Articol de Andrei Crăiţoiu, Remus Răureanu - Publicat vineri, 27 septembrie 2019 00:00
În era în care se plătesc sute de milioane de euro în fiecare vară pentru transferuri de fotbaliștii, sportul acesta mai are o latură rudimentară, mai sunt locuri în care se joacă "medieval", cu recuzita cea mai simplă posibil. Cupa e competiția care expune echipe care au doar pasiune, echipament și mingi.
În campionat nu ar putea apărea ceva atât de sărac, fiindcă acționează condițiile pentru licențiere. Nimeni n-are nevoie de vreo licență în Făurei.
Fotbalul bogat s-a obișnuit deja cu VAR, aici e de mirare că există var. Bănel Nicoliță s-a plictisit de jucat ca profesionist, s-a întors acasă și a încropit o echipă pe un câmp.
Primăria a pus scaune din plastic, roșii și albastre, pe singura tribună. Scaunele constituie un element de modernitate cam nepotrivit cu restul peisajului, ceea ce face ca tribuna să pară o improvizație, ca o scenă mobilă bună de purtat în locuri diverse, pentru concerte, pentru spectacole de toate felurile.
188 de meciuria jucat Nicoliță pentru Steaua în campionat, în care a marcat 23 de goluri. La națională, cu care a participat la Euro 2008, a adunat 37 de partide și un gol
Gătește și spală mama Nicoliță
Bănel a revenit în Făurei cu un asemenea spectacol în minte și-i implică pe toți oamenii din jurul lui. Meciul din Cupă cu Mioveni a atras în tribuna unică și pe marginea terenului denivelat, verde-gălbui, vreo 700 de oameni, aproape un sfert din toată populația orășelului.
Familia Nicoliță joacă rolurile principale. Frații lui Bănel fac parte și ei din echipă, Stelică e căpitan și vârf de atac, Aurel e portar. Bănel e fundaș central, patron, antrenor. De fapt, el face să existe fotbal în Făurei.
Cantonamentele se fac în casa familiei care patronează clubul, mama fostului mijlocaș dreapta de la Steaua gătește pentru un lot de 18 jucători, le spală hainele. La fel ca fiul, și femeia are roluri multiple, de bucătar-magaziner care trebuie să suporte hărmălaia de armată a unor bărbați strânși în casă pentru a pregăti "16-imile" Cupei României.
500 de spectatori la fiecare meci
Munca mamei nu e singurul sacrificiu pe care-l face Bănel. Echipa consumă două miliarde și jumătate de lei vechi într-un sezon și el pune în buget un miliard și jumătate. Primăria contribuie cu restul. Nicoliță rupe din banii pentru care și-a rupt picioarele, uneori la propriu, în România, în Franța și în Cipru, doar de dragul îndeplinirii visului de a fi patron al unui club de fotbal.
Echipa lui e în liga a treia, dar nu eșalonul sau rezultatele contează cel mai mult. În Făurei, lume sătulă de muncă și de griji ori plictisită, pur și simplu, se strânge la teren ca să-i încurajeze pe băieții lui Bănel.
Cu goarne, cu portavoce inventate de ei, oameni creează o atmosferă de meci adevărat la marginea unui teren pe care nici iarba nu crește. Câmpul e tare și mingea circulă pe el ca pe valuri, tehnica nu e de ajuns.
Guardiola și Sarri s-ar apuca de studiat geometrie dacă ar ajunge să antreneze în Făurei, că posesia nu e ușor de antrenat pe o suprafață din care balonul sare cum vrea el.
Pentru Nicoliță și pentru ai lui e suficient de bun terenul, așa cum e el. "Până să se întoarcă Bănel aici, jucam în "D", cu 15 oameni pe marginea terenului. Acum avem măcar cinci sute de inși la fiecare meci", calculează un om din conducerea clubului. Diferența asta îl încurajează pe Nicoliță să meargă mai departe, să consume un miliard și jumătate anual din banii lui pentru ca oamenii din Făurei să se simtă suporteri de două ori pe lună.
Lumea e fericită la un spectacol pe care vedeta orașului îl regizează și-l joacă în același timp.
"Cam o oră am făcut față, chiar am fost peste ei. După ce ne-au dat primul gol s-a schimbat tot jocul. Adevărul e că nu ne comparăm cu Mioveni la nimic, la niciun criteriu"
Bănel Nicoliță
"Cât au putut să alerge, cei de la Făurei ne-au încurcat. În repriza a doua au cedat total, am câștigat ușor"
Marius Stoica, antrenor CS Mioveni
"Pentru 2019, să jucăm pe un asemenea teren e ceva penibil. E bine că ne-am calificat și eu mi-aș dori chiar să câștigăm noi Cupa României. De ce să nu visez? Luăm fiecare fază, pas cu pas"
Andrei Hergheligiu, atacant Mioveni
Și-au consumat bateriile
Jucătorii lui Nicoliță au pierdut meciul cu Mioveni din "16-imile" Cupei cu 1-5 după ce au condus în repriza a doua cu 1-0. Făurei a înscris chiar la începutul părții secunde a meciului, apoi a încasat cinci goluri de la oaspeții mai buni și mai bine pregătiți fizic, implicați în lupta pentru promovarea din "B" în "A". Doi dintre marcatorii Mioveniului au fost Hergheligiu și Coșereanu, fotbaliști care au în CV-uri meciuri în prima ligă. Atacantul argeșenilor a fost ex-dinamovistul Vali Balint, adversar direct al fundașului central Bănel.
„Mai bine nu joc”
La Mioveni s-a aflat în lot și Raul Costin, mijlocașul fost la Vaslui în vremurile în care clubul lui Porumboiu era printre cele mai importante din România. Costin, ajuns la 34 de ani, a fost rezervă la Făurei și s-a încălzit în toată repriza a doua fără să intre. Nu a jucat și fiindcă s-a speriat de terenul prost. "Sper să le dăm două, trei goluri, să nu fie nevoie să intru, că ar fi riscant pe câmpul ăsta strâmb", a comentat fotbalistul pe margine, unde a și rămas, fiindcă au izbutit colegii lui să se califice fără să-i fie necesar aportul.
INTERVIU // Bănel Nicoliță explică de ce consumă 30.000 de euro anual ca să țină echipa din Făurei în liga a treia: ”Caut bucuria, nu contează banii”
- Bănel, mai ai vreo motivație să joci, să te antrenezi?
- Din moment ce continuu să joc aici, îți dai seama că mai am ambiție și chiar mă gândesc la performanțe. Cred că am scris istorie în sezonul ăsta al Cupei, am eliminat-o pe Farul. Speram să trecem și de Mioveni fiindcă visul meu era să întâlnim FCSB în faza următoare. Nu s-a putut, argeşenii sunt mai buni, sunt pe locul al patrulea în liga a doua și ne-au arătat și pe teren că știu fotbal.
- De ce voiai să pici cu FCSB? FCSB mai e Steaua?
- Eu acolo am jucat aproape șapte ani! Cred că am scris istorie și la Steaua! Sau la FCSB, cum vreți voi să-i spuneți. Știu că sunt tot felul de discuții, lumea se întreabă care mai e Steaua și nu pot eu să dau răspunsul corect, să clarific conflictul. Eu muncesc aici, în Făurei, mă chinuiesc să cresc copii în fotbal.
- Nu reușești să găsești sponsori, să te ajute cineva?
- Nu e ușor, zona nu e dezvoltată din niciun punct de vedere. Ca să mă descurc, investesc sentimente, bani, timp. Am luat-o de la zero și creștem pas cu pas. Anul trecut am rezistat în liga a treia, am terminat pe locul al optulea. A fost o performanță! Noi am avut un buget de un miliard șapte sute, alții au retrogradat cu bugete de nouă, zece, doișpe miliarde! Asta mi-a arătat că munca mea e bună.
- Nu-ți pare și rău un pic că tu consumi banii tăi, pe care i-ai câștigat ca jucător?
- Nu mai contează, când am venit aici am fost conștient c-o să plătesc eu! Am băgat o căruță de bani, dar nu mă mai gândesc la asta, accept. Încerc să mai aduc sponsori, doar că e greu, suntem departe de vreun oraș important. Eu investesc pentru bucuria oamenilor.
- Cheltuiala e mare?
- Foarte mare! Plătesc cel puțin zece milioane pe zi, apoi mă costă o mie de euro fiecare meci acasă. Două meciuri acasă pe lună, două mii de euro. Plus salarii pentru jucători, masă... Asta e, m-am băgat în proiectul ăsta și nu mai dau înapoi!
"Nu e ușor nici pentru mama"
- Te gândești c-o să recuperezi la un moment dat ceva?
- Nu mă interesează, sunt fericit că lumea e alături de mine. Asta e cea mai mare bucurie, să te urmeze oamenii.
- Cu Becali ai mai discutat?
- Nu, n-am mai vorbit deloc.
- De ce? Erai printre favoriții lui, poate te-ar ajuta financiar aici, la Făurei.
- Dacă mă întâlnesc cu el, o să vorbim, normal. Dar aici sunt eu, e răspunderea mea, nu a altcuiva.
- Din prima ligă sau din a doua nu te-a mai ofertat nimeni?
- Nu m-a interesat să mai joc în altă parte, sunt aici și aici rămân!
- Oamenii din conducere ne spuneau că tu mai și găzduiești jucători la tine acasă. E adevărat?
- Da, sunt jucători care dorm la mine, mănâncă la mine. Înaintea meciului cu Mioveni, toată echipa a fost în cantonament la mine acasă. Fac niște sacrificii foarte mari, pe care le știu doar eu, nu aș vrea să mă laud, că nu sunt genul. E adevărat, am avut cheltuieli foarte mari și am implicat toată familia, inclusiv pe mama, care face mâncare pentru 18 jucători. Nu-i ușor să gătești așa zi de zi!
- E parte din echipă și ea, practic.
- E implicată și ea pentru mine. Vede că sunt fericit așa și muncește pentru fericirea asta a mea.
- Iar tu ocupi aproape toate funcțiile: antrenor, patron, jucător.
- Eu car apa, eu organizez tot aici.
- Ai schimbat și postul, te-am văzut jucând ca un libero cu Mioveni.
- Da, sunt fundaș central. M-am retras ca să pot să conduc echipa din spate. Când ne-a condus Mioveni am urcat în atac, să încercăm să dăm goluri. Am riscat, dar ce dacă am luat cinci?
- Oamenii care te cunosc de când erai foarte sărac ce spun acum? Cum se comportă de când ți s-a schimbat statutul, ești vedeta Bănel Nicoliță, cu bani mulți, patron de echipă?
- Vedetă nu cred că sunt. Oamenii știu că eu sunt un nebun care a venit aici cu banii munciți în toată cariera și-i consumă pentru echipa asta. Ei cred în nebunia mea, i-am făcut să creadă că totul are un rost.
- Mai faci și altceva în afara muncii din club?
- Sunt non-stop aici, la teren. Am o grădiniță privată în București, se ocupă soția de afacerea asta.
"Am aici câțiva copii în care cred, George Dragomir e unul dintre ei. Încerc să-i ajut să ajungă fotbaliști. M-aș bucura să reușesc. Dacă nu reușesc, asta e, măcar o să știu că am încercat!"
Bănel Nicoliță
