Articol de GSP - Publicat joi, 23 iunie 2011 00:00 / Actualizat miercuri, 10 august 2011 21:47
Jucătorii profesionişti de tenis au nevoie de un meniu special, mai ales în timpul competiţiilor de top. Daily Mail a vizitat restaurantul renovat al jucătorilor de la Wimbledon, completat cu un bar nou-nouţ de sucuri şi shake-uri pe care sportivii şi le pot prepara singuri. Ziariştii englezi au dorit să afle cu ce se hrăneşte zilnic un sportiv pentru a face faţă efortului cerut de o întrecere de înalt nivel.
În bucătăria de la Wimbledon se pregătesc zilnic 300-400 de porţii de pui şi 250 de porţii de somon sînt puse la grătar la comandă. Peste 80 de kilograme de paste gătite la cerere - adică echivalentul a trei pui de hipopotami la naştere. De asemenea, peste 20 de lăzi de căpşune zilnic. Personalul apreciază că porţia pentru un jucător de tenis este de patru ori mai mare decît porţia unui adult normal.
Parmezan şi teama de banane
Pastelor li se adaugă din plin caşcaval Grana Padano. Pentru cele două săptămîni de întrecere, bucătarii primesc 10 roţi imense de brînză şi caşcaval italienesc. Şi parmezanul se numără printre alimentele favorite ale jucătorilor, fiind, totodată, o sursă uriaşă de minerale şi alte substanţe necesare unui organism supus la efort. Parmezanul oferă sportivilor multe proteine, calciu, seleniu, fier, sodiu şi magneziu. Sarea conţinută de parmezan este esenţială sportivilor, pentru că ei transpiră mult, iar sarea le asigură o mai bună rezistenţă.
Cum trebuie să arate banana ideală! :D
Bananele verzi sînt singurele alimente care pot fi trimise la vestiare. Jucătorii de tenis sînt foarte pretenţioşi cînd vine vorba de culoarea acestui fruct. Le vor nici foarte verzi, nici galbene cu pete maronii. Banana ideală este verde la capete, iar la mijloc galbenă cu dungi verzi. Aceste fructe sînt consumate în cantităţi industriale, deoarece aduc un plus de carbohidraţi şi conţin şi amidon, care reglează nivelul de zahăr în sînge.
Unul dintre foştii responsabili de la restaurantul jucătorilor a mărturisit: "Eram îngrozit de bananele verzi. Ideea că un jucător ar fi putut apărea într-un interviu după meci şi că ar fi putut spune «Am pierdut pentru că nu am avut banane verzi cînd aveam mai mare nevoie de ele» mă făcea să tremur de frică".
