Coco Galescu a ajuns la Polul Sud, dar nu poate reveni în ţară!

Alpinistul român a ţinut un jurnal de calătorie al expediţiei sale la Polul Sud, reuşind să-şi îndeplinească obiectivul pe data de 13 decembrie. În urmă cu două zile, românul se afla în continuare la Union Glacier, unde aştepta în cort ca vremea să se îmbunătăţească pentru a reveni acasă.

17-18 decembrie
Am reusit, in cele din urma, sa plecam, cu un avion, de la Polul Sud. Acum suntem blocati la Union Glacier, de doua zile, unde asteptam, in cort, sa se opreasca vantul foarte puternic si furtuna, care nu permit avionului de tip rusesc, Tupolev, sa aterizeze si sa decoleze de aici.
Vom reveni cu vesti!

15-16 decembrie
Suntem, in continuare blocati, aici la Polul Sud din cauza vremii nefavorabile. Dormim de aproape trei saptamani in cort ( la -35 grade) si nu ne dorim decat sa ajungem intr-un loc mai calduros. Inca nu stim cu exactitate cand va veni primul avion, cu care putem pleca de aici.
Speram sa va putem da vesti bune, cat de curand!

14 decembrie 2011
Dupa multe incercari depasite, in cele doua saptamani de mers pe schiuri, prin ger si zapada, a sosit si ziua in care, sa uitam de toate greutatile intampinate. Impreuna cu Primul Ministru al Norvegiei, Jens Stoltenberg( care ne-a insotit pe ultimii kilometrii, pana la Pol) si cu cei de la baza de cercetare Scott- Amundsen( care ne-au devenit gazde pentru putin timp), am ciocnit un pahar de sampanie, in cinstea reusitei noastre si la aniversarea a 100 de ani de la cucerirea Polului Sud.
Din pacate, din cauza conditiilor meteorologice de la baza de cercetare(ceata si vant), avionul care urma sa ne transporte catre Union Glacier, nu poate ateriza si decola si astfel, nu putem ajunge in timp util, la urmatoarele legaturi aeriene, care sa ne aduca in tara, la data stabilita de noi, 18 decembrie. In functie de plecarea de aici, vom putea stabili cu precizie data sosirii noastre.

13 decembrie 2011
VICTORIE!
Suntem primii exploratori romani, care am ajuns, la Polul Sud, intr-o expeditie plina de incercari, parcurgand peste 500 km, pe schiuri. Am avut onoarea sa arboram steagul Romaniei, cu semnaturile celor care ne-au ajutat si sustinut, in temerara noastra incercare si acesta flutura falnic, la implinirea a 100 de ani de la cucerirea celui mai sudic punct al Pamantului, alaturi de alte steaguri ale lumii.
Multumim de la mii de kilometrii distanta, celor care au fost alaturi de noi, cu sufletul si cu gandul pe intreg parcursul expeditiei, cat si celor care prin sponsorizarile facute, ne-au permis sa reprezentam cu cinste si demnitate Romania ! Asteptam cu nerabdare, revederea cu familiile noastre dragi!

12 decembrie 2011
Mai avem doar 2 zile pana la punctul culminant al acestei expeditii, inceputa cu doua saptamani in urma. Undeva, in departare, la cativa zeci de km. de noi, se zareste Polul Sud! Desi este in continuare foarte frig, -35 grade si avem in plus de transportat cu noi si o parte din echipamentul unor colegi de echipa,care au cedat fizic, faptul ca suntem atat de aproape de ceea ce ne-am propus, de a ajunge in cel mai sudic punct al Pamantului, ne da puterea sa mergem mai departe.

11 decembrie 2011
In continuare, temperaturile sunt foarte scazute si datorita acestui lucru, la unii au inceput sa apara primele semne de degeraturi.Nici pentru cele doua femei, cea din Norvegia si cea din Africa de Sud, situatia nu este tocmai usoara. Desi unii dintre noi au considerat ca sunt foarte bine antrenati, fac cu greu fata, conditiilor vitrege de aici, transformand aceasta expeditie intr-o "caravana a suferintei". Chiar daca suntem pe "ultima suta de metri",ritmul de deplasare a scazut simtitor, astfel ca ne deplasam cu cel mult 15 km. pe zi.
Transmitem salutari familiilor si prieteniilor nostri, care suntem convinsi ca ne sustin!

10 decembrie:
In discutiile cu un norvegian din echipa lui Ousland, am aflat ca pe ghetarul Jostedal, din Norvegia, unde si eu , in primavara acestui an, m-am pregatit pentru aceasta expeditie, s-a antrenat si Roald Amundsen, in anul 1911.
Mai sunt patru zile si apar din ce in ce mai multe situatii, care ne obliga sa inaintam cu numai 2-3 km/ora, 10-11 ore/zi, atat datorita temperaturii scazute de – 35 grade (suntem nevoiti sa mergem cu pufoaicele pe noi), cat si faptului ca il transportam cu sania, pe coechipierul nostru mai in varsta, Jann. Si ca situatia sa fie si mai complicata, proviziile de hrana sunt pe terminate , dar suportam toate acestea, pentru ca fiecare dintre noi sa-si duca la indeplinire visul de a ajunge la Polul Sud.

9 decembrie:
Ziua de astazi, incepe cu o veste nu foarte placuta, pentru noi ca expeditie si in particular, pentru unul dintre colegii nostri, cel in varsta de peste 75 ani. Acesta, epuizat si pe fondul frigului patrunzator, a cedat fizic si am fost nevoiti sa-l transportam pe o sanie, ca si intr-o misiune de salvare. In urma discutiilor purtate cu ceilalti membri ai expeditiei, functie de evolutia starii de sanatate a acestuia, urma sa hotaram daca il vom transporta in continuare cu sania, pana la final, sau vom chema un elicopter care sa-l preia pentru a primi ingrijiri medicale.
Sa speram ca situatia va reveni la normal si ca in putinele zile care au mai ramas pana pe 14 decembrie, nu vor mai aparea alte probleme, care sa ne incetineasca ritmul.

8 decembrie:
Au mai ramas 6 zile, pana cand drapelul Romaniei, va flutura in cel mai sudic punct al Pamantului. Suntem deja la 3000 m altitudine si au inceput sa apara , unele probleme legate de aclimatizarea la aceasta inaltime. Unii coechipieri, care nu sunt obisnuiti cu adaptarea rapida in astfel de situatii,nu pot face fata, unui ritm de mers alert si astfel, expeditia trebuie sa-si adapteze deplasarea, in functie de acestia. Cei care nu avem astfel de probleme, suntem nevoiti sa transportam si o parte din bagajele lor. Lui Romeo Dunca, ii revine "onoarea" , sa duca sania cu echipament, a nepotului (in varsta de peste 75 ani), unuia dintre exploratorii, care l-a insotit pe Amundsen, in cucerirea Polului Sud in anul 1911.

6 – 7 decembrie:
De la ultimele noastre vesti, pe care vi le-am transmis in ajunul zilei de Mos Nicolae, echipei noastre, i s-a mai alaturat, 1 elvetian, 2 englezi si o exploratoare din Africa de Sud, intregind, in acest fel, expeditia internationala, din care si noi facem parte.
Pe o vreme ce incepe sa devina din ce in ce mai aspra, ne apropiem si mai mult de telul final al expeditiei noastre. Ne asteapta, in zilele urmatoare, traversarea unor culmi muntoase, care desi nu au decat 3000 m, din cauza frigului si a vantului, care incepe sa ne puna probleme, este ca si cum am escalada un munte de cel putin 4000 m.
Cu ajutorul celui care ne-a ocrotit de atatea ori in temerarele noastre expeditii, speram sa strabatem cu bine, kilometrii care ne-au ramas de parcurs.
Imbratisam cu drag, familiile noastre si pe cei care sufleteste, ne insotesc!

Luni, 5 decembrie:
Suntem bine si totul decurge conform planului de expeditie. Am trecut de partea dificila a traseului. Incet, incet ne apropiem de ziua de 14 decembrie, cand ni se va alatura, primul ministru norvegian, pentru a parcurge impreuna, ultimii 10 km.
Ca oameni ai muntelui, care de alte nenumarate ori am reusit sa ridicam steagul Romaniei pe alte varfuri cucerite in lume si de aceasta data, datoria fata de tara in care traim, spiritul si demnitatea de romani, ne motiveaza sa alaturam simbolul tarii , aniversarii celor 100 de ani de la cucerirea Polului Sud.
Salutam familiile noastre, prietenii si speram ca Mos Nicolae sa le aduca si bucuria reusitei noastre!