Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat duminica, 16 mai 2021 10:03 / Actualizat duminica, 16 mai 2021 10:06
Aradul și Timișoara poate că nu s-au iubit niciodată, dar s-au respectat reciproc. Fiecare dintre cele două orașe susține că a găzduit primul meci de fotbal disputat în România. Fiecare se declară campion al provinciei (UTA are doar ea 6 titluri, urbea de pe Bega are 10: 6 Chinezul, 4 Ripensia). Fiecare pretinde că Iosif Petschovsky, probabil cel mai mare jucător român din anii '50, îi aparține.
În ciuda acestor rivalități și a multor altora, orașele de la granița de vest a țării, despărțite de numai 50 de kilometri, au avut o relație de colaborare, adeseori de prietenie. Dovadă că, pe 1 mai 1963, când s-a inaugurat stadionul "1 Mai" din Timișoara, "Bătrâna Doamnă" a fost invitată la turneul la care au mai participat Velez Mostar (Iugoslavia) și Gyor (Ungaria).
Au dat meciul Crișului
Totul, însă, s-a frânt într-o zi de 16 mai 1964. Atunci s-a desfășurat runda cu numărul 21 din Divizia A, iar Știința a primit vizita Aradului. Formația gazdă era amenințată de retrogradare, în vreme ce adversarii erau relaxați, la mijlocul clasamentului. Atât de relaxați încât, cu o etapă înainte, cedaseră partida de acasă cu Crișul Oradea, 2-3. Adică ajutase o echipă care se duela cu Știința pentru evitarea matineului!
Pe cât de liniștiți au fost arădenii cu Crișul, pe atât de îndârjiți au evoluat pe Bega! Au condus cu 2-0, apoi, după ce amfitrionii au răsturnat situația, au egalat rapid la 3. Pe final, Știința a mai marcat o dată, dar arbitrul Nicolae "Lulu" Mihăilescu a anulat golul, spre disperarea celor peste 25.000 de spectatori. Când același "central" i-a refuzat lui Cicerone Manolache o lovitură de la 11 metri evidentă, tribunele au devenit un vulcan.
Incidente violente
Iar vulcanul a erupt la finalul întâlnirii. Mai multe sute de ultrași au luat cu asalt vestiarele pentru a se război cu arbitrii și cu arădenii, milițienii au intervenit brutal, apoi s-au declanșat lupte violente între forțele de ordine și suporteri. Martori oculari povestesc că totul a degenerat după ce o mașină a Miliției a fost răsturnată și incendiată.
S-a lăsat cu zeci de arestări și, ulterior, cu destule exmatriculări, mulți dintre fani fiind studenți la Universitatea Politehnică din localitate. De asemenea, terenul timișorenilor a fost suspendat, Știința disputând la Reșița ultimele jocuri de acasă din acel campionat.
Punctul pierdut atunci de alb-violeți s-a dovedit a cântări decisiv la finalul campionatului, când gruparea de pe Bega a retrogradat la golaveraj. Asta deși, cu numai un sezon mai devreme, terminase pe podium, în spatele granzilor Dinamo și Steaua!
Chiar dacă au trecut aproape șase decenii de la acea confruntare, Ioan Igna mărturisește că are totul viu în memorie. Și repetă obsesiv aproape cât de tare regretă că orașele sale de suflet se urăsc, fotbalistic vorbind.
6 titluri de campioanăși 2 Cupe ale României are UTA în palmares. Știința/Poli Timișoara are două Cupe ale României
Rivalitatea Timișoara - Arad chiar n-o înțeleg. Din nefericire, e mult mai ușor să ne urâm unii pe alții, decât să ne respectăm. Iar în ultimii mulți ani, dușmănia, răutatea ne-au inundat sufletele!
Ioan Igna
Puțină istorie
- Bună seara, domnule Igna! Ce mai faceți?
- Slavă Domnului, bine. Pentru un om de aproape 81 de ani fac excelent.
- V-am deranjat pentru a ne povesti ce vă mai aduceți aminte despre un meci de pomină în care ați fost titular, Știința Timișoara - UTA 3-3, din 1964.
- Aaa, daaa, celebra partidă... Celebră din multe puncte de vedere.
- De ce credeți că o relație foarte bună între cele două cluburi s-a putut strica în doar 90 de minute?
- Ei, focul ardea mocnit de mai multă vreme. Adică de niște ani. Prin 1960, parcă, s-a înființat Regiunea Banat. Adică raionul Arad a fost alipit, cu forța, regiunii Timișoara. Iar reședința Regiunii Banat a fost stabilită la Timișoara. Acest lucru n-a picat deloc bine arădenilor, care se plângeau mereu că orașul lor primește mai puține fonduri, că este lăsat de izbeliște și multe asemenea. Tensiunea socială s-a transmis ușor-ușor și la fotbal.
„Pe teren ne-am respectat, în afara lui...”
- Ăsta să fi fost motivul pentru care, în acel sezon, UTA a preferat să dea meciul Crișului Oradea?
- Habar nu am, atunci eram la Știința. Sigur, prin oraș așa s-a vorbit, dar știți cum e, lumea vorbește multe. Câtă vreme nu sunt dovezi...
- Partida din urmă cu exact 57 de ani cum a fost?
- Incredibilă! S-a jucat cu o determinarea fantastică de ambele părți, au fost goluri multe, răsturnări de scor, ratări, totul într-o atmosferă superbă.
- Mai puțin ce s-a întâmplat după ultimul fluier al arbitrului.
- Da, atunci s-au petrecut niște lucruri mai puțin plăcute. Totuși, pe teren să știți că ne-am respectat, incidentele au fost în tribune și în afara stadionului.
- Puteți să detaliați?
- Din ce am vorbit cu oameni care au asistat la meci, tensiunile au escaladat când milițienii au intervenit în forță asupra galeriei Științei. În acel moment, cei veniți de la Arad au sărit în sprijinul timișorenilor și au făcut front comun în fața forțelor de ordine.
UTA forever
- S-a lăsat cu sânge, arestări, incendieri...
- Sincer, nu știu exact. Pe noi, jucătorii, ne-au scos repede din arenă. Am auzit multe, însă cred că destule sunt și exagerări ale participanților la acele incidente.
- V-ați născut la Arad, v-ați stabilit definitiv la Timișoara. Ați jucat și la Arad, și la Timișoara. Care formație v-a rămas mai aproape de suflet?
- Categoric, UTA! M-am născut la 150 de metri de stadionul din Arad, acolo am fost copil de mingi, acolo am făcut junioratul, acolo am debutat, e greu să uit toate aceste lucruri. În plus, echipa pentru care am evoluat eu la Timișoara - Știința, ulterior Poli - nu mai există!
- Nu mai urmăriți deloc fotbalul timișorean?
- Ba da, mă uit la partidele jucate de ASU Poli. Dar clubul ăsta n-are legătură cu cel la care evoluat eu, din păcate... Totuși, aș vrea din toată inima ca Timișoara să aibă din nou o reprezentantă în Liga 1. Mi s-a pare rușinos ca ditamai orașul, cu o istorie atât de bogată, să nu poate susține un o echipă decentă în prima divizie.
Știința Timișoara - UTA 3-3 (2-2)
- Divizia A, etapa a 21-a, 16 mai 1964
- Au marcat: Miţaru (28'), Manolache (30'), Lereter (75') / Ţârlea (9'), Tomeş (23', 76')
Ştiinţa: Popa - Hârşova, Mihăilă, Turcan, Răcelescu - Lereter, Surdan - Igna, Ciosescu, Manolache, Miţaru. Antrenor: Colea Vâlcov
UTA: I. Vasile (78’ I. Coman) - Pecican, Bakos, Metskas, Neamţu - Chivu, Comisar - Tomeş, Ţârlea, Floruţ, Selimeşi. Antrenor: Coloman Braun-Bogdan
Stadion: "1 Mai". Spectatori: 25.000
Arbitru: Nicolae "Lulu" Mihăilescu (București)
A fost o răzbunare?
Lumea fotbalului mai are o posibilă explicație a faptului că, în acea stagiune, UTA a preferat să dea punctele Crișului și să pună o piedică serioasă Științei. Pe banca arădenilor stătea Coloman Braun-Bogdan, adică exact antrenorul cu care timișorenii făcuseră un sezon '62-'63 extraordinar, la finalul căruia ocupaseră locul 3. În vara lui '63, însă, Coloman Braun a fost nevoit să părăsească Timișoara, după un scandal cu liderii vestiarului de pe Bega. S-a dus la UTA și a jurat că se va răzbuna pe Știința, dacă i se va ivi ocazia. Iar ocazia a apărut, neașteptat, în chiar campionatul următor. "Csibi Baci n-a venit singur la meciul cu noi, ci cu arbitrul Mihăilescu! A vrut să se asigure că nu pierde. Iar Mihăilescu a făcut tot ce a putut să-l ajute. Au fost multe polițe de achitat la acea partidă", declara timișoreanul Mihalache la un moment dat. După acest mandat la Arad, Coloman Braun-Bogdan s-a retras definitiv din antrenorat, deși avea numai 60 de ani.
