Americanul, cu 109 turnee cîştigate, e singurul jucător care a trecut de 100 de succese » Jimmy Connors cel guraliv

La aproape 59 de ani, Jimmy Connors e la fel de vioi în păreri ca pe vremuri. Vede cu ochi exigenţi tenisul de astăzi, dar îl indică pe Nadal drept jucătorul său favorit


Fiecare turneu de Grand Slam şi-a creat o imagine proprie prin eroii săi. Fiecare turneu de Grand Slam are jucători care au devenit parte a competiţiei, chiar dacă nu mai concurează. Ei rămîn în istorie ca şi cum s-ar fi născut ca să joace doar acolo. Aşa cum au fost Andre Agassi la Australian Open, Bjorn Borg, Chris Evert şi Rafael Nadal la Roland Garros, Martina Navratilova, Pete Sampras şi Roger Federer la Wimbledon, Jimmy Connors a scris istorie la US Open.

Cu 22 de prezenţe pe tabloul principal, două finale şi cinci titluri cîştigate, Jimmy Connors este primul, iar orice alt jucător se luptă pentru locul doi al podiumului turneului american. L-a cîştigat pe iarbă, zgură şi hard, fiind singurul sportiv care a reuşit această performanţă, iar acum 20 de ani "a trăit cele mai bune 11 zile din carieră".

A fost odată...
Pe 26 august 1991, Jimmy Connors a început cea de-a 21-a aventură de la US Open, în calitate de deţinător al unui wild-card. Deşi a revenit după o pauză de un an cauzată de o accidentare la încheietura mîinii, americanul s-a purtat ca şi cum nu se întîmplase nimic şi şi-a sărbătorit cea de-a 39-a aniversare cu o victorie împotriva lui Aaron Krickstein, după ce în setul cinci fusese condus cu 5-2. S-a oprit în semifinale, însă rezultatul a fost mai puţin important pentru cel care cu cîteva luni în urmă era refuzat de medici "de frică să nu-mi încheie cariera".

Într-un interviu acordat revistei americane "Tennis", Connors a retrăit experienţa din 1991 ca şi cum ar fi fost ieri. A vorbit cu dezinvoltură despre accidentarea care putea să-i ruineze cariera şi a comentat situaţia din tenisul masculin de azi.

- Jimmy, cum ţi se pare tenisul din prezent?
- L-am antrenat pe Andy Roddick aproape un an şi jumătate. Aşa am văzut mai bine schimbările care s-au produs de cînd nu am mai jucat eu. Mi-a plăcut să lucrez cu Andy, a fost interesant să observ unde cum au evoluat echipamentele, rachetele. Şi am ajuns la concluzia că se încearcă o revenire la ceea ce a fost pe vremea mea. A fost vreodată mai bine ca în perioada mea? Să fiu sincer, nu cred! Am impresia că vin dintr-o generaţie care s-a pierdut. Oamenii nu au ştiut cum să ne vadă pentru că noi eram atît de diferiţi. Atitudinea, jocul, totul era diferit. Nimeni nu era la fel. Acum toţi joacă la fel. Noi am fost carismatici. Urăsc să spun asta, dar noi am avut tot şi nu ne-au apreciat.

Nadal, curajos. Federer, elegant
- Care sînt jucătorii preferaţi din ultimii ani?
- Cu siguranţă, Nadal. Acum Federer caută soluţii pentru a-i învinge pe Djokovici şi Nadal în semifinalele şi finalele turneelor. Va fi interesant de văzut cum va gestiona această situaţie şi ce schimbări va face. Cu toate acestea, jocul său este plin de eleganţă şi stil. Nadal este curajos şi nu îi este frică să joace murdar. Este genul meu.

- Cît va mai rezista Federer în top? Va reuşi să rămînă competitiv pînă la 38-39 de ani?
- Cred că îi va fi destul de uşor pentru că acum varietatea adversarilor nu este la fel de mare ca înainte. Nu trebuie să te gîndeşti că joci cu McEnroe într-un fel, cu Lendl în altul, apoi cu Borg în altul şi tot aşa. În fiecare meci pe care l-au jucat cei din generaţia mea trebuia să aibă pregătite două-trei stiluri. Jucătorii de acum sînt cam la fel.

"M-am făcut singur cunoscut"
- Ce părere ai despre introducerea sistemului Hawk-Eye? Ţi-ar fi plăcut să fie şi pe vremea ta?
- Ei bine, ştii ce o să răspund. Contestarea deciziilor reprezenta toată drama din joc. Acum ceri să se revadă lovitura şi nu rămîn decît 2-3 secunde de dramatism. Dacă compari cele două perioade, te întreb... cîte meciuri s-au decis la un punct? Cîte servicii am pierdut la milimetru? Sau cîte am cîştigat? Aceste cereri ar fi putut decide în mare parte soarta unui meci.

- Puteai să foloseşti în mod pozitiv reacţiile din timpul unei partide?
- Să cîştigi un meci înseamnă mai mult decît să dai mingea peste fileu. Ţine de felul în care îţi gestionezi relaţia cu emoţiile, cu publicul, cu adversarul şi cu arbitrii. Diferenţa dintre învingători şi învinşi ţine doar de felul în care fiecare sportiv reuşeşte să depăşească orice situaţie în care este pus. Nu am avut un antrenor care să vină să ţipe la mine. A trebuit să mă fac singur cunoscut. Un om ar fi putut să mă fure doar o singură dată. Trebuia să mă asigur că nu o mai face.

De la unu la nici unul
- Au trecut 20 de ani de la partida cu Krickstein. Ce semnificaţie mai are pentru tine?
- La ediţia din 1991 de la US Open am trăit cele mai bune 11 zile din cariera mea. Am lipsit un an, am suferit o operaţie prin care mi s-a reconstruit încheietura mîinii, nimeni nu ştie prin ce am trecut ca să revin. Aproape că a fost nevoie să învăt să joc tenis ca un începător. Nimic nu e mai stimulativ decît să faci ceea ce vrei.

- Cît timp a trecut pînă ai pus o rachetă în mînă după operaţie?
- M-am accidentat la primul turneu din 1990. Am mers la medici din toată ţara, iar fiecare mi-a spus să mă odihnesc şi o să-mi revin. Am simţit că le este frică să-mi facă ceva pentru că nici unul nu voia să fie cel care îmi va ruina cariera. Aşa că m-am odihnit şi iar m-am odihnit, apoi m-am plictisit, aşa că am mers la cîteva turnee forţîndu-mi încheietura, dar nu a mers. În septembrie, un prieten care era doctor m-a sunat şi m-a întrebat: "Jimmy, ce s-a întîmplat?". Şi i-am spus: "Nimic, am renunţat", iar el mi-a răspuns: "Îţi spun eu ce e. Mîine dimineaţă, la mine în birou". M-a operat, a văzut care e problema şi a rezolvat-o. Am stat 10 săptămîni cu toată mîna în ghips şi încă şase cu jumătate din ea imobilizată. Este amuzant cum am ajuns de la numărul unu la numărul "nici unul". Nu mai aveam clasament. În 1991, am avut evoluţii modeste la Roland Garros şi Wimbledon. Să merg la US Open şi să joc cel mai bun tenis al meu... a fost o experienţă incredibilă.

- Ai mai revăzut meciul cu Krickstein?
- Doar puţin din el. Nu am stat aşezat în faţa televizorului că să-l văd pe tot, doar fragmente. Am fost nebun, am jucat ca un nebun, atitudinea mea a fost nebunească. Am jucat tenisul pe care mi l-am dorit, iar ce s-a întîmplat în plus a fost un bonus.

- Cînd mai urmăreşti partida, mai simţi ceea ce ai simţit atunci?
- Sentimenul de a juca o finală la US Open şi tot ceea ce implică un meci în care în setul cinci, scorul e 5-5... mi-aş dori să-l mai regăsesc. O mulţime de jucători se impun cu 6-2, 6-2, 6-2. Toată lumea poate face asta. Adevărata provocare începe la 5-4 în setul decisiv. Nu am mai găsit acest sentiment. Mi-aş dori să-l mai simt măcar o dată!


"Nadal este curajos şi nu îi este frică să joace murdar. Este genul meu!"
Jimmy Connors

"Aproape că a fost nevoie să învăţ să joc tenis ca un începător"
Jimmy Connors

"Să cîştigi un meci înseamnă mai mult decît să dai mingea peste fileu"
Jimmy Connors

31 de semifinale de Grand Slam a jucat Jimmy Connors în carieră

109 turnee a cîştigat americanul, fiind singurul jucător care a trecut de pragul de 100 de succese

8 trofee de Grand Slam a cucerit Connors

268 de săptămîni a fost Jimmy Connors lider mondial