Siteul gsp.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptare a politicii de utilizare a cookies. Află mai multe accesand POLITICA COOKIES X


SAMURAI 2020 POWERED BY BCR    •   SAMURAI 2020

Prezentarea lotului "Samurai 2020" » Ioana Vrînceanu, fata care și-a învins frica

Articol de — Marian Ursescu, Roxana Fleşeru Vineri, 15 Decembrie 2017

Ioana Vrînceanu, campioană europeană și mondială în 2017 în barca de 8 plus 1, se teme de apă, dar acest lucru nu a împiedicat-o să adune medalii încă de la juniori.



Ioana Vrînceanu era să rateze întâlnirea cu canotajul. Din cauză că dirigintele o trimisese acasă să-și ia uniforma. "Antrenorii Vasile Avrămia și Ioan Despa au venit la școală să ne măsoare parametrii, iar eu nu eram prezentă. Noroc că mai erau două fete înalte ca mine și le-au zis: stați că mai e o fată ca noi, trebuia să vină", își începe povestea canotoarea. Această scenă se petrecea acum nouă ani, în satul Pluton, comuna Pipirig, județul Neamț.

Nu știa să înoate

Norocul Ioanei, dintre cele trei fete înalte din școală doar pe ea au sunat-o pentru a o chema la Fălticeni. "Miercuri m-au măsurat și duminică m-au sunat să-mi spună dacă vreau să mă întorc cu bagaj și să mă mut cu școala acolo", continuă ea. Răspunsul a fost unul afirmativ, chiar dacă canotajul era ceva străin pentru Ioana. "Pe parcurs am descoperit despre ce e vorba. Îmi spuneau fetele mai mari cum o să merg cu spatele în barcă pe apă și mă întrebam, cum adică cu spatele?", povestește amuzată canotoarea.

Și mai era o problemă, nu știa să înoate. "A fost foarte greu să învăț, nu-mi prea place apa, să înot. Știu să mă descurc în caz de ceva. La început parcă nu puteam să mă țin la suprafață, era ceva foarte greu".

După patru ani la Fălticeni, Ioana Vrînceanu a ajuns la București și medaliile au început să se adune. Mai întâi la Campionatele Mondiale de juniori, de la Plovdiv, unde a făcut parte din barca de patru vâsle, alături de Andreea Tătaru, Dorina Otea și Viviana Bejinariu, care a câștigat medalii de aur. "2013 a fost un an mai tulbure, nu ne dădeau antrenorii șanse și am mers la Mondiale, unde am făcut o surpriză la concurs. Am câștigat medalia de aur, tot cu barca de patru vâsle". Apoi numărul colegelor s-a înjumătățit, iar următoarele competiții internaționale le-a purtat din barca de două vâsle alături de Viviana Bejinariu. O colaborare care le-a adus un aur mondial la CM U23 în 2014 și 2015.

Medalia care nu se uită

În anul următor a trecut de la vâsle la rame și a urcat în barca de opt plus unu cu care a participat la Campionatele Europene de la Brandeburg și cu care s-a clasat pe locul patru. După acest rezultat, datorită unei noi strategii a antrenorului Mircea Roman, Ioana a părăsit barca de opt plus unu. "M-am întors în dublu, încă mai puteam participa la tineret, am mers la CM și am venit pe locul trei cu Vivi. Ne-am întors la lot în toamnă. Am început 2017 tot pe vâsle, până am mers pe apă caldă în Spania și atunci s-a hotărât să trec pe rame. Ne-am antrenat și când s-a făcut barca de opt ne-am numărat și noi printre componente", și-a amintit ea.

Un an care avea să-i aducă dubla de aur Europene-Mondiale. Una care i-a luminat și mai mult cariera canotoarei în vârstă de 23 de ani. Dacă fi să aleagă cea mai frumoasă întâmplare din cariera ei, nu se poate decide între medalia din 2013 cucerită cu barca de patru vâsle și cea de anul acesta, de la Sarasota. "Cea din 2013 fost ceva neașteptat și pentru noi, nu ne dădeam șanse, am intrat ultimele în finală și am câștigat-o", a spus Ioana. În toți acești ani nu a fost totul despre medalii și momente frumoase, ci și unele mai puțin plăcute: "În viața fiecărui sportiv cred că sunt astfel de momente, când e greu și nimic nu merge. Mai sunt clipe când zic nu mai pot, nu mai vreau, dar ușor-ușor, maximum după o jumătate de oră, mă calmez și o iau de la capăt, și asta e", a spus Ioana cu un accent puternic moldovenesc.

Următorul pas în cariera canotoarei din Neamț sunt Jocurile Olimpice, o medalie la Tokyo ar transforma-o într-o vedetă și mai mare decât este în satul de 1.000 de locuitori. "Clar sunt vedeta familiei. La tineret nu a fost televizat, acum, după Mondialele de la Sarasota, toată lumea m-a văzut la TV. Aveam eu medalii, dar nu era ca acum. Toată lumea mă întreba cum a fost? Cum ai câștigat? Cum să fie, prin antrenamente, prin muncă", încheie zâmbind Ioana Vrînceanu.

"La fel de încăpățânate"

Ioana Vrînceanu și Viviana Bejinariu au crescut împreună și le leagă ceva special, pe lângă medaliile cucerite împreună. Însă ca în orice relație de lungă durată mai există și unele înțepături. "Clar că există și disensiuni, am fost atât timp împreună în barcă, și acum când ieșim pe apă mergem noi două în barcă. Suntem amândouă cam la fel de încăpățânate Nu cedăm niciuna", a spus Ioana

Răsfățul de acasă

Vacanțele sportivilor în activitate sunt mereu scurte, iar pentru Ioana Vrînceanu ele parcă se scurg într-o clipă. "Trece timpul foarte-foarte repede, parcă nu apuc să fac tot ce-mi doresc. Ajung, stau un pic să mă odihnesc, plec pe drumuri, prin oraș, că nu e chiar aproape. Îmi place să conduc când merg în oraș, Fratele meu mai mic face naveta la Târgu Neamț, mai merg după el, pentru că seara microbuzul nu ajunge până la noi". Cât despre mâncarea de acasă, Ioana spune: "Îmi place când ajung acasă să mănânc mult, toate mâncărurile pe care nu le am la București, tocănițe de ardei, sarmale sau salată de vinete".

COSR a lansat " Samurai 2020", programul de asistență specială a sportivilor cu potențial de a obține medalii la cea de a 32-a ediții de vară a Jocurilor Olimpice - Tokyo 2020.

AICI puteți citi toate celelalte prezentări ale sportivilor din programul Samurai 2020

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase