge în America
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
