Articol de Andrei Crăiţoiu, Ovidiu Ioanițoaia - Publicat joi, 08 mai 2025 10:18 / Actualizat joi, 08 mai 2025 11:15
Florin Gătejeanu (Pațanu), cunoscut ca „Gătejan”, e unul dintre cei mai cunoscuți avocați sportivi, „om de casă al lui Dumitru Dragomir” și fost colaborator al lui Gigi Becali ♦ A făcut parte din Comisiile FRF și LPF în perioada în care cele două foruri erau conduse de Mircea Sandu și Dumitru Dragomir ♦ A fost legitimat la Rapid și Sportul Studențesc în perioada junioratului, apoi a devenit ulterior avocat și judecător.
- Florin Gătejeanu, cunoscut ca Pațanu. De unde vine porecla, mai întâi de toate?
- Din copilărie, de la pățanii. Am copilărit la marginea Bucureștiului, în jurul Grozăveștiului, acolo. Săream gardul la fructe. Cădeam în mașini. Prostioare d-astea mici care ulterior s-au accentuat, pățaniile. Și așa mi-a rămas Pațanu.
- E adevărat că v-ați vopsit casa în vișiniu după culorile Rapidului?
- Da. Casa am făcut-o în anul 2000. Soția și mama au vrut să fie vișinie. Și gardul, și casa, și tot!
- Dar ce treabă ați avut cu Rapidul?
- Am fost în vizită pe acolo, dar vreau să spun că mi-ai făcut mari deservicii la vremea mea. Ai dat-o și pe fiica mea în niște fotografii cu casa vișinie. Fane Spoitoru chiar îmi spunea: "Băi, nea Pațane, a dat pontul la hoți, când vede ditamai casa". Deci mi-ai făcut un serviciu să fiu mai prudent.
- Pațanu a fost judecător și avocat. Dar din ce ați făcut casa aia așa mare și frumoasă? De la fotbal, de la Comisia de Disciplină, nu?
- Nu. Așa zicea lumea, că toți de la Comisia Disciplină fură, toți de la avocatură fură. Mai ciupeam, într-adevăr, dar nu furam! Și nici n-am furat niciodată!
- Spune-mi cinstit care a fost cel mai mare onorariu pe care l-ai luat ca avocat? Și în ce proces?
- De obicei, mă duceam spre limita minimă a onorariilor. L-am avut stagiar la Urziceni, Dumnezeu să-l ierte!, pe Ralu Filip. „Șefu', ce facem la ăștia?”. Veneau țărănii... „Uite-te, mă, și tu la el ăsta, Ralu, și vezi și tu, dă mâna cu el. Vezi, dacă are săpături prin palmă ia-i minimul. Dacă vezi că e mai balamache și o jumătate de kil de aur la gât, ia un onorariu mai mare!”. Eu am avut clienți destul de cunoscuți. Fane Spoitoru, "Pian", Duduienii, toată „elita”.
- L-ați avut client și pe Gigi Becali, dar și pe Mircea Sandu, cu care am avut procese. Niciodată n-ați câștigat.
- Aia e altceva.
- Da, dar eu am fost acuzat că am fost omul lui Mircea Sandu. Acum poți declara sub jurământ...
- Nu o să declar ca sub jurământ ca avocat la televizor! Acum avem mai mulți avocați de televizor. E una, Alice Drăghici, avocată, se războiește cu Ciutacu la televiziune. În instanță nu prea îi văd. Dar de aici le-au venit numele și onorariile, că în instanță dau cu fuga.
- Hai să ne întoarcem la fotbal. Ce e cu Rapidu?
- Am un ziar în care arată că, în turneul, în barajul de la Sibiu, am jucat la juniorii Rapidului. Ne-am calificat în finală după 1-1 cu Timișoara, apoi i-am bătut pe Universitatea Cluj, pe Giulești. Am ieșit campion național de juniori în 1966. Iar acolo scrie că la 1-0, în minutul 70, fundașul Florin Gâtejan a sărit la cap, a dat gol și a calificat echipa în finală.
- Dar la echipa mare?
- Jucam în recreație, în pauză. Cu Rică Răducanu am jucat de la copii. Și-am jucat și pe la Flacăra Roșie. Și au venit părinții odată și Rică nu apăra. Era unul, Malaezu'. Și în drum spre casă, mama l-a întrebat "Tu nu joci când joacă ăia? Tu joci numai în pauză?". Așa și eu, jucam numai în pauză. Sau când era vreun decedat... M-am născut talent și am murit speranță.
- Deci mai puțin.
- Când mai erau plecați pe la lot Greavu sau Macri, mai speram să joc. Când s-a lăsat Macri a venit Culae Lupescu. N-am vrut să plec din București, așa că de la Rapid m-am dus la Sportul, unde am dat de alte somități.
- Dar de ce n-ai încercat în altă parte?
- Dacă mă duceam în țară, jucam. În tricoul Rapidului am prins ultimele douăzeci de minute, un meci cu Timișoara.
- La Disciplină cum ai început?
- Cu cunoscutul nea Traian Tomescu, Dumnezeu să-l odihnească! Apoi au venit personalități din justiție.
- Unde a fost presiunea mai mare?
- Nu am avut niciodată presiune, pentru că, v-am spus...
- Nu sunau telefoane?
- Zi de zi, dar nu puteai să treci peste text, putea să fii mai blând. În 1970 am fost cel mai bun judecător pe țară. Mă uit acum, judecătorii ăștia... nu vreau să fac caz din asta, dar nenorocesc oamenii.
- Adică?
- Cum a fost ăsta cu Iorgulescu. Copilul ăla e condamnat numai pentru că îl cheamă Iorgulescu. Era ucidere din culpă, la el a făcut omor. N-am înțeles niciodată! Pentru că l-a chemat Iorgulescu. Mortul s-a dus, Dumnezeu să-l ierte!, accident de circulație... D-aia v-am spus că sunt avocați de televizor. Nu pot să suport să-l văd pe Gino așa distrus, că i-au distrus familia. Toți avocații și-au făcut facultățile la ei în sat... Pe vremuri era la Târgu Jiu, Cugir, Arad. Dacă le luai buletinul, în București se rătăceau.
- Păi, tu n-ai fost judecător la Urziceni?
- Da, la 24 de ani! Dar eu am trăit în cartierul ăla de pușcăriași și pârnăiași, de oameni amărâți.
- Dar cât de adevărată e povestea că tatăl tău avea cai, că tu făceai practică la primărie și trimiteai amenzi ca să iei bani?
- E cam adevărat, pentru că tata, Dumnezeu să-l odihnească!, nu voia să aibă datorii la stat. Eu eram prieten cu comandantul de la poliție, cu profesorul Popa, și la un moment dat am văzut procese-verbale. „Dă-mi și mie două d-astea”. Nu știau ce-mi trece prin cap. Am luat procesul-verbal și l-am amendat pentru dezordine. O făceam de două ori pe lună, pe amenzi făcute de mine. Vedeți cu pățaniile?!
- Hai să revenim, cum te-ai împăcat cu Mircea Sandu și cu Dragomir?
- Pe Mircea îl știam din copilărie, de când a venit la Sportul. Când a venit Gino, le-am făcut cunoștință în cartier, să se descurce. A învățat franceză, la profesoara Petra.
- Când îl apărai pe Mircea Sandu îi luai bani sau erai șeful de la Disciplină și atunci se compensa?
- Onorariul trebuia să-l plătească, dar eu luam din câștig. Mircea Sandu mi-a dat o sută de mii într-un dosar cu Sechelariu. Să vă spun! Sechelariu mă știa, eram observator, un băiat extraordinar. Când să intrăm, eu vorbeam cu Mircea Sandu, "Ce faci, măi Pațane, îl aperi pe Mircea Sandu?!". "Ce să fac... Ia-l tu avocat pe Puiu Ionescu, marele nostru fotbalist!".
- Da, da, da.
- Era avocat. Știam că Sechelariu e un băiat inteligent și sclipitor, dar impulsiv. Nu știam cum să-l derutez ca să-l prind în clinci. Președinta îi spune la un moment dat "Domnule primar....". Atunci i-am zis că părăsesc sala. "Ce domn primar?! Aici e inculpat!". L-am enervat în așa manieră că a zis totul ca mine... Și-am câștigat procesul de daune morale de vreo 200 de mii. Atunci mi-a zis: "Când o să fiu ministru, pe tini ti împușc primul!".
- Și de acolo ți-a dat Sandu o sută de mii.
- Da. "Pațane, ia tu o sută și eu o sută!".
- Cu Dragomir cum a fost?
- La fel, dar cu Sandu eram mai apropiat. Niciunul nu-mi dădea indicații. Când era joi comisia la Ligă, Dragomir îmi zicea: "Să nu vii la mine joia, că-mi aduci DNA-ul pe cap! Când ai comisie nu mai discutăm".
- Dar nu era un conflict de interese? Că erai și observator...
- Ce conflicte? Eu mă duceam cu plăcere! Nelu Oblemenco mă primea ca un prieten, la Pitești era "Gâscanul" Dobrin. Era o prietenie, n-avea nicio legătură titulatura de președinte. Cum să nu fiu obiectiv? La un meci era să mănânc bătaie, cu nea Titi Teașcă.
- Cum așa?
- Cred că la Hunedoara, nea Titi s-a dus să măsoare barele, să vadă distanțele. "Ați venit românii, ați venit Federația pe capul nostru"... Îi mai puneam la punct. Să vă zic una cu Cârțu!
- Da.
- A venit la Comisie că scria în raport că înjura și țipa. El era deja antrenor. Și îl întreb pe Cârțu, zic: "Sorin, e adevărat?". Zice: "Domnule președinte, e adevărat. Am înjurat, dar nu m-am ridicat de pe bancă, să nu vadă lumea. N-am voie să o înjur pe nevastă-mea în casă? Te pun eu să te uiți la mine?!". Teașcă a început cu "e nebun" și Cârțu zice: "Sunt nebun, dar n-am auzit pe nimeni să zică de Teașcă că-i sănătos!".
- Ai fost avocatul lui Mircea Sandu. Al cui ai mai fost în fotbal?
- Al lui Gigi Becali. Prima dată când m-am dus să-l apăr, m-a dus Giovanni acolo. Era maică-sa ca toți oamenii în vârstă, o credincioasă, adevărată credincioasă. Cred că are credință în suflet. Rar am văzut! Și tot îmi spunea: "Domnule avocat, aveți grijă!". "Lasă, măicuță, el a crescut oi, eu am crescut cai, nu-i nicio problemă". Era foarte simpatică. Litigii cu terenuri, dar și de altă natură.
- Așa...
- E simpatic, dar mă luam mereu în gură.
- Da, dar zicea mereu că-ți dădea mii de euro.
- Pe Gigi nu poți să te superi niciodată. E prietenul meu și va fi prietenul meu. Gigi mai venea când Giovanni mai juca fotbal. El venea mai mult cu negustoria, Gigi.
- Dar tu ai jucat la Viforul?
- Da, da. Echipa de prestări servicii. Hamalii, ăia care duceau morții... Ăștia de la pompe funerare, ăștia de făceau coșciuge. Toate echipele din București, toate fabricile aveau echipă. Când eram la Flacăra Roșie jucam cu Abatorul, unde a fost și Rică Răducanu. Rică le dădea o pereche de pantofi, ăia ne dădeau șase kile de carne. Când jucai cu Bumbacul, le dădeai pantofi și ăia îți dădeau patru cămăși. Apoi, cu Bere Grivița...
- Auzi, dar...?
- Duminica eu mai jucam și pe fals. Dar jucam pe fals cu ăia din partea cealaltă a Bucureștiului. Am jucat și la "Spic de grâu", tot pe fals. Era Moara Herdan, din Grozăvești.
- Pe Giovanni de când îl cunoști?
- Din ilegalitate! De când era prin oraș... El se laudă aiurea că a vândut bilete. N-a vândut! El n-a fost bișnițar de genul ăsta. El a fost bișnițar de altă natură. Jucase puțin fotbal și schimba valută. Dădea la foștii jucători. Mai schimba la străini. La Patria era „Ciungul”, la Bulevard era Gicu Banditul și „Veselie” la Luceafărul. Păi, te mâncau! Știam cu ce se ocupă și tot ce fac, iar Giovanni nu făcea prostii d-astea.
- Apropo de impresari...
- Aaa! Păi, eu l-am prins și pe „Albanezul”, pe Dan Alban, Dumnezeu să-l ierte! Ăștia erau adevărați impresari! Ăștia de acum iau banii direct. Înainte, Giovanni și cu „Albanezul” le găseau casă, le găseau femeie de serviciu, se duceau la președinte și puneau întrebări. Giovanni a vrut să mă facă milionar și n-am vrut!
- Cum așa?!
- Nu, n-am vrut. „Pațane, tot ce găsești teren la zece kilometri de București ia-l! Du-te la sor-mea, luați amândoi și mă descurc eu”. Mi-era că dau chix.... Acum eram milionar!
- Cu toți ai fost prieten, niciodată nu te-ai certat cu ei?
- Niciodată! Avocatul împarte dreptate și se apără. Am fost foarte bun prieten.
- Care a fost cel mai bun fotbalist român?
- Dobrin! Mai bun decât peste toți. Plus de asta, nu cred că există în lume un vârf de atac mai bun ca Dumitrache. Întrebați-l de Dumitrache și pe Mircea Lucescu! Nea Mircea, un caracter deosebit! Și voiam să vă mai spun o chestie cu Generația asta de Aur.
- Așa.
- Am intoxicat toți jurnaliștii cu generația asta... România și fotbalul românesc a început cu Generația de Aur?! N-a mai fost și echipa din ‘70?!
- E echipa de la Guadalajara.
- Da, dar pe Dobrin îl vedeau nemții în locul lul Beckenbauer! Dobrin avea interesul să dea nu știu câți spanioli. Jucam contra Braziliei, am jucat contra Angliei, contra Cehiei... Acum jucăm cu Kazahstan, Uzbekistan și Malta și nu putem să-i batem!!
- Deci ești împotriva...
- Numai la noi dăm nume la generații. La brazilieni n-am auzit de Generația de Suflet, de Aur sau de Platină...
- Deci echipa din ’70…
- E peste cea din ’94! Trei clase peste ei! Mircea Lucescu a luat echipa asta, "de Suflet", și a avut bunul-simț să le mulțumească lui Edi Iordănescu, lui Contra și lui Rădoi. Le-a recunoscut meritele! Dar Iordănescu, în ’94, de ce n-a pomenit niciodată de Dinu și de Iorgulescu?! Nu l-am auzit să spună ceva…
- Crezi că a făcut bine că a luat naționala la 79 de ani?
- E bolnav de fotbal, nu că-i plin de bani! Ca să antrenezi cu rachetele și bombele deasupra în Ucraina.... Făcea 20 de minute antrenament și patru în adăpost! El nu poate să stea acasă. Trebuia să fie director tehnic, cu Iordănescu sau cu Răzvan "principal"! Îi merge mintea, este echilibrat. E tot ce vrei nea Mircea. A făcut bine!
Revenire după 3 ani la echipa națională! Mircea Lucescu a recunoscut: „Da, îl convoc”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
