Articol de Vlad Nedelea, Iosif Popescu (video) - Publicat sambata, 02 aprilie 2022 11:39 / Actualizat sambata, 02 aprilie 2022 13:01
Bănel Nicoliță a abandonat proiectul Făurei, iar la 37 de ani e gata de un nou început: își deschide academie de fotbal. „Jardel”, cum era poreclit atunci când juca, vorbește deschis, într-un interviu cu cărțile pe masă, despre divorț, greșelile din carieră și banii pierduți în echipa din oraşul natal. GSP.ro îţi prezintă prima parte a dialogului cu Bănel Nicoliţă. În următoarele vor fi dezvăluiri la fel de cutemurătoare.
- Salut, Bănel! Îți mulțumim că ai acceptat invitația noastră...
- Și eu vă mulțumesc! Mă dăduserăți dispărut. N-am plecat nicăieri! N-am motive. Sunt aici și cred că asta spune tot.
- Haide să începem invers totul, înțeleg că îți deschizi o școală de fotbal, nu poți sta departe de fotbal.
- Așa e! Deschid o școală de fotbal pe strada "Marian Cristescu 1”, în sectorul 2, în zona Baicului. Toți cei care vor să știe mai multe, pot intra la mine pe Facebook. Au acolo tot ce trebuie. Luni dau drumul alături de pitici.
- Totul a fost pe repede înainte, nu?
- Da, îți zic și de ce. Dezamăgirea a fost foarte mare cu CS Făurei. Dintr-o joacă am intrat pe Tik Tok, acolo am stat de vorbă cu suporterii. Iar unul dintr ei mi-a scris. „De ce nu-ți faci o școală de fotbal?. Ai jucat fotbal, știi foarte bine cu ce se mănâncă”.
M-a pus pe gânduri! Am stat o zi sau două și m-am hotărât. Lunea trecută am anunțat, iar marți deja au început înscrierile. Deja am 17 copii. Părinții când sună vor să audă pe cineva de încredere. Așa că eu sunt cel care răspunde la telefon, eu fac înscrierile. Unii dintre ei chiar se sperie.
- Adică?
- Sunt pe fir mereu. Toți întreabă cine e la telefon. „Tu ești, Bănel?”, „Da, eu sunt”. Mi-am dorit ca eu să fac tot de la cap la coadă. Să nu existe greșeli. Iar dacă vor fi greșeli, să mi le asum eu, să fie făcute de mine.
Pentru că eu așa voi ști exact unde am greșit, ce trebuie să schimb. Dacă greșește altcineva, trebuie să fac ședințe. Nu mai vreau să fac așa ceva. Să greșesc eu dacă mai greșesc.
Bănel Nicoliță: „Ce patron din România își pune mama să gătească pentru echipă?”
- Le-ai făcut pe toate la Făurei, înainte de asta.
- Pe toate, crede-mă! Mi-am pus mama să facă de mâncare zi de zi. Nu-i ușor. Dormeau la mine în casă, câte 20-30 de jucători mâncau la mine.
Iar peste ani n-am primit un telefon. Unul să spună: „Băi, mulțumesc frumos”. Ce patron din fotbalul românesc își bagă jucătorii în casă? Din banii mei am făcut tot. Câți fac asta?
- Tu chiar ai crezut în acel proiect!
- Da! Când am plecat de la Făurei dorința mea a fost să mă întorc acasă, să investesc bani, să fac tot ce pot pentru acea echipă. Înainte să mă retrag la Făurei, aveam ofertă de la Astra și am refuzat-o. Și am venit la Făurei să dau bani. Am vrut să-mi asum tot, eu să dau banii, eu să iau deciziile.
- Sunt puțini care își mai aduc aminte. Totuși a fost un pariu riscant.
- Asta e calitatea mea. Eu nu uit de unde am plecat. Indiferent că am avut mulți bani, că am devenit un om cunoscut, un fotbalist foarte cunoscut, mie nu mi s-a urcat la cap. Mi-am văzut mereu de familia mea, de copilașii mei.
Unii când ajung acolo, sus, înnebunesc, alții rămân la fel, alții se dau peste cap, se duc prin cluburi și tot așa. Eu cât am fost fotbalist, am fost corect cu el. Am dat maximum. Nu știu de câte ori am fost prins eu în cluburi, sau pe la lăutari!
Mi-am respectat viața de sportiv. N-am fost așa, să mă duc prin cluburi sau pe la lăutari și a doua zi să merg la antrenamente. Cine ar greși? Să stau să dau vina pe tine spre exemplu, că m-ai invitat la club? Nu, nu! Am fost corect.
- Un pariu riscant, o spun din nou.
- Da, dar așa sunt eu. Pentru că îmi place să îmi asum tot. Sunt nebun! Când mi se pune pe un lucru, îl fac, deși poate e riscant sau greșit. Dezamăgirea mare e că n-am avut sprijinul promis la Făurei.
Aveam promisiuni! Eu acolo pe unii i-am plătit, pe alții nu săracii. Unii au înțeles, alții nu aveau curaj să-mi zică de bani pentru că știau cine sunt. Dar îi simțeam la antrenament că nu dau maximum. Îi simțeam și la meciuri, în fiecare zi.
Voiau să spună ceva, să ceară, dar nu aveau puterea. Și o dădeau prin alții, prin fratele meu îmi cereau banii. Și m-am săturat să dau banii.
Bănel Nicoliță: „Am împrumutat bani ca să bag la Făurei”
- Dar câți bani ai pierdut acolo?
- Mai contează? La momentul ăsta pentru mine nu mai contează. Bani mulți! Poate spune oricine ce vrea! Un arbitraj la Liga a 3-a e 50 de milioane. Primăria a băgat și ea cât a putut, cam 1.8 miliarde.
Dar banii ăia știi cum vin? Cu țârâita, în 3 luni îți dau 500 de milioane, apoi tot așa. Păi eu în alea 3 luni de unde bag banii? Din buzunar. Jucătorii ăia mănâncă zi de zi. Păi aveam două mașini de la București, una de la Galați, una de la Buzău.
Doar aici eu aveam de alimentat zilnic de câte 6 milioane. Mâncarea? Până îmi dă primăria 400 de milioane, eu am făcut datorii 2 miliarde.
Nu mai spun de salarii, banii de meciuri. 100 de milioane doar arbitrajele, fără banii de deplasare. Oamenii nu vor înțelege câți bani am băgat eu acolo.
- Ai dreptate, dar ți-ai asumat asta, cum ai zis-o și tu.
- Da, dar mi s-a reproșat. Păi în primul rând eu m-am lăsat de fotbal să merg acolo. Păi ei trebuia să-mi plătească 5.000 sau 10.000 de euro doar să stau de vorbă cu ei. Fără să joc. Am renunțat la bani să vin lângă ei. Să mă țină așa (n.r gesticulează). „Ce vrei Bănele să-ți oferim?”. N-a existat așa ceva.
Bănel Nicoliță: „Regret, am pierdut tot, familia, bani, tot”
- Regreți că ai făcut asta?
- Daaa! Da! Pentru că mi-am pierdut familia. Din cauza Făureiului mi-am pierdut copilașii. Mi-am pierdut banii, familia. Cele mai importante lucruri.
Nu mi-e de bani, pentru că-i puteam pierde oricând. Puteam risca într-o afacere, să cred în ea și să pierd. Dar familia? Am pierdut familia! Și nu se mai poate întoarce nimic! S-au adunat prea multe și am pierdut tot. S-a rupt tot!
- Ce ți-a spus fosta soție?
- Gândește-te că eu când am început acolo veneam și plecam la Făurei. Nu mai aveam timp de familie, de copii. Discuția de aici a plecat! I-am zis așa: „Am un vis, vrei să fii lângă mine în acest vis. Eu știu că banii ăștia se duc, știu că pierd, dar am un vis și vreau să fii lângă mine”.
I-am zis că nu mă duc la Făurei în fiecare zi, doar marțea și vinerea. Mi-a zis că nu vrea să fie lângă mine. „Dacă pleci la Făurei, distrugi familia. Nu ne mai oferi timpul tău, divorțăm”. M-am uitat stânga și dreapta, m-am urcat în mașină și am plecat.
- Pentru fotbal ai renunțat la familie!
- Da! Dar acum regret. Am ales greșit, dar am făcut-o conștient. Pentru fotbal și pentru oameni. Eu asta iubesc. Dar vezi, și asta eu mi-am asumat.
- Apoi a urmat o perioadă în care toată lumea te dădea dispărut, de teama cămătarilor!
- Sunt aici, nu e niciun cămătar. Nu! Uite, de ce am plecat? Am fost plecat la un prieten în SUA. De ce? Am pierdut bani, am trecut printr-un divorț.
Am rămas fără bani, fără familie, echipa nu mergea, nici bani nu mai avea. La un moment dat da, am cerut din stânga și dreapta. Pentru că nu mai puteam. Echipa avea nevoie de bani de antrenamente, masa, meciuri de acasă.
Mă duceam la prieteni: „Frate, am meci mâine, dă-mi cât poți tu, 10 lei, 15 lei. Strângeam până la meci”. Până la un punct! Am zis „STOP”. Nu mai puteam! Voiam o pauză. Aveam nevoie să-mi revin fizic și moral.
- Ți-a fost greu?
- Da! Alții poate că n-ar fi ajuns să facă greșeala asta, dar dacă o făceau, cred că azi nu mai existau pe pământ.
- Ai avut gânduri negre?
- Nu! Niciodată! Am fost mereu conștient. Știi de ce n-am cedat? Pentru că mereu am fost conștient, eu știam că greșesc, dar mi-am dorit asta.
- Pare ciudat! Să știi că greșești, dar să o faci!
- Așa e! Pentru fotbal! Și cred că dacă nu era pentru fotbal, care mi-a dat tot, puteam fi judecat aspru, dar așa, am circumstanțe.
- Ce făceai în Statele Unite?
- N-am stat mult! Am fost și în Franța, în Elveția. Am făcut antrenamente, jucam fotbal. Oamenii au fost lângă mine acolo. În Elveția am fost la niște grupe de copii și juniori, să văd cum se antrenează. Am plecat de jos, știu despre ce e vorba.
263 de meciuria jucat Bănel Nicoliță la FCSB
15 partidea strâns Bănel la FCSB în grupele Champions League, alte 14 în preliminarii
Eram copil când am venit la Steaua, acum am o altă experiență. Văd lucrurile altfel. Sunt matur, gândesc altfel. Cred că-s diferențe mari între acel Bănel și cel de azi. Cumva e normal, sunt alt om, trecut prin multe și cred că am învățat din toate
Așa e în viață. Până nu vezi și nu simți pe pielea ta trădarea, nu crezi. Am fost puțin nebun. Am avut prieteni care au trecut prin ce-am trecut eu și îmi tot ziceau. Dar eu tot ca mine făceam. Am ajuns să pierd. Cu timpul mi-am dat seama că am greșit. Am făcut cele mai proaste alegeri.
- Bănel Nicoliță
Citește și alte știri de actualitate:
Prăbușire istorică: cel mai SĂRAC an pentru FCSB! Principala cauză + ce ține clubul în viață
