Fostă senatoare și ex-membru în CA la Dinamo, Simona Marinescu nu crede că finul său va conduce fotbalul românesc: ”M-aș mira ca Lupescu să candideze la FRF”

La începutul anilor 2000, fosta senatoare Simona Marinescu făcea parte din Consiliul de Administrație de la Dinamo și era o figură aparte în tumultuosul peisaj al fotbalului românesc. A plecat din țară în 2003, când, în plin război, a început să lucreze pe politici sociale pentru guvernul irakian, la Bagdad, unde, ca angajată a Băncii Mondiale, a petrecut 9 ani. A trecut apoi la Istanbul, unde a condus primul centru global al Națiunilor Unite pentru parteneriatul cu sectorul privat, iar din august 2014 s-a mutat la New York în calitate de director al Grupului de Impact și Dezvoltare ONU. O vizită-flash în țară, cu ocazia Anului Nou, a însemnat prilejul unui dialog deschis despre Dinamo, FRF și legăturile sale cu lumea sportului românesc.

- Doamna Marinescu, în ce constă, punctual, jobul dumneavoastră la ONU?
- Conduc un departament cu circa 40 de angajați în New York, plus cinci oficii regionale plasate în diferite puncte ale planetei. În numele agențiilor ONU de dezvoltare, efectuăm rapoarte către statele membre după o metodologie și un proces foarte dense. Sunt trei sesiuni pe an și avem câteva zile la dispoziție să arătăm pe capitole ce rezultate am dobândit la nivelul instituției. E o activitate cu mare responsabilitate, fiindcă fondurile care vin spre noi pot fi diminuate dacă nu suntem convingători. A fost un privilegiu să obțin acest post, pentru că sunt foarte puțini români la vârful ONU.

"Vedeam diferențe în atitudine când spuneam că sunt româncă"

- Cum se vede din interiorul ONU ce se întâmplă în România în ultimii ani?
- România a convins greu că se produc schimbări pozitive. În anii de început la ONU, simțeam diferențele în atitudinea celor cu care discutam când spuneam că sunt româncă. Am și un nume foarte specific, a cărui origine nu prea am cum s-o maschez. Am spus însă mereu că important e ca România să fie activă pe scena internațională, fiindcă nu exiști dacă nu ești integrat în tot felul de procese, parteneriate, agende regionale sau globale. Și, față de ceea ce se petrece în țară în ultimele luni, am încredere că societatea va avea o reacție imediată pentru a corecta lucrurile injuste. Nu sunt multe țări pe planetă în care societatea să reacționeze așa rapid la deciziile Guvernului sau Parlamentului, indiferent că e iarnă sau vară. Strada e la fel de activă pe toată durata anului.

- Haideți să trecem la fotbal! Sunteți nașa lui Ionuț Lupescu, e posibil să-l vedem în primăvară printre candidații la șefia FRF?
- Nu răspund cu informații de la Ion, n-am discutat pe această temă, dar știu că e într-o poziție pe care și-a dorit-o și e foarte apreciat la UEFA. A intrat într-un mediu competitiv în care contează doar ce știe să facă, nu alți factori care să determine succesul lui. M-aș mira dacă va decide să se întoarcă în fotbalul românesc. L-am vizitat pe Ionuț și la birou, la Nyon, e bine unde e și, împreună cu soția, sunt foarte bine integrați acolo. E un tip onest, de o calitate excepțională, sunt onorată că l-am cununat. Personal, nu cred că va candida la FRF.

"Ferguson ne-a trimis șofer să ne ducă la un restaurant în Brooklyn"

- L-ați sfătui să facă totuși acest pas?
- Ion ar fi omul potrivit să revigoreze fotbalul românesc într-un moment de criză profundă. Observ de la distanță că nu mai reușim să batem pe nimeni, niciunde! Și-ar pune resursele și energia pentru a aduce schimbările pozitive necesare. Pe de altă parte însă, nu l-aș vedea pe Ion în tot felul de scandaluri. Nu cred că ar mai putea să ducă viața asta. S-a obișnuit cu mediul actual, în care toate lucrurile sunt la locul lor, fiecare știe ce are de făcut, e pe la tot felul de meciuri pe întreaga planetă. I se potrivește actuala postură.

- Sunt voci în țară care judecă așa: "Cum să mai vină Lupescu să-și bată capul cu Atârnații din Deal, când e înconjurat permanent de Ferguson, Mourinho, Guardiola sau Lippi?".
- Mi se pare o perspectivă corectă și reală. Eram împreună cu Ionuț la New York și discuta la telefon cu Ferguson. Acesta ne-a recomandat un restaurant deosebit în Brooklyn și ne-a și trimis un șofer să ne ducă acolo. Așa că probabil au dreptate cei care susțin teoria pe care ați enunțat-o. Iar Ionuț merită pe deplin acest mediu, fiindcă e un model sportiv și uman. E un superstar pentru mine!

"Nu aveam putere să influențez deciziile după Ceahlăul - Dinamo"

- Ne întoarcem la celebrul Ceahlăul - Dinamo 1-2, martie 2003, meci acuzat de blat. Ați fost suspectată atunci că ați intervenit în culise, inclusiv pe lângă ministrul Gingăraș, pentru a ridica sancțiunile dictate inițial de FRF. Vă amintiți acele zile?
- Niciodată n-am făcut așa ceva! Dacă există cineva în România care-și imaginează că aveam atâta putere, se înșală! Iar cu Gingăraș am intrat chiar într-o discuție contradictorie aspră pe tema drepturilor TV, cu o investigație ajunsă atunci la Comisia de Abuzuri a Senatului. Am făcut parte din Guvern la o vârstă tânără, am fost foarte corectă și onestă, iar apropierea de fotbal nu m-a ajutat, pentru că atunci când faci acest pas lumea te bănuiește că ai niște interese. A însemnat însă o experiență interesantă pentru mine, chiar dacă aveam atunci o viziune mai idealistă asupra vieții.

- E o luptă deschisă pentru ca Nicolae Badea să preia din nou conducerea la Dinamo din mâinile lui Ionuț Negoiță. Credeți că Badea are legitimitatea morală de a mai pretinde această postură după istoriile urâte din "Dosarul Transferurilor", când gestiona clubul?
- Da. Badea e un manager extraordinar, un tip riguros, organizat, serios. N-am fost atentă la detaliile din "Dosarul Transferurilor", cunosc tema, dar Badea ar fi o soluție în sensul că știe deja problematica de la Dinamo, sunt multe lecții învățate pe parcurs și ar putea readuce echipa la succes.

"Pe Borcea l-am criticat după ce a aruncat cu bani la o petrecere"

- Badea v-a și cooptat în trecut în Consiliul de Administrație la Dinamo, nu?
- Dorea să restructureze relațiile de muncă între fotbaliști și club. Eram pe atunci în Ministerul Muncii și a venit acolo să purtăm o discuție despre contractele specifice. Și pentru că i-am dat multe sfaturi, mi-a propus să intru în Consiliul de Administrație, unde să aduc acest tip de informații. Am acceptat imediat pentru că tatăl meu, care s-a prăpădit de tânăr, era un mare dinamovist, profesor de matematică și sport, antrenor la Carpați Sinaia, oraș unde m-am și născut. A fost ca o întoarcere acasă pentru mine.

- Cu Borcea cum v-ați înțeles?
- Nu prea am avut dialog, fiindcă nu făceam parte din zona lui de prieteni. Am avut la un moment dat chiar o ieșire publică după care s-a supărat foarte tare pe mine. Într-un ziar apăruse informația că a aruncat cu bani la o petrecere, ceea ce am considerat că afectează imaginea clubului și mi-am prezentat ca atare punctul de vedere. L-am criticat și apoi nu am mai avut niciun dialog. Dar imaginea mea despre Borcea e a cuiva foarte implicat emoțional. Era cel mai activ, prezent permanent la club, nu stătea niciodată jos la meciuri. Pe lângă greșelile lui, pentru care plătește, sunt convinsă că a făcut și mult bine pentru Dinamo.

"Am apreciat la Dinu că îndemna la rațiune în decizii"

- O experiență periculoasă pe stadion?
- Viața mea la Dinamo a fost foarte interesantă la fiecare intrare pe un stadion, pentru că eram foarte expusă, fiind în acel moment singura femeie într-un Consiliu de Administrație din liga întâi. M-am dus la un Rapid - Dinamo pe Giulești și nu vă imaginați reacția tribunei când am apărut acolo! Am fost șocată! Copos m-a ajutat să ies la final, a vrut să se asigure că nu primesc și vreo piatră în cap.

- Ați fost mereu o susținătoare a lui Dinu, cu precădere după "dubla" ratată cu FC Bruges în 2002, când multă lume îi cerea capul.
- Am fost bună prietenă cu Cornel și cu soția lui, Silvia. Mi s-a părut un personaj exotic, un mare dinamovist, atașat de fotbaliști și un bun critic al deciziilor. Mi-aduc aminte că s-a opus transferului lui Mutu în Italia, spunând că e prea tânăr și necopt. Considera că mai are nevoie de o perioadă sub coordonarea lui și a avut dreptate. Am apreciat mereu la Dinu că era o voce care îndemna la rațiune în decizii.

"Am cunoscut-o pe Halep pe Second Avenue, în New York"

O întâmplare cu eroi sportivi în New York: "Eram pe Second Avenue, la Palm Restaurant, cu mulți prieteni la o masă, și văd agitație în stradă. Erau Țiriac, Halep și Nadia, care dădeau autografe și se fotografiau cu oamenii. Am ieșit, i-am salutat și am fost onorată s-o cunosc pe Simona. Din păcate, a doua zi a pierdut la US Open. Am fost tristă că n-am putut ajunge la meci din cauza programului încărcat, dar vreau neapărat să merg anul acesta când va juca la New York".

"Ar fi bine să se facă publice informații din dosarul răpirii jurnaliștilor"

Simona Marinescu se afla în misiune în Irak în 2005, când s-a produs răpirea la Bagdad a trei jurnaliști români: "Am avut de pătimit din cauza acelei povești. Am suferit că românii se aflau într-o situație delicată, mi se putea întâmpla și mie. Dar, deși eram sunată de numeroși ziariști, n-am putut să transmit mult. Nu acesta era rolul meu și nu doream să livrez acasă lucruri care puteau face rău în operațiunea de recuperare. Lucram la o organizație internațională, cu restricții de a discuta cu media. Tot ce au primit însă de la mine a ajuns unde nu trebuie și într-un sens modificat. Președintele Băsescu a și spus într-o conferință de presă că a trebuit să intervină la Banca Mondială ca să nu mă mai amestec în poveste. L-a sunat pe președintele Băncii Mondiale, care n-a dat nicio importanță apelului. Ar fi bine însă ca anumite informații din dosar să fie făcute publice ca să se termine cu sentimentul misterului din jurul răpirii".

"Mă duc în fiecare dimineață câte o oră la sală. Și, dincolo de atribuțiunile de serviciu, mă bucur de New York în toate felurile, sunt și o mare iubitoare de jazz, am mers la toate show-urile de pe Broadway, am fost și la partide din NBA"
Simona Marinescu

"Am fost pe stadion la Oltenița când s-a prăpădit bietul Hîldan. Eram în campanie acolo și s-a întâmplat să merg la meci. Am văzut tot ce s-a întâmplat și nu voi uita niciodată imaginile teribile petrecute pe gazon. Momente îngrozitoare!"
Simona Marinescu

"Dovada cea mai bună că suntem în cădere cu sportul e că de ani de zile singurele nume rostite în orice colț al planetei sunt Nadia, Năstase și Hagi. Doar prin ei existăm!"
Simona Marinescu