Articol de Bogdan Fechită - Publicat duminica, 25 august 2013 00:00 / Actualizat duminica, 25 august 2013 13:55
Una dintre legendele tenisului spune că acest joc a apărut în secolul al XII-lea, la curtea regelui Louis al X-lea. Însuşi regele Franţei a fost cel mai mare împătimit al acestui sport.
„Mă plictisesc. Vreau ceva nou!”, răsună o voace arţăgoasă în imensul palat al regelui Franţei. Ultimul turnir tocmai se terminase. Favoritul regelui cîştigase din nou. Nici o surpriză! Dar acum era din nou linişte şi pace la curtea lui Louis al X-lea. Şi plictiseală. Între două vînători, regele avea mult timp liber pe care nu ştia cum să şi-l umple.
„Domnul meu, am auzit de un joc nou”, sări bufonul curţii şi scoase ca prin magie din straiele sale colorate o sferă micuţă. „Ce e aia?”. „Aceasta, domnul meu, e o minge şi poate fi aruncată de la un om la altul. În plus, iată ce tare sare”, zise bufonul şi făcu o demonstraţie.
„O vreau şi eu”, zise împăratul şi aruncă mingea în celălalt colţ al sălii după ce o primise. Însă mingea nu mai reveni la el. „Asta e plictisitor!”, declamă regele Louis al X-lea, frustat că trebuie să facă un efort atît de mare pentru a intra din nou în posesia sferei.
„Nu, domnul meu, vedeţi, trebuie să ieşim afară. Şi vom mai avea nevoie de un rival. Acela voi fi eu”, replică bufonul şi îl convinse pe rege să iasă în curtea castelului. Era miez de vară, soarele era sus pe cer, însă timpul era perfect pentru puţină mişcare.
Dibaciul bufon improviză imediat un teren dreptunghiular. În mijlocul lui trase o linie şi zise: „Acum, asta va fi partea domniei tale, iar asta va fi partea mea. Va trebui să aruncaţi mingea în partea mea de teren, iar eu o voi întoarce către maiestatea ta, fără ca sfera să lovească pămîntul mai mult decît o dată”.
Şi jocul începu. Mingea zbura dintr-o parte în alta, uneori mai rapid, alteori mai lent. Nu existau rachete, se juca simplu, cu mîna, fără prea multe reguli. Imediat ce ajungea în terenul lui, regele încerca să lovească sfera cînd cu palma, cînd cu pumnul. Uneori balonul mai ieşea din teren, iar regele începea să vocifereze nemulţumit.
Acest joc se lipi imediat de Louis al X-lea. Dar exista o problemă. De multe ori se lovea la mînă cînd încerca să lovească balonul. Asemenea, şi ceilalţi nobili şi burghezi care fuseseră invitaţi să concureze cu regele. Asta pînă într-o zi cînd un meşter de la curte inventă o mănuşă specială pentru joc, care să îi ferească pe jucători de loviturile puternice.
În curînd, regele începu să organizeze turnee la care invita toată elita Franţei. Pentru că nu îi prea plăcea să joace afară, el amenajă într-o cameră din interiorul castelului său primul teren din istoria tenisului.
„Ce nume să îi dăm acestui joc?”, îl întrebă un nobil pe rege într-o zi. „Eu zic să îl numim sportul regilor, pentru că aşa îmi place mie.”, răspunse Louis al X-lea. Şi aşa a rămas tenisul cunoscut în istorie timp de aproape patru secole.
În urmă cu o sută şi ceva de ani avea să apară tenisul modern. Apăreau seturile, rachetele, turneele şi jucătorii profesionişti. Dar asta e o cu totul altă poveste.
Cine a fost Louis al X-lea
Louis al X-lea, numit şi Arţăgosul, a trăit 27 de ani (1289-1316). A fost regele Franţei doar în ultimii săi doi ani de viaţă. Pînă să ajungă pe tronul lăsat moştenire de tatăl său, Louis a fost rege al Navarei, din 1305 pînă în 1314.
Şi-a acuzat prima soţie, Margareta de Burgundia, de infidelitate şi a întemniţat-o în Château-Gaillard. Amantul ei a fost torturat şi executat. La cîteva zile după acest gest, regele s-a recăsătorit cu Clementa de Anjou. A murit în 1316 prin otrăvire. Louis al X-lea este considerat unul dintre primii jucători din istoria tenisului.
){kind=small}
