Articol de Remus Dinu - Publicat joi, 16 ianuarie 2025 22:02 / Actualizat joi, 16 ianuarie 2025 23:03
Foștii colegi ai lui Vasile Ardeleanu deplâng dispariția prematură a fostului fotbalist al Bacăului, într-o zi în care fotbalul românesc a fost cutremurat de o veste apăsătoare. La doar 50 de ani, omul accidentat grav de Marius Lăcătuș în urmă cu aproape 26 de ani a fost găsit fără suflare în casa părintească din comuna băcăuană Cârligi. Gazeta Sporturilor a discutat, joi seara, cu trei dintre foștii colegi ai lui Ardeleanu. Mărturiile lor sunt tulburătoare și schițează în amănunt una dintre dramele moderne ale fotbalului românesc.
Sfârșitul tragic al lui Vasile Ardeleanu i-a lăsat înmărmuriți și pe coechipierii din trupa Bacăului de la finalul anilor '90, cei care au fost martori la unul dintre episoadele sumbre ale acelor ani.
Pentru ei, momentul în care tibia și peroneul fostului coleg s-au sfărâmat în urma impactului cu Lăcătuș sunt încă proaspete în memorie, la fel cum e urletul de deznădejde al lui Ardeleanu în timp ce-și vedea cariera stingându-i-se sub propriii ochi.
Cristian Axinte, Florin Anton și Cristian Popovici, trei dintre foștii colegi ai regretatului stoper al Bacăului, au reconstituit pentru GSP.ro momentele de agonie ce au urmat accidentării lui Ardeleanu, precum și fragmente din drama ce l-a însoțit pe acesta până în ultimele clipe ale vieții. Urmează pasaje cu puternic impact emoțional despre fotbalistul și omul Vasile Ardeleanu.

S-a stins Vasile Ardeleanu: „Întotdeauna a fost retras, nu stătea cu noi în gașcă. Nu deranja pe nimeni”
Cristian Axinte, mulți ani mijlocaș la Bacău, ulterior la Bistrița, își aduce aminte că Ardeleanu era, încă din anii tinereții, un tip însingurat.
„A avut o poveste tare tristă... Era un tip liniștit. Eu stăteam pe penultimul loc din autocar, la geam, stăteam în spatele lui. Era introvertit, stătea liniștit. Noi mergeam cu autocarul peste tot și îl mai întrebam: «Mutule», câți copaci ai numărat până la Craiova?
Se mai enerva când îl întrebai, dar la antrenamente era un tip cald. Și în vestiar stăteam cât de cât aproape. Așa a fost dintotdeauna, retras, nu era cu noi în gașcă. Era foarte de treabă, foarte cald, nu era supărăcios.
Dar stătea separat, cu familia. Nu deranja pe nimeni, puteai discuta cu el. Dacă mai stăteai cu el la un șpriț, își mai deschidea sufletul”, mărturisește Cristi Axinte.
„În liniștea aia din Ghencea, pocnitura de tibie și peroneu a fost groaznică!”
Axinte a ratat meciul cu pricina în ultimul moment, pe fondul unui conflict purtat cu „principalul” Florin Halagian. Totuși, rememorează, din descrierile colegilor, clipele de groază din Ghencea.
„La meciul cu Steaua, pe mine mă trimisese Halagian la «tineret». Eu mă certasem cu Halagian, eram un tip mai rebel, am avut niște discuții dimineața sau cu o zi înainte de meci.
Nu am prins lotul, dar am venit după aceea și am văzut că băieții erau stupefiați, toată lumea era tristă. Îmi spuneau: «Bă, dar cum s-a auzit!». Și am văzut apoi niște filmări. În liniștea aia din Ghencea, pocnitura de tibie și peroneu a fost groaznică! Ne-am speriat toți, am fost la spital. El a stat mult la spital...
Apoi el a revenit la echipă, după ce eu am plecat de la Bacău. Cei de la Bacău i-au plătit vreo șase luni, dar știți cum era pe vremea aia... I-au promis că-i dau banii, nu știu ce s-a mai întâmplat. Lăcătuș? Parcă da, i-a dat. A venit la presiunea presei și i-a plătit spitalizarea, chestii, socoteli”.
„S-a degradat de la an la an”
Relatările tulburătoare ale lui Axinte continuă și cuprind și detalii despre ultimii ani de viață ai lui Ardeleanu.
„A revenit inițial în fotbal, avea probleme cu greutatea, apoi a slăbit foarte repede, dar când slăbești foarte mult, nu mai ai forță.
S-a retras apoi la Cârligi, cu maică-sa. Îl mai chemam când mai făceam un meci între noi, îl luau și îl aduceau înapoi.
Cred că erau și probleme cu alcoolul, mi-era milă de el. S-a degradat de la an la an. Plus chestia asta psihică, introvertirea lui, stătea liniștit, ascuns. N-a avut noroc de nimeni să-l scoată din asta... Nu avea niște prieteni apropiați, el nu prea era cu nimeni.
Stătea într-o perioadă cu maică-sa, așa am înțeles, dar am înțeles că murise și ea. Mai muncea ca zilier, dar nu știu, n-am mai avut contact cu el, nu ne-am mai întâlnit. El nici nu mai stătea în oraș”, rememorează Cristi Axinte.

Cristian Popovici era fix lângă Ardeleanu când Lăcătuș l-a „rupt”: „Sunt mai slab de înger, eu am plecat de acolo. Ca să aveți imaginea...”
În schimb, Cristian Popovici, nume cunoscut în fotbalul din Moldova, a fost titular în partida din Ghencea. Povestește că era la câțiva metri de Ardeleanu în momentul faultului brutal, dar și că, paradoxal, Steaua era interesată de serviciile lui Ardeleanu în acea perioadă.
„În ziua cu accidentarea, eu eram fix lângă el. Jucam libero, iar el era fundaș central de picior drept. Eram aproape de el, la zece metri, când a venit Lăcătuș din lateral. A avut o intrare foarte dură, s-a discutat foarte mult pe tema asta.
Din păcate, i-a stopat cariera, pentru că, din câte știu, exact Steaua voia să-l cumpere de la Bacău la momentul ăla. Practic, un jucător de la Steaua i-a cam frânt cariera.
Vă spun eu exact cum s-a întâmplat. Eu sunt mai slab de înger, chiar am plecat de acolo, m-am dus în colțul terenului, fiindcă eram cel mai aproape de locul impactului. Exact cum ați pune un lemn sprijinit de perete și de pământ și dați cu piciorul la mijloc. Ca să aveți imaginea... Exact așa a fost faza. Îngrozitor, plus repercusiunile...”.
„Avea o talie cum puțini jucători aveau în Liga 1 la momentul ăla”
Cristian Popovici vorbește despre calitățile remarcate la colegul din defensiva Bacăului:
„Era un jucător tăcut, noi îi spuneam «Mutu», ca poreclă. Și un fotbalist foarte bun. Avea o talie foarte bună, cum puțini jucători aveau la momentul acela în Liga 1, avea o viteză bună, se descurca și cu tehnica, joc aerian foarte bun. Era de perspectivă. Repet, Steaua era pe punctul de a-l lua!
El n-a mai reușit să revină, recuperarea a fost una dificilă, dublă fractură... Țin minte că am văzut imaginile seara, la știri. Era piciorul în jambieră, se învârtea, se mai ținea, de la o parte în jos, unde era fractura, ca titirezul, așa.
A fost complicată recuperarea și nu erau pe atunci mijloace cum sunt acum, nu a fost posibilitatea să se ducă prin străinătate.
Nu a mai putut să revină, a mai încercat, dar tot îl durea”, povesteșe Popovici, în dialogul telefonic purtat cu reporterul GSP.ro.
„Aș fi vrut să-l angajăm, era discuția să fie magazioner”
Popovici spune că, în urmă cu un an, a încercat să-i găsească lui Ardeleanu un loc de muncă:
„Era un tip introvertit, stătea la țară, știu că avea grijă de mama lui acolo. Vara trecută, eram la CSM Bacău și era discuția să le dau un magazioner. Am vorbit pe acolo, am fi vrut să-l angajăm, dar, până la urmă, treaba asta a căzut din diverse motive. Un tip extraordinar, Dumnezeu să-l ierte!”.

Florin Anton, rezervă la meciul din Ghencea: „Din ce știu, Lăcătuș i-a dat 10.000 de dolari”
Florin Anton, rezerva de portar a Bacăului la meciul de tristă amintire din Ghencea, rememorează, la rândul său, diverse amintiri cu Ardeleanu, identificând aceeași tipologie, cea a unei persoane extrem de introvertite, care prefera întotdeauna solitudinea.
„Eu eram pe bancă la acel meci... Țin minte că s-a auzit un zgomot ciudat, am crezut că i s-a rupt apărătoarea, erau acele apărători vechi, de plastic. De fapt, se auziseră tibia, peroneul...
Era stilul lui Lăcătuș, fiindcă atunci așa era, așa se juca fotbalul. Probabil a fost și o intervenție intenționată, dar, până la urmă, din ce știu, din povești, Lăcătuș l-a ajutat în perioada aia, i-a dat vreo 10.000 de dolari.
Nu știu nici eu toată istoria, mai ales că el era un tip singuratic, nu era un coleg de grup. Venea, își făcea antrenamentul și pleca în lumea lui. A doua zi, de la capăt și tot așa. El era tot timpul singur, știu că avea o prietenă, nu stătea cu noi”.
Anton adaugă:
„După 2001, eu am dispărut din Bacău, m-am mutat la Piatra Neamț. Și m-am cam rupt de Bacău. Sincer, nu l-am mai văzut pe Ardeleanu cred că de când s-a accidentat, fiindcă el a dispărut un an de zile, cât timp a fost accidentat. Plecând de la echipă, nu am mai avut tangență, ne-am separat drumurile.
Sincer, nici nu m-am întâlnit cu el vreodată în perioada asta de 25 de ani. Doar ce mai auzeam de pe la colegi. Noi ne mai întâlneam în fiecare an, mai făceam câte o mișcare, câte o masă. Dar el nu venea, niciodată nu participa. Era un tip mai retras, mai singuratic. Știu doar că s-a retras undeva lângă Bacău, stătea cu maică-sa, lucra cu ziua”, povestește fostul portar Florin Anton.
Faultul care i-a schimbat dramatic viața
Pe 21 aprilie 1999, Vasile Ardeleanu a suferit o accidentare de coșmar în timpul unui meci Steaua - FCM Bacău, dublă fractură transversală, de tibie și peroneu, plus ruptură de ligamente, în urma unei intrări criminale a lui Marius Lăcătuș.
Acel moment i-a deraiat cariera și stopat ascensiunea lui Ardeleanu. În cuvintele lui, exprimate în 2016 într-un interviu realizat de Gazeta Sporturilor, „acel fault mi-a schimbat dramatic viața”.
Nici nu trebuia să intru în acea partidă. S-a îmbolnăvit însă Gireadă şi m-a băgat pe mine. Era un teren moale, aveam crampoane prinse cu şaibe.
Când am pus piciorul la acea minge, mi s-a înfipt gheata în gazon, Lăcătuş a venit mai mult ca să mă sperie, dar m-a prins cum e mai rău. A trosnit osul de s-a auzit până în tribună. Am dat să mă scol ca să-l plesnesc pe Lăcătuş, dar piciorul drept mi se bălăngănea după cum bătea vântul.
- Vasile Ardeleanu pentru GSP
După retragere, Vasile Ardeleanu s-a stabilit în Cârligi, un sat situat la aproximativ 20 de kilometri de Bacău. În 2016, când l-a vizitat Gazeta Sporturilor, fostul fundaș dezvăluia că își asigură traiul muncind ca zilier: „Mă mai cheamă neamurile sau cunoscuții, stau la păpușoi și câte o zi întreagă”.
Atenție, imagini dure: accidentarea horror suferită de Vasile Ardeleanu în Steaua - FCM Bacău:



Anunț MAJOR: Jannik Sinner a acceptat 3 luni de suspendare din tenis! » Cum a motivat gestul