Articol de GSP - Publicat miercuri, 30 iulie 2014 00:00 / Actualizat miercuri, 30 iulie 2014 11:38
Tenismanul român Victor Hănescu a trimis în această dimineaţă o scrisoare deschisă, destinată iubitorilor tenisului din România. În vîrstă de 33 de ani, el a coborît 19 poziţii şi se află în prezent pe locul 148 în clasamentul ATP, avînd 392 puncte.
După ce în luna ianuarie a anului trecut a refuzat să facă parte din echipa naţională a României care a participat în Cupa Davis în meciurile contra Danemarcei, tenismanul a deci să-şi anunţe oficial retragerea de la lot.
Vă prezentăm în întregime scrisoare lui Hănescu, cu menţiunea că bolduirile din text aparţin redacţiei.
"Dragi prieteni,
Vine un moment in viata fiecarui sportiv, dureros, dar inevitabil: retragerea de la Echipa Nationala. Momentul nu este usor si intotdeauna cand vine vorba de culorile Romaniei, decizia este si mai dificila.
De la varsta de 10 ani, prin '91, cand am fugit de la scoala sa vad un meci de Cupa Davis intre Romania si Irlanda, s-a nascut in mine dorinta de a purta cu mandrie tricoul Nationalei. Am debutat la 20 de ani, in 2001 si tin minte ca ieri acea zi: am fost convocat ca rezerva in meciul contra Cehiei, jucat la Prostejov si am intrat pe teren, la dublu, alaturi de Trifu, ca urmarea a unei accidentari suferite de Voinea. De atunci am jucat 37 meciuri sub tricolor in 21 de partide inter-natiuni si la fiecare meci sub culorile Romaniei, am avut emotii, mari emotii! Aceste trairi nu se compara cu sferturile de finala de la Roland Garros si nici cu trofeul castigat in Elvetia, dupa ce am trecut in semifinala de Wawrinka, top 10 ATP la acel moment, sunt sentimente speciale pe care nu le poti avea decat la Nationala.
Ma gandesc la meciul impotriva Ecuadorului impotriva fratilor Lapenti. Am castigat primul meci dupa 5 ore de joc, iar in ultima zi la 2-1 pt noi, am pierdut in 5 seturi de la Nicolas Lapenti. A fost prima oara cand am plans dupa un meci pierdut, ma gandeam tot timpul la ce o sa gandeasca cei de acasa ...dar cu sprijinul colegilor, am reusit calificarea. In 2005 am avut confruntarea cu Belarusul la Brasov. Jucam alaturi de Pavel si Trifu pentru un loc intre primele 8 echipe din lume. Momentul adevarului a venit in ultima zi a intalnirii cand la scorul de 2-2 jucam meciul decisiv cu Volcikov. A fost poate cel mai important moment din cariera mea. Era testul cel mare, si l-am trecut! L-am invins pe Volcikov si Romania era in sferurile grupei mondiale dupa o pauza de 22 de ani!
Nu toate momentele la Cupa Davis au fost fericite, cand suferi o infrangere la Nationala, simti pe umeri nemultumirea a milioane de romani, nu este la fel ca la un turneu ATP cand nu prea ai timp sa meditezi la meciul deabia incheiat, pleci imediat catre urmatorul turneu si trebuie sa ramai concentrat. Un moment dificil pentru mine, care m-a tinut departe de terenul de tenis aproape un an, a fost in 2006, cand jucand pentru Romania impotriva SUA, am suferit o accidentare la spate. Totusi, am revenit in 2007, intr-un meci dramatic impotriva Japoniei, la Osaka, cand dupa un ultim set in care am jucat cu crampe musculare puternice, am reusit sa aduc punctul decisiv pentru Romania.
Toate aceste experiente m-au format ca jucator profesionist, ca om. Am 33 de ani si ma simt implinit. Sunt un roman fericit, am o familie frumoasa si intregita de cateva luni de baietelul meu Luca. Vin cat de des pot in tara si credeti-ma nu rezist mai mult de 1 luna departe de familie, de Romania. In ultimii 11 ani m-am mentinut in Top 100 ATP si de 13 ani servesc sub culorile nationale. Simt ca pot da mai mult Nationalei din afara terenului, implicandu-ma direct in formarea generatiei de maine.
Tenismanul român Victor Hănescu a trimis în această dimineaţă o scrisoare deschisă, destinată iubitorilor tenisului din România. În vîrstă de 33 de ani, el a coborît 19 poziţii şi se află în prezent pe locul 148 în clasamentul ATP, avînd 392 puncte.
După ce în luna ianuarie a anului trecut a refuzat să facă parte din echipa naţională a României care a participat în Cupa Davis în meciurile contra Danemarcei, tenismanul a deci să-şi anunţe oficial retragerea de la lot.
Vă prezentăm în întregime scrisoare lui Hănescu, cu menţiunea că bolduirile din text aparţin redacţiei.
"Dragi prieteni,
Vine un moment in viata fiecarui sportiv, dureros, dar inevitabil: retragerea de la Echipa Nationala. Momentul nu este usor si intotdeauna cand vine vorba de culorile Romaniei, decizia este si mai dificila.
De la varsta de 10 ani, prin '91, cand am fugit de la scoala sa vad un meci de Cupa Davis intre Romania si Irlanda, s-a nascut in mine dorinta de a purta cu mandrie tricoul Nationalei. Am debutat la 20 de ani, in 2001 si tin minte ca ieri acea zi: am fost convocat ca rezerva in meciul contra Cehiei, jucat la Prostejov si am intrat pe teren, la dublu, alaturi de Trifu, ca urmarea a unei accidentari suferite de Voinea. De atunci am jucat 37 meciuri sub tricolor in 21 de partide inter-natiuni si la fiecare meci sub culorile Romaniei, am avut emotii, mari emotii! Aceste trairi nu se compara cu sferturile de finala de la Roland Garros si nici cu trofeul castigat in Elvetia, dupa ce am trecut in semifinala de Wawrinka, top 10 ATP la acel moment, sunt sentimente speciale pe care nu le poti avea decat la Nationala.
Ma gandesc la meciul impotriva Ecuadorului impotriva fratilor Lapenti. Am castigat primul meci dupa 5 ore de joc, iar in ultima zi la 2-1 pt noi, am pierdut in 5 seturi de la Nicolas Lapenti. A fost prima oara cand am plans dupa un meci pierdut, ma gandeam tot timpul la ce o sa gandeasca cei de acasa ...dar cu sprijinul colegilor, am reusit calificarea. In 2005 am avut confruntarea cu Belarusul la Brasov. Jucam alaturi de Pavel si Trifu pentru un loc intre primele 8 echipe din lume. Momentul adevarului a venit in ultima zi a intalnirii cand la scorul de 2-2 jucam meciul decisiv cu Volcikov. A fost poate cel mai important moment din cariera mea. Era testul cel mare, si l-am trecut! L-am invins pe Volcikov si Romania era in sferurile grupei mondiale dupa o pauza de 22 de ani!
Nu toate momentele la Cupa Davis au fost fericite, cand suferi o infrangere la Nationala, simti pe umeri nemultumirea a milioane de romani, nu este la fel ca la un turneu ATP cand nu prea ai timp sa meditezi la meciul deabia incheiat, pleci imediat catre urmatorul turneu si trebuie sa ramai concentrat. Un moment dificil pentru mine, care m-a tinut departe de terenul de tenis aproape un an, a fost in 2006, cand jucand pentru Romania impotriva SUA, am suferit o accidentare la spate. Totusi, am revenit in 2007, intr-un meci dramatic impotriva Japoniei, la Osaka, cand dupa un ultim set in care am jucat cu crampe musculare puternice, am reusit sa aduc punctul decisiv pentru Romania.
Toate aceste experiente m-au format ca jucator profesionist, ca om. Am 33 de ani si ma simt implinit. Sunt un roman fericit, am o familie frumoasa si intregita de cateva luni de baietelul meu Luca. Vin cat de des pot in tara si credeti-ma nu rezist mai mult de 1 luna departe de familie, de Romania. In ultimii 11 ani m-am mentinut in Top 100 ATP si de 13 ani servesc sub culorile nationale. Simt ca pot da mai mult Nationalei din afara terenului, implicandu-ma direct in formarea generatiei de maine.
Avem juniori talentati care trebuie promovati si incurajati, am si experienta si disponibilitatea s-o fac. Sper sa raman alaturi de Echipa Nationala si de Federatia Romana de Tenis si de aceea am lansat programul Dream Young Team pentru Romania, un program pentru relansarea tenisului masculin romanesc. Eu împreună cu o echipă de profesionişti formată din preparator fizic, preparator mental, fizioterapeut şi antrenor vom modela tinerele talente pregătindu-le pentru lupta dură din tenisul international.
Acest proiect nu este singular, m-am gandit inca de acum 9 ani cum sa sprijin juniorii aflati la inceput de drum si am inceput sa sponsorizez turnee nationale si internationale de juniori, trofeul care-mi poarta numele ’’Trofeul Victor Hanescu’’, numarand in acest an 8 editii. An de an, sustin competitiile ce reunesc peste 500 de juniori din intreaga lume. An de an, entuziasmul celor mici m-a indemnat sa merg mai departe si asa a aparut ’’Orice Campion are un inceput’’, o campanie nationala ce ajuta mii de elevi din intreaga tara in scopul de a-i indruma pe calea sportului si a performantei in tenis. Vreau sa generez o alta atitudine si implicare in Romania, legate de tenis, ca nici un alt talent neremarcat, sa se piarda si nici un jucator aflat la inceputul carierei sa fie ignorat.
Mi-a fost greu sa iau aceasta decizie, dar viata trebuie sa-si urmeze cursul, iar tinerii trebuie incurajati si promovati! Multumesc tuturor celor care mi-au fost alaturi in toti acesti ani, familie, prieteni, colegi, antrenori, oameni din Federatie si nu in ultimul rand iubitorilor tenisului fara de care acest sport nu ar exista.
Sunt mandru si recunoscator pentru cei 13 ani sub culorile tricolorului, hai Romania!"
