Siteul gsp.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptare a politicii de utilizare a cookies. Află mai multe accesand POLITICA COOKIES X


SAMURAI 2020 POWERED BY BCR    •   SAMURAI 2020

Prezentarea lotului "Samurai 2020" » Cele două vieți ale Danielei Druncea 

Articol de — Marian Ursescu, Roxana Fleşeru Marti, 21 Noiembrie 2017

Campioană europeană, mondială, medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice de la Rio 2016, Dana Druncea a reușit aceste performanțe la canotaj.



Asta în ciuda faptului că micuța de 1,53 metri a început sportul de performanță în sala de gimnastică. A ajuns până pe podiumul mondial, a fost colegă cu Sandra Izbașa, cu Cătălina Ponor, cu Steliana Nistor. A stat aproape patru ani în lotul olimpic de la Deva. Dar nu s-a simțit "împlinită". La canotaj și-a găsit cu adevărat dragostea, într-un sport despre care nu știa nimic când s-a apucat, la 20 de ani!
Joaca pe bârnă și covor

A ajuns în sala de gimnastică pentru că părinții au vrut ca ea să facă sport și pentru că era prea neastâmpărată. De la Clubul Triumf din București a ajuns la Deva. Unde nu a rezistat prea mult. "Țin minte că vorbeam cu părinții la telefon, de la telefonul public, la internat. Și plângeam, plângeam...Dar fără să le spun ce am. Am vrut chiar să termin cu gimnastica, să mă apuc serios de școală, dar până la urmă am ajuns la Steaua", mărturisește Druncea. A mers mai departe și a ajuns la lotul de junioare de la Onești, iar apoi din nou la Deva, de data aceasta în lotul olimpic. Singura sa medalie a venit la Campionatul Mondial de la Stuttgart, din 2007. Doi ani mai târziu, a decis să se retragă pentru că îi era din ce în ce mai greu să rămână la greutatea cerută. 

Directorul din "calea fericirii"

Avea 19 ani și nu știa încotro să o ia. "Cu gimnastica așa e, nu terminasem școala. M-am dus la Liceul Mihail Kogălniceanu din Snagov să mă înscriu. Când m-a văzut domnul director Grigore Vasile, mi-a spus pe loc: «Nu vrei să mergi la canotaj? Știi, eu am mai îndrumat o cârmăciță să se ducă la lot... Tu ești la fel de scundă ca și ea! Și te încadrezi și la kilograme»", povestește Dana. Canotaj? Nici nu știa bine cu ce se mănâncă. Bărci, pe apă, ce să facă ea acolo?! A fost total împotrivă, de la început. "«Nu mă mai duc la un antrenament în viața mea, nu mai accept program impus în viața mea!» Directorul m-a lăsat în pace". 

Povestea continuă. Dana a început să meargă la școală, avea mult timp liber, dar ea nu era obișnuită cu lucrul acesta. "Nu aveam stare, nu știam ce să fac. Mă simțeam groaznic! După o viață activă, acum totul era monoton", spune sportiva.

Canotajul început în șalupă

Și-a adus aminte de discuția cu directorul. Și s-a dus la el. Deodată, devenise interesată de ideea de a ajunge cârmăciță!

"Una din bazele de canotaj de la Snagov e în incinta liceului. M-am dus cu domnul director și mi-a făcut cunoștință cu doamnele antrenoare de la junioare și tineret. Nici mai mult, nici mai puțin, ele m-au chemat la antrenament după-amiaza! Mi-au zis ceva de genul: «Noi avem antrenament la ora cutare. Vino să vezi despre ce e vorba!»", povestește Dana Druncea.

A fost punctuală la întâlnire. Nici nu avea cum să nu fie după ani de-a rândul petrecuți în disciplina de la Deva. "Am urcat în șalupă, alături de antrenoare. Să urmărim bărcile. Ce bine era în șalupă...", spune râzând micuța cârmăciță. 
Nu i-a fost greu. "Am început superrelaxată, nu m-am gândit că o să mă antrenez pentru performanță, ci doar ca să-mi acopăr timpul". 

Cooptată în lotul olimpic

Când "trenul" a trecut prin gara din Snagov, o fetiţă de 1,50 metri a urcat. Era un Intercity care avea să o ducă prin Sevilla, Rio de Janeiro, Racice, Sarasota. Pe podium.

"După Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012, am înțeles că trebuie să iau lucrurile în serios și la canotaj. Am fost chemată la lotul de senioare, mi-am dat seama că e a doua șansă, că trebuie să-mi dau toată silința, așa cum am făcut-o și în gimnastică", mărturisește Dana. 

Ea e acum antrenorul din barcă. Le "biciuiește" verbal pe fete, în fiecare cursă. A rămas de multe ori fără voce, tot strigând la ele. Dar iubește enorm ceea ce face. Și-a găsit rostul în viață. 

"Vreau să fiu sinceră! Gimnastica nu îmi mai stârnește acum curiozitate. Nu mă prea mai interesează. Între un concurs de gimnastică și unul de canotaj, îl prefer întotdeauna pe al doilea. Asta e acum viața mea", încheie Dana Druncea.

"Săriturile și solul erau aparatele mele favorite. Acolo cred că mă descurcam și cel mai bine. Îmi plăcea la sol, că era pe muzică, te simțeai ca o mică actriță într-un film. Așa a vrut Dumnezeu. Nu am reușit din prima cu gimnastica, dar am realizat mai mult în canotaj. Mi-am dorit mult, și într-o parte, și în alta, sunt foarte hotărâtă, de obicei.Viața de cârmaci e mai ușoară decât cea de gimnastă" Daniela Druncea

38 de kilogrameavea Dana Druncea la 18 ani, în gimnastică. Se chinuia să slăbească. Acum are 46 de kilograme, iar limita minimă din canotaj e 55!

Daniela Druncea

  • S-a născut pe 2 noiembrie 1990, la Buftea
  • Bronz mondial cu echipa de gimnastică în 2007
  • Campioană europeană cu barca de 8 plus 1 în 2013, 2014 și 2017
  • Campioană mondială cu barca de 8 plus 1 în 2017 și argint la CM în 2013
  • Bronz olimpic cu barca de 8 plus 1 la JO de la Rio 2016

COSR a lansat " Samurai 2020", programul de asistență specială a sportivilor cu potențial de a obține medalii la cea de a 32-a ediții de vară a Jocurilor Olimpice - Tokyo 2020.

AICI puteți citi toate celelalte prezentări ale sportivilor din programul Samurai 2020

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase