Articol de Adrian Florea, Liviu Manolache - Publicat sambata, 04 decembrie 2021 09:51 / Actualizat sambata, 04 decembrie 2021 10:27
În 100 de ani, clubul de pe Bega a trăit toate stările posibile: victorii de prestigiu, eșecuri răsunătoare, promovări și retrogradări șocante, performanțe europene neașteptate, fuzionări și dezafilieri contestate
Pe 4 decembrie 1921, într-o zi de duminică, mai mulți profesori și studenți ai Școlii Politehnice (prima denumire a actualei Universități) din Timișoara au decis să înființeze un club sportiv propriu, care la început a purtat numele de "Societatea Sportivă a Școalei Politehnice". Cum în oraș existau deja mai multe echipe, celebra Chinezul făcând chiar furori în România anilor '20, era clar că noua grupare nu putea atrage decât interesul celor care intrau la facultate.
Fotbaliștii Politehnicii foloseau la început echipament alb-negru. Nu aveau un antrenor anume, se pregăteau când și pe unde apucau sub supravegherea vreunui profesor. Nu dispuneau nici de teren propriu, astfel că "acasă" cel mai adesea jucau pe arenele Patria și Banatul, pe care le închiriau cu bani din cotizații.
În umbra Chinezului și a Ripensiei
După un an în care a disputat amicale, formația e înscrisă în categoria a doua din Campionatul Districtual. A promovat în prima categorie în 1924.
Urmează două decenii agitate, fără rezultate deosebite. Ba chiar și cu dispariții totale din peisaj, cum s-a întâmplat în perioada 1931-1933, din cauza fondurilor insuficiente. Pe Bega, la mare modă erau Chinezul și Ripensia, care au adunat 10 titluri de campioană în numai 17 stagiuni ('21-'38).
Sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial și instaurarea bolșevismului în țara noastră au ajutat indirect Politehnica. Cum cele două grupări de legendă au fost desființate de autoritățile comuniste - Chinezul în '46, Ripensia în '48 -, iar CAMT-ul a dispărut și el, iar golul lăsat în Timișoara trebuia umplut cu ceva.
Gaudeamus igitur
Astfel a început ascensiunea lui Poli, care la început a trebuit să lupte pe plan local cu CFR. Echipa "feroviară" nu avea o tradiție foarte mare, fusese înființată în '33, însă beneficia de o susținere financiară peste medie.
44de sezoane a jucat Poli în istorie pe prima scenă
Dacă CFR-ul a rămas favorita clasei muncitoare, de Politehnica s-au atașat ușor-ușor intelectualii urbei. "Poli înlocuia cumva spiritul Ripensiei. Înainte de startul partidelor, se intona imnul studenților, «Gaudeamus igitur», era o atmosferă cu totul aparte în acele vremuri tulburi", rememora fostul mare tehnician Ion V. Ionescu.
Pasul în Divizia A a fost făcut în premieră în 1948, sub denumirea de CSU. Cel dintâi meci a însemnat o victorie, 3-1 cu Petrolul București. Apoi, în septembrie același an, a urmat un fantastic 6-0 cu CSCA (viitoarea Steaua), însă sezonul respectiv a fost terminat de studenții bănățeni abia pe locul 10 din 14 clasate.
1.336de meciuri au disputat timișorenii în liga întâi. Palmares: 508 victorii, 321 de remize, 507 eșecuri. Golaveraj: 1.782-1839
Ciosescu l-a umilit pe "Stalin"
În 1950, când gruparea se numea Știința, s-a obținut primul rezultat notabil: un loc pe podium în Divizia A, în spatele Flamurii Roșii Arad și a Locomotivei București. Cu toate acestea, în '51 a urmat o retrogradare șocantă, de pe ultima poziție!
69de goluri a înscris Ciosescu în "A", record pentru Poli
În '53 se revine pe prima scenă, iar în '55, în succesul halucinant cu Dinamo Orașul Stalin (denumirea Brașovului din acea perioadă), 8-0, Ion Ciosescu marchează nu mai puțin de 6 goluri! Record de eficacitate valabil și astăzi pentru clubul timișorean.
În '58, Știința e cel mai aproape de titlu. Termină la egalitate de puncte, 27, cu Petrolul Ploiești și CCA București, dar în ierarhia finală e doar pe 3. Motivul? Golaverajul mai prost.
Pe atunci, golaverajul se obținea prin împărțirea numărului de goluri marcate la cel de goluri primite. Iar media fusese stricată îngrozitor de un 0-7 cu Progresul, pe final de campionat!
8-0cu Dinamo Orașul Stalin (30 noiembrie 1955) și 9-1 cu Poli Iași (9 septembrie 1995) sunt cele mai clare succese obținute de Poli în "A"
0-8cu U Craiova e cel mai dur eșec înregistrat de bănățeni în primul eșalon, pe 2 aprilie 1983
Prima Cupă, apoi "B"-ul
Știința își ia revanșa în fața "bancarilor" în finala Cupei, pe care și-o adjudecă, 1-0, după golul lui Petre Cădariu. A fost primul trofeu ajuns în vitrina grupării de pe Bega.
Stagiunea următoare, '58-'59, e din nou catastrofală. În numai un an, deținătoarea Cupei și posibila campioană ajunge iar în "B"! De altfel, acest parcurs de tip rollercoaster a caracterizat cel mai bine viața formației studențești în deceniile 5 și 6 din secolul trecut.
În 1960 se trece oficial la noile culori, alb-violet, în 1963 se inaugurează stadionul "1 Mai" (actualul "Dan Păltinișanu"), iar în martie 1966 Știința devine Politehnica.
Au răpus Celticul
Anii '70-'80 sunt mai puțin bulversanți pentru suporterii poliști. Încep să apară inclusiv performanțele pe plan continental, cum ar fi eliminarea lui Celtic Glasgow, 1-0 acasă după 1-2 în Scoția, în toamna lui 1980. Cei 50.000 de spectatori care au fost în tribune nu au uitat nici azi reușita lui Păltinișanu, din minutul 81.
În timp, Timișoara și Poli devin simboluri ale luptei împotriva sistemului, un sistem care le avantaja grotesc uneori pe Steaua și Dinamo. Din acest motiv, o victorie cu Dinamo, 2-1 în noiembrie '87, a căpătat proporții și conotații nebănuite. La fel cum retrogradarea ce a survenit imediat, văzută ca o răzbunare a lui Mircea Lucescu, a provocat o ură contra "câinilor" nici astăzi stinsă.
2-0 cu Atletico, 1-1 cu Real
După Revoluția plecată chiar de la Timișoara, alb-violeții au mai supraviețuit o vreme la nivel foarte bun, chiar dacă secția de fotbal s-a desprins de Institutul Politehnic.
În septembrie '90 au eliminat pe Atletico Madrid, 2-0 și 0-1. Iar în '92, tot în septembrie, au obținut o remiză de prestigiu, 1-1, cu Realul lui Butragueño, Zamorano, Luis Enrique sau Hierro.
Odată cu trecerea anilor, problemele financiare au scufundat clubul în tenebrele diviziilor inferioare, iar apariția "investitorilor strategici" a dat naștere unor lupte pentru palmares, culori și istorie care nu au luat practic sfârșit niciodată.
Apare Zambon
Primul care a pozat în salvatore della patria a fost Claudio Zambon. În 2000, când Poli picase în "C", italianul a rezolvat menținerea în "B" prin cumpărarea unui loc la matineu, cel al Daciei Pitești.
De nenumăratele promisiuni ale lui Zambon s-a ales repede praful. În locul revenirii în elită, s-a ajuns la situații penibile. Întrucât don Claudio nu și-a plătit angajații, Poli s-a prezentat la multe partide cu juniorii și a pierdut la diferențe umilitoare.
În plus, federația i-a penalizat pe timișoreni în mai multe rânduri, astfel că s-a ajuns în situația uluitoare ca Politehnica să retrogradeze în "C" în 2002 cu minus 8 puncte! Golaverajul în acea stagiune a fost de 15-115! Supărat că nu e ajutat de autorități, italianul a mutat chiar echipa la Drăgășani.
4titluri de golgheter au câștigat fotbaliștii Politehnicii: două Ion Ciosescu (1955, 1958), câte unul Gigel Bucur (2009) și Ianis Zicu (2011)
Toni și AEK
În vara acelui an 2002, patronul-salvator a purtat alt nume, Toni Doboș. Fostul internațional avea un club, AEK București, care promovase în prima divizie. Conștient că în Capitală ar fi fost echipa nimănui, Doboș a transferat AEK-ul pe Bega.
A fuzionat cu CSU Politehnica, formație de "C" pe atunci și aparținând Universității din oraș, rezultând hibridul Poli AEK. Noul club a fost imediat adoptat de fanii timișoreni. Totuși, în ciuda susținerii populare și a sprijinului autorităților, rezultatele notabile n-au apărut. Toni a trebuit să se retragă.
Mărire și decadență cu Iancu
Astfel, a apărut în scenă, în iarna lui 2004, Marian Iancu. Un ultras rapidist în tinerețe, dar care venea pe cai mari. Mai exact cu banii de la Balkan Petroleum.
A făcut investiții colosale, a plătit salarii exorbitante unor antrenori și fotbaliști cu cotă. A făcut și performanță, vezi eliminarea lui Șahtior Donețk în 2009 (0-0 și 2-2), în Liga Campionilor. În campionat însă, n-a izbutit să aducă titlul mult visat. S-a oprit de două ori pe 2, în 2009 și în 2011.
În 2008, Poli își schimbase iar numele, în FC Timișoara. De astă-dată de nevoie. Claudio Zambon câștigase la FIFA procesul privind palmaresul și culorile.
2Cupe ale României a cucerit Poli, 1-0 cu Progresul în 1958 și 2-1 cu Steaua în 1980. Are alte 6 finale pierdute
În 2011, două vești total opuse pentru bănățeni. În februarie, a venit aia bună. S-a obținut recuperarea palmaresului de la Zambon.
În iulie, la scurt timp după ce pierduseră titlul în fața Oțelului, aia proastă. Federația nu le-a acordat licența pentru sezonul următor și i-a retrogradat! Scamatoriile financiare ale lui Iancu n-au fost pe placul federalilor.
271meciuri are Dan Păltinișanu în L1, record pentru Poli
Proiectul fanilor
În 2012, s-a obținut o altă promovare pe teren. Nu și în scripte, întrucât datoriile nu fuseseră achitate. Marian Iancu avea probleme tot mai mari cu justiția în dosarul RAFO, în care avea să și fie condamnat la 12 ani de închisoare, astfel că proiectul Poli e abandonat.
În același an 2012, sătui de finanțatori ca Zambon și Iancu, dar și în dezacord cu o altă fuziune dubioasă cu ACS Recaș, suporterii înființează Societatea Sportivă Universitară Politehnica Timișoara. Sau, pe scurt, SSU Poli. Care începe din Liga a 5-a și urcă pas cu pas până în L2, unde se găsește și acum.
Universitatea Politehnică Timișoara, deținătoarea numelui, palmaresului și a culorilor, și-a anunțat sprijinul pentru SSU Poli, care din vara acestui an este și în actele federației Politehnica Timișoara.
32de partide a disputat Politehnica în cupele europene. Palmares: 9 succese, 7 remize, 16 înfrângeri
Înainte de '89, trebuia să fii ori cu Dinamo, ori cu Steaua. Poli n-a fost cu nimeni. A refuzat prostituția sportivă. Și a plătit pentru asta
Cum vreodată să se asocieze Timișoara cu Dinamo?!, când Dinamo s-a născut din iubirea Anei Pauker cu mumia lui Lenin!
- Ion V. Ionescu, pentru "Adevărul", în 2016
