Articol de Justin Gafiuc - Publicat duminica, 30 august 2020 11:19 / Actualizat duminica, 30 august 2020 12:11
Ștefan Iovan, căpitanul Stelei '86 în finala câștigată împotriva Barcelonei la Sevilla, a ajuns la 60 de ani și a acordat un interviu Gazetei Sporturilor în care a vorbit despre multele peripeții trăite de-a lungul unei cariere de 20 de ani. Iată una dintre aceste peripeții, fix după finala de Cupa Campionilor câștigată.
- Ne povestiți cum ați ratat antrenamentul desfășurat după primirea la Ceaușescu ocazionată de cucerirea Cupei Campionilor Europeni?
- Eram cu Lăcătuș la o cabană prin Bușteni. Tăiasem un porc și îl râcâisem cu unghiile. Îmi intrase dedesubt păr d-ăla, de înjuram continuu. Și am primit un telefon de la București, să venim a doua zi la festivitatea cu Ceaușescu. Am condus noaptea. Lăcătuș d-aia nici n-a mai avut timp să se tundă! După întâlnirea cu președintele, m-am dus cu Bumbescu la Athenee Palace, unde ne-am întâlnit și cu mulți actori, între care Emil Hossu. Se întâmpla pe la ora 16:00, așa că am renunțat să mai mergem la antrenament. Ne-am ales cu o amendă de la nea Imi, dar ce pregătire să mai faci în seara aia după evenimentul cu Ceaușescu? Nici nu avea rost!
- Tot cu Bumbescu, ați pierdut și avionul naționalei pentru un amical cu Grecia în 1987, nu?
- Mă provocați, ca să mă înjure iar Bumbescu! Nu-i nimic! Zice că are nepoți și nu trebuie să audă. Totuși, anii au trecut. Nepoții trebuie să știe că au un bunic celebru și să se uite la ce a făcut bine, că are performanțe cât alții în 10 vieți! Bravo lui! Da, a fost foarte simplu atunci. Am luat taxiul ca să mergem în cantonamentul naționalei, dar ne-au atras atenția într-o stație de autobuz două fete înăltuțe, voleibaliste pe la Dinamo. Le-am luat cu noi și ne-am oprit direct la restaurant la Ambasador, pe Magheru. Ne-am pornit la un șpriț și am întârziat. A venit Rică Răducanu după noi să ne roage să mergem la lot.
„Nu mai știam dacă avionul pleacă la nouă sau la două”
- Și?
- Nu l-am ascultat și rău am făcut! Am avut probleme mari după aia. Nu mai știam clar ora de decolare a avionului a doua zi: nouă sau două?! Ne-am ciondănit noi și am ales să mergem la 12:00 în aeroport, numai că echipa era deja în Grecia! Ne-am întors și am mâncat o ciorbă de burtă la Hotel Național, pe la Piața Rosetti, unde se strângea naționala. Apoi s-a lăsat cu valuri!
- În ce sens?
- Ne-au chemat cu soțiile la Ilie Ceaușescu, fratele președintelui. Era acolo și generalul Stănculescu. Ne mai dădea câte un păhărel de whisky, să prindem curaj. Când a venit tovarășul Ilie, ne-a luat direct: „Tu, Iovan, te duci în Valea Jiului. Tu, Bumbescu, nu știu unde. La mină! Să nu vă mai văd împreună!". Nevestele au început să plângă. Încercam să le liniștim, spunându-le că nu se poate să ne expedieze pe amândoi, că rămâne Steaua fără fundași centrali! Mai era doar Belo. Ne dădeam coate între noi, ne bazam că suntem buni. Și am rămas la Steaua.
