Siteul gsp.ro foloseste cookies. Continuarea navigarii pe acest site se considera acceptare a politicii de utilizare a cookies. Află mai multe accesand POLITICA COOKIES X


SAMURAI 2020 POWERED BY BCR    •   SAMURAI 2020

Prezentarea lotului "Samurai 2020" » Larisa Iordache: încăpățânarea de a nu ceda

Foto: Guliver/GettyImages

Foto: Guliver/GettyImages

Articol de — Roxana Fleşeru Vineri, 24 Noiembrie 2017

Accidentările au frânat-o mereu pe Larisa Iordache, însă ea a rămas mereu acolo, luptându-se cu aparatele și cucerind medalii europene, mondiale și olimpice.



Gimnastica e un sport greu, unul care se înfruptă din anii copilăriei și care aduce foarte ușor lacrimi în ochii celor care-l practică. Larisa Iordache, 21 de ani, știe cel mai bine. Accidentările i-au dominat cariera. În aceste zile, gimnasta, care a adunat 17 medalii la JO, CM și CE, se recuperează după o accidentare urâtă, o ruptură la tendonul ahilian, pe care a suferit-o la Campionatele Mondiale de la Montreal.

"Mi-e dor de toate aparatele, mi-a fost dor să fac elemente, să simt ceea ce simțeam în timpul antrenamentelor", spunea zilele trecute Larisa. Ea este singura gimnastă din programul " Samurai 2020". "Este o motivație în plus pentru a continua, am realizat că oamenii cred încă în tine, se așteaptă la ceva bun de la tine și că poți reuși chestia asta. Este și o motivație financiară, dar cred că pasiunea este mai presus decât banii", a subliniat sportiva. Sportul pe care Larisa l-a început la cinci ani și jumătate se află într-o perioadă dificilă. Medaliile nu au mai curs așa cum se întâmpla în trecut, iar în ultimii ani ea a fost unul dintre stâlpii ei.

Au făcut cunoştinţă în urmă cu 16 ani. Larisa era în parc, se dădea cu rolele, avea cinci ani și jumătate, iar antrenoarea a văzut-o. În prima zi nu a vrut să intre în sală, dar până la urmă bunica sa a reușit s-o convingă. "La opt ani am înțeles acest lucru, atunci am făcut elemente mai complicate, atunci mi-am dat seama că nu e o joacă". Cu toate acestea, a sărit peste multe etape, a fost cooptată rapid la lotul de junioare de la Onești, iar la cel de senioare de la Deva de asemenea. "Antrenorii au vrut să mă aducă la un nivel ridicat din timp, probabil de aceea m-au luat la lot atât de devreme", spunea ea fără să menționeze ceva despre talent. Acest dar care i-a adus în 2012, primul său an de seniorat, trei medalii la Campionatele Europene, dintre care două de aur.

"Larisa are explozie, are viteză. Este o combinaţie între dificultate acrobatică şi veleităţi artistice. E dificil să o bagi într-un tipar", spunea Mariana Bitang în acel an. Toată lumea o vedea ca viitoare Nadia, iar revista Time i-a dedicat un material întreg înainte de JO de la Londra.

Larisa, 16 ani pe atunci, trebuia să fie vedeta, surpriza legată cu fundă de mătase a echipei României, numele care urma să uimească lumea. Noua descoperire a antrenorilor celebri. Şi ea ce a făcut? S-a accidentat. A făcut fasciită plantară. Cum să țopăi pe bârnă cu talpa praf? Cum să aterizezi la sărituri şi să nu scâncești de durere? Cum să lipești aterizările la diagonalele de la sol? Cu toate acestea, a ajutat echipa să urce pe treapta a treia a podiumului. Pentru că Larisa a lucrat de multe ori pe durere, pentru că nu-i place să vorbească despre accidentări și pentru că iubește gimnastica. Un sport care a răsplătit-o prea puțin.

După momentul dureros din Marea Britanie, a continuat să creadă în visul său și cu gândul la Rio a intrat în fiecare zi în sală și a adunat integrale. În anul următor a cucerit patru medalii europene la Moscova, iar la CM a luat bronzul la sol.
Larisa s-a transformat dintr-un pici într-o domnișoară, dintr-o speranță într-o certitudine, dintr-o componentă a echipei Românie în chiar liderul ei. Toate în 2014. Pe umerii săi s-a sprijinit gimnastică tricoloră în acel an. De la competițiile importante s-a întors cu șase medalii. Patru la Campionatele Europene, două de aur, cu echipa și la sol, una de argint la bârnă și un bronz la sărituri. La Mondiale a adăugat două de argint, la individual compus și la sol. A fost cel mai bun al Larisei, iar speranțele continuau să se adune, chiar dacă ratase în finala mondială de la bârnă, acolo unde se calificase cu cea mai mare notă.

Însă anul care a urmat a fost plin de dezamăgiri, mai întâi o accidentare la gleznă, neparticiparea la CE și dezastrul de la Glasgow, acolo unde echipa României nu a reușit să prindă finala de 12 și a ratat calificarea directă la JO de la Rio. Printre lacrimi, Larisa a reușit să urce totuși pe treapta a treia a podiumului la individual compus. Dezamăgirile au continuat și în 2016, după ce la un antrenament și-a rupt un deget, nu a putut participa la turneul preolimpic și necalificarea echipei a lăsat-o și pe departe de Rio. Cu un singur loc la dispoziție, federația a ales să o trimită pe Cătălina Ponor în concursul de la Rio, iar pe Larisa drept rezervă, în caz că prima se accidenta. Nu au fost prea multe zile însorite pentru ea în Brazilia. Însă nu a renunțat.

În 2017, a ajuns la Cluj, la Campionatele Europene, după ce fasciita plantară recidivase, iar timpul nu i-a permis să recupereze exercițiile la cele patru aparate. A concurat în finala de la bârnă și a cucerit bronzul, deși se calificase cu cea mai mare notă în finală. Coborârea a trimis-o pe locul trei. "Mă bucur că am urcat podium la Campionatul European, după doar o lună de pregătire. Mă bucur că am ajuns aici, îmi pare rău că am pierdut pe greșeala mea și asta nu mi-o pot ierta. Sunt într-un fel dezamăgită de mine, puteam să fac o coborâre foarte, foarte bună și atunci puteam să fiu mai sus", a spus ea.

Câteva luni mai târziu, în octombrie, Larisa urma să treacă prin cele mai terifiante momente ale carierei, la Montreal, când s-a accidentat din nou, la tendonul ahilian. Cu toate acestea, ea e hotărâtă să ajungă la Tokyo, având în minte un sfat de la cei apropiați. "Tu eşti cea mai bună şi poţi să faci tot ce-ţi pui în minte". Probabil aşa i-a soptit bunica atunci cînd i-a dat drumul la mâna şi a lăsat-o în sala de gimnastică la doar cinci ani şi jumătate. 

"E cel mai groaznic moment, să te duci la un concurs, să speri că urci pe podium şi apoi să ratezi"

"Timpul mediu de recuperare, spun medicii, este de 6-8 luni, dar eu sper că poate va fi mai scurt. La anul vor fi CE, CM și sper să merg măcar la unul"

"De fiecare dată când intru în sală, mă gândesc să dau tot ce este mai bun, să ajung la momentul Jocurilor Olimpice, să fie totul bine și să câștig acolo. Eu cred în fetițele care sunt mai mici, care pun tot sufletul să urce în dificultate și să facem o echipă bună. Cred că ne vom califica cu echipa, dacă vor fi toate sănătoase"
Larisa Iordache

Medaliile Larisei Iordache

Jocuri Olimpice 0 0 1
Campionate Mondiale 0 2 2
Campionate Europene 5 5 2

COSR a lansat " Samurai 2020", programul de asistență specială a sportivilor cu potențial de a obține medalii la cea de a 32-a ediții de vară a Jocurilor Olimpice - Tokyo 2020.

AICI puteți citi toate celelalte prezentări ale sportivilor din programul Samurai 2020

Comentarii (1 ) Adaugă comentariu

dinamo_fan  •  24 Noiembrie 2017, 14:59

hint pentru autorul anonim - exista o greseala in titlu.

Vezi toate comentariile (1)

Comentează

Conectează-te cu facebook la contul tău sau înregistrează-te pentru a adăuga comentarii


1500 de caractere ramase