Articol de Luminiţa Paul - Publicat joi, 23 octombrie 2014 00:00 / Actualizat miercuri, 22 octombrie 2014 22:43
Ieri, Simona Halep a reuşit ceea ce o singură altă jucătoare izbutise pînă acum în 16 ani în fazele principale ale unui turneu:s-o învingă pe Serena Williams şi aceasta să nu cîştige decît două game-uri!
E 4 fără cîteva minute la Singapore şi tribunele s-au umplut. Tocmai azi. De pe scaunele de jos se ridică un zumzet presant, care se întîlneşte cu cel care coboară din partea de sus şi împreună formează fondul sonor al nerăbdării.
Au venit s-o vadă pe Serena? Au venit să le vadă pe jucătoarele care şi-au cîştigat fără probleme primul meci din grupă? Au venit pentru că ora e mai atrăgătoare? Nici nu contează. Sînt acolo şi nimic nu e mai dulce, mai emoţionant şi mai competitiv decît să joci într-o sală plină.
Din loc în loc, steagurile tricolore, bucăţi mari de mătase în roşu, galben şi albastru, înfloresc precum nişte buchete vesele. Dacă doar le-ar zări Simona! Spectatorii rămîn în întuneric pe durata meciurilor, ca la un spectacol de teatru. Doar strigătele lor ajung la jucătoare.
Imediat va începe show-ul, prefaţat de acele intrări spectaculoase, cu bubuituri de artificii. Avertizată, Halep păşeşte cu zîmbetul pe buze. Williams merge apăsat, lent, într-un ritm care pare a spune "Hei, de ce să mă grăbesc?".
Ce interesant ar fi să intuieşti unele lucruri încă de la încălzire! Deşi s-ar ucide plăcerea de a urmări meciul în sine, ar dispărea gustul suspansului, mierea bucuriei finale. Dar ar scuti şi multe crize de tahicardie. Acum, cele două îşi fac ritualul şi nu lasă nimic în aer. Nici o tentă a ceea ce va urma.
Simona e tot cu rochiţa neagră. Să n-o bănuim de superstiţie, nu e genul care nu-şi şterge oja de pe unghii deşi a crăpat de tot dacă i se pare că i-a adus noroc. Acţionează la alegerea echipamentului cum face deseori pe teren: urmîndu-şi instinctul. Serena, cu rochia ei bleu şi părul decolorat, apare ca o necesară pată de culoare în contrast.
Început fulminant
Americanca a cîştigat tragerea la sorţi şi a ales serviciul. Vrea să înceapă cu punctul forte al jocului ei, dar tocmai acesta îi va hrăni slăbiciunile. Prima minge e un as. Ah, aşa va fi mereu? Nu, căci vin imediat dublele greşeli, mingile în fileu. Şi break-ul. OK, să nu ne ridicăm în tavan, e doar începutul! Numai că nu e aşa, doar un început norocos, fericit, inconsistent. E ceea ce vom vedea preţ de 20 de minute, cît va dura primul set.
Cînd vine rîndul Simonei să servească, să consolideze break-ul, emoţiile cresc. Dar Serena s-a dezis ieri şi de retur. Nu simte, nu intuieşte, e mereu cu un pas în urmă. Iar game-urile curg, se învîrtesc pe tabelă ca sloturile de la jocurile mecanice. Nu sînt cireşe sau aşi, ci cifre. Iar în dreptul americancei rămîne acelaşi 0 inaugural.
Da, primul act îi revine Simonei cu 6-0. 20 de minute. E ceea ce, de obicei, aplică Williams adversarelor. Acum trăieşte pe propria piele un blitzkrieg cu proiectile galbene. Setul secund porneşte tot cu un break. Şi tot al româncei.
A salvat şase mingi de break
De acolo, lucrurile se schimbă un pic. Dar numai în aspectul jocului, tabela continuă să-i surîdă lui Halep, care va salva, pe parcursul celor 44 de minute, 6 mingi de break. Unele cu servicii impecabile. Aici se putea întoarce totul: dacă Simona nu ar fi rămas calmă şi compactă, dacă n-ar fi tratat cu atîta luciditate momentele dificile, probabil că Serena s-ar fi căţărat înapoi în meci. Dar nu, nu s-a lăsat!
Punctele sînt mai lungi acum, iar Simona aleargă şi o aleargă pe Serena dintr-un colţ în altul cum rar i s-a întîmplat. Scoate passing-shot-uri a la Rafa, şfichiuie cu dreapta în lung de linie a la Roger, dar e, mai presus de tot, Simona Halep.
Mai bună ieri decît liderul mondial, Serena Williams. În ceea ce avea să fie ultimul game, americanca a avut două mingi de break, a fost 15-40. De acolo, au venit patru puncte la rînd reuşite de româncă. Un forehand în fileu al Serenei. Şi meci! Victorie! Cea mai mare şi mai frumoasă a vieţii ei!
A lucrat la serviciu
În meciul de ieri, serviciul a fost extrem de important pentru Simona, mai ales în momentele grele, inclusiv la mingi de break. Procentajele sînt clar superioare celor ale Serenei. "În perioada grea dinaintea acestui turneu mi-am spus că trebuie că lucrez mai mult la serviciu", a mărturisit ieri Halep.
"La Beijing nu m-a ajutat prea mult serviciul, aşa că i-am dedicat zilnic 20 de minute. De aceea joc la Singapore ca la Roland Garros, fără presiune, fără aşteptări. Cînd mă aştept la ceva, devin tensionată şi nu pot juca aşa cum trebuie", a încheiat ea.
Scor drastic doar de două ori în trecut
Serena Williams nu e obişnuită să piardă atît de drastic în faţa nimănui. Liderul mondial a luat în partida cu Simona Halep doar două game-uri. Acest lucru nu i se mai întîmplase pe tabloul principal al unui turneu decît o dată în carieră, în 1998, în sferturile de finală ale competiţiei de la Oklahoma City, cînd Joannette Kruger a trecut de Serena, care avea pe atunci 16 ani, cu 6-1, 6-1. Ea mai suferise o astfel de înfrîngere şi în 1995, în calificările turneului de la Quebec City. Avea doar 14 ani şi Annie Miller a învins-o cu 6-1, 6-1 la debutul în circuitul WTA.
16 victorii consecutive avea Serena Williams înaintea meciului cu Halep la Turneul Campioanelor, ea impunîndu-se fără să piardă vreo partidă în 2009, 2012 şi 2013
