GSP.RO  »  GSP SPECIAL  »  CAMPANIA „NU ABUZ"

EXCLUSIV / VIDEO Fosta „speranță” a gimnasticii românești, abuzată de antrenorii ei: „Am fost victima bullying-ului, a loviturilor, a intimidărilor”

Diana Harabagiu
Diana Harabagiu

Articol de - Publicat marti, 19 octombrie 2021 13:46 / Actualizat miercuri, 20 octombrie 2021 07:26

 O fostă gimnastă de mare perspectivă, Diana Harabagiu (17 ani), a acceptat să vorbească în direct la GSP Live despre abuzurile la care a fost supusă în cei 8 ani de carieră: lovituri, urlete, intimidări și forțarea în concursuri în ciuda unor accidentări serioase 

Diana Harabagiu e o adolescentă din Constanța, elevă în clasa a 11-a la Liceul Tehnologic Ioan N. Roman. Până acum 5 ani, a fost legitimată la Clubul Sportiv Școlar nr. 1 din oraș unde timp de opt ani a făcut sportul care a fascinat-o când era doar un copil.

 Avea 4 ani când a mers pentru prima dată gimnastică. „O vecină de bloc m-a determinat să vreau asta. Ea era deja la gimnastică și făcea pe afară roata, flick-flack-uri, exerciții care m-au impresionat foarte tare. Voiam și eu să fac la fel. Părinții mei m-au dus la gimnastică și am făcut din plăcere”, își începe Diana Harabagiu mărturia. 

Intrată pe mâna antrenorilor Petruța Marcu și Cătălin Meran, fetița a avut parte de câțiva ani frumoși: “Când am mers prima dată la sală, o antrenoare m-a luat de mână și m-a pus să merg pe bârnă. Voia să-mi arate cum va fi, cum se simte. A fost foarte bine la început. Binele a durat până la 7-8 ani, când au început concursurile”. 

Diana Harabagiu, trasă de urechi și lovită cu palma 

Când am început să ne pregătim tot mai tare pentru concursuri, când știam că va trebui să ne batem pentru medalii, antrenorii au început să fie atenți la orice mică greșeală. Totul costa. Țipau la noi, dădeau în noi, ne dădeau afară din sală 
 - Diana Harabagiu, fostă gimnastă CSȘ1 Constanța

Fosta „speranță” a gimnasticii românești, abuzată de antrenorii ei: „Am fost victima bullying-ului, a loviturilor, a intimidărilor”
Diana Harabagiu, într-un moment fericit al carierei. Sursă: Arhivă personală

Din acel moment, atmosfera în sală s-a schimbat radical. Diana Harabagiu își amintește prima zi în care gimnastica nu i s-a mai părut o distracție: 

„Într-un capăt al sălii era bârna, unde făceam exercițiile cu fetele. În celălalt capăt al săii era antrenoarea Petruța Marcu. Supraveghea paralele unde lucra cu alt grup, dar se uita și la noi. Dacă greșeam, striga numele meu foarte tare. Atunci, știam că nu e bine. Încremeneam, începeam să tremur și nu mai puteam să continuu. Venea la mine, mă împingea de pe bârnă, mă lua de ureche și îmi dădea palme peste cap, apoi mă trimitea la vestiar să stau singură. Plângeam. Îmi spunea că nu am voie să mă întorc în sală până nu termin cu plânsul. Episoadele astea s-au întâmplat aproape zi de zi, ani de zile”

Într-o oră de emisiune, Diana Harabagiu a povestit mai multe episoade în care a fost amenințată, intimidată și chiar înfometată de antrenori: 

  • „Eram în clasa a patra, făceam flotări în mâini la marginea băncii. Ne țineau fetele de picioare și trebuia să facem flotări. Nu mai puteam să continuu, eram mult prea obosită. Eu zicea: “Continuă! Nu te opri!”. Mi-au cedat mâinile și am dat cu capul de parchet. Mi s-a făcut un cucui mare, mi-a fost rușine să mă duc la școală. Antrenoarei nici nu i-a păsat. Mi-a pus niște gheață și mi-a zis să mă întorc la exerciții”
  • „La un concurs, mi s-a făcut frică să urc pe bârnă. Mi-era frică să nu greșesc. Știam că dacă greșesc, antrenorii se vor supăra pe mine. Dacă nu luam aur, se supărau. Dacă luam doar bronz sau argint, stăteau supărați pe noi. Foloseau tot felul de apelative. Ne spuneau că suntem proaste, că nu facem bine. Am început să tremur. Antrenoarea s-a uitat la mine, m-a scuturat de umeri și mi-a zis că dacă nu termin o să fie vai de mine, că o să mă lovească”
  • „Cea mai folosită tehnică era să îmbrâncească de pe aparat. Asta înseamna într-un fel eșecul. Fiind sus, pe bârnă, ne împingeau pe sol. Jos însemna că am pierdut totul. Rămâneam jos. Știam că nu fusesem bună de nimic.”
  • „Unele fete aveau probleme cu dieta, iar antrenorii le acuzau că mănâncă mult. Mâncam două felii de pâine cu mezeluri dimineața, o supă la prânz și cartofi natur cu un piept de pui seara. Când am fost la Deva la un concurs, am văzut că fetele de la echipa din Deva mâncau porumb. Antrenorii lor le luaseră porumb. Noi ne uitam la ele, ni se făcuse poftă. I-am întrebat pe antrenorii noștri dacă putem să mâncăm și noi, dar nu ne-au lăsat.”
Fosta „speranță” a gimnasticii românești, abuzată de antrenorii ei: „Am fost victima bullying-ului, a loviturilor, a intimidărilor”
Petruța Marcu, fosta antrenoare a Dianei Harabagiu

Eu aveam probleme cu mobilitatea corpului. Antrenorii mă puneau să stau ore în șir cu picioarele puse pe scaune în sfoară și mă apăsau cu toată greutatea. Simțeam că nu mai pot de durere, mă bușea plânsul, dar antrenorii se uitau la mine și continuau să apese 
- Diana Harabagiu, fostă gimnastă CSȘ1 Constanța

Forțată să se antreneze cu fractură

 Treptat, plăcerea a dispărut cu totul, iar în loc și-a făcut loc anxietatea. „După vreun an, am început să prind frică de mersul la gimnastică. Îi spuneam mamei mele că nu vreau să mai merg la sală, îi ziceam că nu mă simt bine. Mă întreba de ce nu vreau. 

Căutam pretexte să nu mă duc, dar mă duceam până la urmă. Am avut multe nopți în care nu puteam să dorm. Mă simțeam foarte epuizată, dar nu adormeam”, spune Diana, care însă a preferat să le ascundă părinților experiențele nefericite de la sală: “Mi-a fost frică să le spun părinților. Am crezut că nu o să mă credă, că nu or să mai fie mândri de mine. Am ținut totul în mine sperând că situația se va îmbunătăți”. 

Odată cu trecerea timpului, și corpul micuței gimnaste a început să sufere în urma miilor de exerciții dificile repetate. Accidentările nu i-au împiedicat, însă, pe antrenori să o forțeze să se antreneze și să concureze. Diana Harabagiu continua să câștige medalii la concursurile naționale, dar chinul era teribil: 

„Din cauza unei probleme cu călcâiul, apărute în urma creșterii, am început să lucrez doar pe mâini. La paralele. Am pus multă presiune pe mâini și am făcut o minifractură la mână. Am mers cu antrenorul Cătălin Meran la doctor. Acolo, mi s-a spus că trebuie să fac un repaos de minimum o lună-două. Am făcut pauză maximum o săptămână, apoi am fost trimisă la lotul național de junioare la Deva.

Nu conta dacă eram accidentate, dacă aveam o problemă de sănătate. În loc să ne recuperăm, făceam uneori antrenamente de două ori mai grele”. 

Fosta „speranță” a gimnasticii românești, abuzată de antrenorii ei: „Am fost victima bullying-ului, a loviturilor, a intimidărilor”
Rezultatele oficiale ale Campionatului Național de junioare. Echipa CSȘ1 Constanța, cu Diana Harabagiu în componență, a terminat pe locul 3

 La un concurs aveam bandaje peste tot. Aveam fractura la mână, aveam problema la călcâi. Mai aveam și ceva la genunchi. Era ziua mea. Cumva, aveam o bucurie care a compensat durerile. Dar mă durea foarte, foarte tare. A trebuit să trec peste. Am vrut să spun că nu mai pot, dar știam că trebuie să-mi impresionez antrenorii 
- Diana Harabagiu, fostă gimnastă CSȘ1 Constanța

Retragerea și teama de reacția părinților

 Când avea aproape 12 ani, situația Dianei Harabagiu s-a înrăutățit. Accidentată, sportiva a trecut printr-o experiență pe care o numește „cea mai grea din carieră”. Nu e vorba de lovituri sau de jigniri, ci de sentimentul că antrenorii nu mai au nevoie de o sportivă incapabilă să concureze: 

„Pe finalul carierei, am avut accidentări foarte mari. Fracturi la mână, la picior. Nu puteam să fac mai nimic. Mă duceam la antrenament și pentru patru ore eram ignorată de toată lumea. Încercam să întreb, dar nu mă băga nimeni în seamă. Patru luni am lucrat de capul meu. M-a durut foarte tare asta”. 

Era anul 2016. După 8 ani de gimnastică, Diana Harabagiu a decis să se retragă. Tot atunci, le-a povestit părinților despre traumele îndurate: “Le-am zis părinților că vreau să vorbesc cu antrenorul Cătălin Meran să-l anunț că nu mai vreau să vin la gimnastică. Nu știau de ce fac asta. Abia atunci le-am spus tot. A fost un mic șoc pentru ei. 

Aș fi dorit ca părinții mei să insiste mai mult, să tragă de mine să afle lucruri. Dar eu văzându-i cât de mândri sunt de mine, mă temeam să nu-i dezamăgesc. Credeam că dacă le spun prin ce trec or să se supere pe mine și că-mi vor spune să trag tare”.

Fosta „speranță” a gimnasticii românești, abuzată de antrenorii ei: „Am fost victima bullying-ului, a loviturilor, a intimidărilor”
Diana Harabagiu, medaliată pe podiumul unei competiții

 La cinci după retragere, adolescenta din Constanța învață acum într-o altă școală și are alt grup de prieteni: 

„Am schimbat tot și cred că m-a ajutat cumva. Dar simt în continuare teamă față de eșec. Așa am fost învățată de mică, așa m-au învățat antrenorii. Chestiile astea impuse de la o vârstă mică au rămas în mine. Au cauzat probleme care m-au făcut să ajung și la psiholog după mult timp. Credeam că sunt alte cauze, dar de fapt de la problemele de la gimnastică pleacă totul”. 

Țin minte că la sală venise o fetiță cu un păr lung, blond, cârlionțat foarte frumos. Petruța Marcu și fosta antrenoare de catedră nu au fost de acord cu părul ei. Au luat-o în baie și i-au tăiat tot părul. Au tuns-o zero. Din ziua aia, nu am mai văzut-o pe fetița respectivă să aibă zâmbetul pe buze 
- Diana Harabagiu, fostă gimnastă CSȘ1 Constanța

Amintirea antrenoarei Petruța Marcu îi produce încă fiori fostei gimnaste: “În 8 ani, singurele ei gesturi binevoitoare erau îmbrățișările de după ce luam medaliile de aur. Petruța Marcu a fost cea mai dură dintre toți antrenorii. Și nu doar cu mine. M-am revăzut cu foste colege care mi-au spus că aproape toate au ajuns la psiholog după ce s-au retras”. 

Rugată să-i transmisă un mesaj în direct fostei antrenoare, Diana Harabagiu s-a uitat în cameră și a spus:  „Te rog, lasă fetițele în pace! Nu mai țipa la ele, nu te mai purta urât cu ele! Pe mine, chestia asta m-a distrus”. 

Antrenoarea acuzată: „E părerea ei” 

Gazeta a contactat-o și pe antrenoarea Petruța Marcu pentru a comenta acuzațiile aduse de fosta ei sportivă. Aceasta s-a rezumat să spună: 

„Nu am ce să comentez. Dacă așa consideră ea să spună, e părerea ei. Eu am fost foarte bună prietenă cu părinții, am încercat să-i ajut pe copii foarte mult. Diana a fost un copil foarte bun. Eu și Cătălin Meran am încercat să tragem de ea, ajunsese la loturile naționale. A fost un mare talent”. 

Antrenorul Sorin Bechir era dur cu celelalte fete, cu mine nu a prea lucrat în anii ăștia. Erau momente când țipa la fete. Arunca multe vorbe urâte, multe lovituri, palme, îmbrănceli 
- Diana Harabagiu, fostă gimnastă CSȘ1 Constanța

Cred că aș fi putut avea performanțe mai mari dacă nu eram ținută în teroare. M-am gândit că poate dacă nu eram atât de demoralizată și de distrusă de antrenori, putem să ajung mult mai sus. Mi-au distrus psihicul și fizicul. Am avut și momente bune, când m-am simțit mândră de mine, dar au fost prea multe momente urâte 
- Diana Harabagiu, fostă gimnastă CSȘ1 Constanța

Vezi AICI integral emisiunea GSP LIVE cu Diana Harabagiu

Dezvăluiri din lumea închisă a gimnasticii de performanță, miercuri, în documentarul TVR „Fabrica de 10”

Televiziunea publică difuzează în două părți, începând de mâine (miercuri, 20 octombrie) un documentar cu dezvăluiri din spatele ușilor închise ale gimnasticii de performanță.

„În epoca dictaturii comuniste, când admiram săriturile incredibile, grația, concentrarea gimnastelor și ascultam emoționați Imnul României, nu bănuiam abuzurile din spate. Astăzi, povești despre înfometare, bătăi, jigniri, antrenamente istovitoare încep sa iasă la iveală”, spune Irina Luca, realizator al documentarului „Fabrica de 10”.

Sunt prezentate mărturii ale Georgetei Gabor (argint la Montreal '76) și ale multiplu medialiatei la Jocurile Olimpice de vară din 1984 de la Los Angeles, Katy Szabo: „Bătăile făceau parte din program. Cât am fost mică, mă gândesc ca așa o fost sistemul. Dar niciodată nu mi-am pus întrebarea: Oare așa trebuie făcut? Poate era în program. Nu știu”.

Cele două părți ale documentarului „Fabrica de 10” vor putea fi urmărite sub genericul „Adevăruri despre trecut”, la TVR 1, miercuri, pe 20 şi 27 octombrie, de la ora 22.00. 

Citește și: 

Un milion de dolari blocați, sub cheie » Ce au descoperit reporterii GSP la arena „Arcul de Triumf”

Dezolant! Așa arată acum stadionul care speria Divizia A cu „Morișca”, unde marele Real Madrid a fost ținut în șah

Playtech: BOMBĂ! Ce relație a existat între Nuțu Cămătaru și Monica Gabor: ‘Mi-a adus-o mie primul și...’


Comentarii (14)
talpaiadului
talpaiadului  •  20 Octombrie 2021, 19:51
Postat de farist11 pe 19 Octombrie 2021, 23:29

Eşti la fel de aberant ca Petruța! "Nu sunt antrenorii de vină". Tu mai şi gândeşti?

Tu ai copii? Ai incercat vreodata sa-i pui sa faca impotriva vointei lor? Parintii au probleme si sa-i faca pe copii sa manance si sa se duca la culcare. Antrenorii nici macar nu sunt parinti, iar ei trebuie sa faca un copil care nu e al lor sa repete a suta oara un exercitiu care nu iese suficient de bine, cand copilul este plictisit, obosit si nervos. Antrenorul stie ca singura sansa la medalie este ca acel exercitiu sa fie perfectionat intr-o anumita perioada de timp, limitata. Copilul nu intelege cum stau lucrurile, el vrea sa se joace, sa manance ciocolata si prajituri, ce sa faca antrenorii, sa se ia dupa copil si sa-l lase se antreneze numai cand are el chef? La gradinita merge, dar nu in gimnastica de performanta. Parintii isi cunosc copiii mai bine decat oricine altcineva, ei stiu foarte bine ca sunt tristi, fortati si batuti la antrenamente si cu toate astea ii duc de manuta inapoi zi de zi. Incearca sa gandesti realist inainte de a demoniza antrenorii. Sportul de performanta nu e pentru copii.

ceaiuri
ceaiuri  •  20 Octombrie 2021, 16:06

de ce sunt antrenorii vinovati pt gresala parintiilor,daca sportiva vb cu parintii ca nu poate avansa ,sigur acestia nu o mai lasau..articolul are o tenta subiectiva(la 4 ani..nu mergi singura la gimnastica,te duc parintii)

farist11
farist11  •  19 Octombrie 2021, 23:35

Astfel de antrenori trebuie sancționați drastic. De aceea nu mai avem gimnastică. Vorba dulce, mult aduce. Jignirile şi bătaia aduc ură. Ce frumoasă era această gimnastă, iar după atâtea chinuri, la 17 ani, are o privire tristă. Păcat!

Vezi toate comentariile (14)
Comentează