Articol de Luminiţa Paul - Publicat luni, 28 mai 2018 14:40
Simona Halep, favorita principală de la Roland Garros, începe marți călătoria pe zgura pariziană de anul acesta contra lui Alison Riske, recentă finalistă la Nürnberg.
Atâtea discuții zilele acestea, atâtea întrebări, sondaje și topuri vehiculate cu iuțeala lumii virtuale sau a vorbelor rostite la telefon. Numele Simonei apare aproape peste tot. Martina Navratilova, Kim Clijsters, Mats Wilander sunt doar câțiva dintre marii campioni care o pun pe listă drept favorită la cucerirea Roland Garros-ului. Nu doar pentru că este numărul unu mondial, ci și pentru relația specială pe care o are cu Parisul, cu zgura de aici, cu atmosfera, cu publicul. O relație ale cărei origini coboară adânc în timp, în anii junioratului și la bucuria strângerii în brațe a unui trofeu auriu, undeva, pe Terenul 2, după o finală cu o altă româncă, Elena Bogdan.
De atunci, Halep a avut ani buni și ani mai puțin buni la Roland Garros, însă performanțele ies în față, se propulsează singure: finalele din 2014 și 2017, în care a fost de fiecare dată aproape de triumf. Ediția din acest an oare cum va fi? Liderul WTA a încercat s-o pregătească fără să se gândească la presiune, deși aceasta bubuie în jurul ei din toate părțile. Campioana din 2017, Jelena Ostapenko, cea care a învins-o în finală chiar pe Simona, pomenea de acest factor după eliminarea rapidă din turneu, suferită duminică. "Incredibilă presiune", spunea letona.
Paris, orașul frumos
Simona anunță că e gata de start. Că e întotdeauna o plăcere pentru ea să joace la Roland Garros. Și că se bucură să revină la Paris, oraș pe care îl iubește și pe care l-a ales și drept destinație de vacanță. "Îmi place să mă plimb pe străzi. E frumos. Să observ clădirile, să merg în parcuri. Nu există un motiv anume, pur și simplu iubesc acest oraș, de aceea revin".
Înapoi la tenis, românca vrea să urmeze o linie e echilibrului și a pașilor mici. "Nu vreau să mă concentrez pe presiune, deși există. Am mai multă încredere anul acesta fiindcă în 2017 am avut un rezultat grozav. Asta nu înseamnă că va fi la fel sau mai bine. Nu se știe niciodată. Voi lua totul zi după zi, vom vedea cum merge turneul", a spus ea zilele trecute.
"Meci greu"
Adversara din primul tur este Alison Riske, pe care a întâlnit-o de două ori în circuitul WTA, câștigând de fiecare dată. În 2015, la Roma, pe zgură, Simona a dominat, 6-3, 6-0, dar anul trecut, la Beijing, pe hard, turneu în urma căruia a devenit lider mondial, a fost mai strâns, 6-3, 3-6, 6-2.
Cu un an diferență de vârstă între ele, s-au întâlnit și la junioare, în 2007, la Orange Bowl, și atunci a învins americanca, însă e un meci care aparține altei epoci a carierei fiecăreia. Riske, 27 de ani, vine după o premieră în cariera ei: prima finală pe zgură, reușită weekend-ul trecut, la Nürnberg, dar pierdută în fața Johannei Larsson. O suprafață cu care nu e foarte familiarizată, mai ales cu deplasarea și alunecarea pe praful roșu, însă americanca joacă la fel peste tot: agresiv, cu lovituri puternice și cu un serviciu competitiv.
"Știu cum joacă", a spus Simona. "Mă aștept la un meci greu. E o luptătoare, nu renunță deloc. Și eu trebuie să fac la fel și să fiu concentrată pe fiecare minge. Mă aștept să fie greu și pentru că e primul tur. E normal să fiu un pic emoționată, dar știu că am șansa mea și mă voi bate pentru ea". Parisul și zgura de acolo o așteaptă.
17-8e bilanțul victorii-înfrângeri al Simonei Halep la Roland Garros, acolo unde a jucat prima dată pe tabloul principal în 2010
Echipă neschimbată
Halep a explicat pentru The Telegraph că nu s-a gândit să facă schimbări drastice în staff-ul ei după pierderea finalei de la Australian Open, în ianuarie. "Sunt o persoană normală și păstrez lucrurile la fel, de mulți ani deja", a spus ea. "Îl am pe preparatorul meu, Teo Cercel. Mă știe de când aveam 10 ani. Fizioterapetul, Andrei Cristofor, e lângă mine din 2014. Cei din jurul meu sunt prieteni și simt că sunt aici dintotdeauna. În fiecare seară aproape, luăm cina împreună, toți patru, cu Darren", a adăugat.
"Cel mai important lucru e cum ești ca persoană, și apoi ca profesionist. Nimeni nu a venit să-mi spună că trebuie să schimb ceva ca să fiu mai bună. Cred în acești oameni, totul e frumos. Dacă te bucuri de viață, dacă zâmbești, e important. Iar dacă am toate aceste lucruri și sunt numărul unu mondial, pare că totul e OK", a încheiat Simona.
Fotbalul pentru picioare
"Nu sunt cea mai înaltă", punctează românca în aceeași discuție cu The Telegraph. Deplasarea ei însă și jocul de picioare sunt aproape inegalabile în universul WTA. "Tatăl meu a fost fotbalist. Jucam și eu când eram copil, nu într-o echipă, ci ca să mă distrez. Îți face picioarele mai puternice și te ajută la coordonare", a detaliat Halep.
"Încă joc cu prietenii și cu unele fete din circuit. Carla Suarez Navarro e cea mai bună, poate face orice cu o minge de fotbal. La Madrid chiar am jucat puțin împreună ca s-o ajut la încălzirea dinaintea unui meci".
Nu mai e timidă
Rugată să se compare cu Simona de acum 10 ani, românca a spus, zâmbind, că nu mai e atât de timidă ca în 2008. "Mă descurc mai bine cu presa, vorbesc mai bine. Dar sunt aceeași fată impulsivă pe teren. Și în afara lui. Personalitatea probabil că nu se schimbă atât de mult, dar îmbunătățești unele lucruri. Mă simt mai matură. Mai relaxată. E normal. În viața cea de toate zilele, sunt mai deschisă cu oamenii. Așa că sunt diferită", a conchis ea.
