Un român i-a redat încrederea lui Rocha după accidentare: "Titlul e cel mai important!"

- Adi, povesteşte-mi cum ai început fotbalul.
- Ca orice copil, m-am îndrăgostit de fotbal atunci cînd am primit cadou o minge la vîrsta de cinci ani. Aşa a început totul. Jucam în cartier, jucam oriunde aveam posibilitatea. Dar să ştii că tatăl meu nu a fost deloc de acord cu faptul că voiam să fiu fotbalist. Noroc cu mama, ea m-a sprijinit mereu!

- De ce nu era de acord?
- Îmi repeta întruna că trebuie să învăţ, că trebuie să fac o facultate, să studiez, să las mingea. Mama mă apăra mereu şi-i spunea: "Lasă-l să facă ce-i place, nu vezi că e talentat la fotbal?". Pînă la urmă a acceptat şi el acest lucru.

- Cum era viaţa în favelă?
- Jucam toată ziua fotbal şi iar fotbal. Nouăzeci la sută dintre fotbaliştii brazilieni au trăit în favelă. Fugeam de la şcoală ca să joc fotbal, doar la asta îmi era gîndul. Referitor la favelă, să ştii că s-au schimbat multe lucruri. Brazilia e acum o ţară modernă, unde poţi merge liniştit pe stradă.

- Cum de ai ajuns să joci fotbal la 26 de ani în România?
- M-a căutat Reghecampf şi am acceptat imediat. El înseamnă foarte mult pentru mine, m-a ajutat enorm şi spun că e cel mai bun antrenor cu care am lucrat.

- Dar ştiai ceva despre ţara noastră înainte să ajungi aici?
- Normal. Am jucat la Cottbus cu Jula, cu Sergiu Radu, cu Burcă şi toţi mi-au spus numai lucruri frumoase. Nu mi-a fost nici un moment teamă să vin să joc fotbal aici.

- Cum îţi ocupi timpul în Bucureşti? Ai vreun loc preferat?
- Îmi place mult să merg la cumpărături. În Bucureşti sînt mult mai multe magazine decît în Germania şi merg cu soţia mea la shopping.

"Titlul e cel mai important!"

- Ai acceptat repede oferta Stelei după ce te-ai despărţit de Chiajna?
- Da, am decis rapid. Steaua e cel mai important nume din fotbalul românesc, nu aveam cum să refuz, asta deşi aveam oferte mult mai bănoase din partea altor echipe.

- Care e principalul tău obiectiv la Steaua?
- Să luăm campionatul, e clar. Şi eu, şi colegii mei, antrenorii, preşedintele, patronul cu toţii vrem să îndeplinim acest obiectiv.

- Stanca te-a lăudat, spune că eşti cel mai periculos adversar al lui la antrenamente.
- Da? Îi mulţumesc mult, dar aici sîntem un grup puternic, cu jucători de echipa naţională. Vreau să le mulţumesc tuturor pentru modul cum m-au primit şi cum m-au ajutat să mă integrez.

- Te-a impresionat vreun stelist pînă în acest moment?
- Sînt prieten cu toţi, dar cel mai bine mă înţeleg cu Raul Rusescu şi cu Pîrvulescu. Ca fotbalist, Tănase mi se pare cel mai tehnic.

- Cum vezi concurenţa în atac, ţinînd cont că sînt foarte mulţi jucători pe acest post la Steaua?
- Eu o să muncesc, o să mă pregătesc, o să dau mereu totul. Niko, Mihai, Florin, Raul, toţi sînt fotbalişti foarte buni.

"Miriuţă m-a ajutat enorm!"

- Fanii Stelei se tem de faptul că accidentarea ta la genunchi e una care ar putea să-ţi afecteze jocul.
- Hai să povestesc despre accidentarea asta! Eu am avut probleme la genunchi, m-am operat şi m-am recuperat în şase luni. Apoi am revenit pe gazon, dar antrenorul de atunci de la Cottbus nu mă plăcea şi nu mă băga deloc să joc. Atunci, eu am cerut să fiu trimis la echipa a doua şi să evoluez acolo. La echipa secundă am dat peste un om extraodinar, care m-a ajutat enorm.

- Cine?
- Culmea, un român! E vorba de Vasile Miriuţă. El mi-a redat încrederea, cu el am jucat, el a fost primul pe care l-am sunat cînd am primit oferta de la Chiajna. Mi-a spus că dacă voi juca şase luni bine la Concordia o să ajung la un club mare. Şi a avut dreptate. Vreau să-i mulţumesc mult, va fi mereu prietenul meu!

- Mulţi jucători care au ajuns la Steaua au eşuat din cauza vieţii de noapte din Bucureşti.
- (zîmbeşte) Nu, nu. Eu nu ies în oraş, am soţia cu mine şi pe fiul meu, eu stau cu ei acasă. Eu nu beau, nu fumez, sînt extrem de credincios. Religia şi Dumnezeu m-au ajutat foarte mult în viaţă.

- Ce ştii despre patronul echipei? Te-ai întîlnit cu el?
- (rîde). Da, da, ne-am întîlnit. Din punctul meu de vedere, el este un om foarte bun. Cînd m-a văzut, m-a îmbrăţişat şi mi-a urat baftă. Îmi place de el pentru că zîmbeşte mereu şi e pus întotdeauna pe glume.

"Idolul copilăriei mele? Ronaldo. Il Fenomeno! Un superfotbalist! Dacă a fost mai bun decît Cristiano? Normal!" (Adi Rocha, atacant Steaua)

" Muzica mea favorită? Ascult muzică evanghelică, muzică religioasă. Doar cîteodată îmi place să ascult şi samba" (Adi Rocha, atacant Steaua)

"Titlul e mult mai important decît Europa League. Dacă ar fi să aleg între cele două competiţii, cu siguranţă aş vrea să luăm campionatul" (Adi Rocha, atacant Steaua)