Articol de GSP - Publicat vineri, 09 octombrie 2009 00:00
Marian nu va părăsi niciodată vestiarul echipei din Veszprem. Al optulea loc de la cabine, care i-a aparţinut, i-a fost dăruit pentru totdeauna şi e împodobit cu fotografia sa
Joi, 8 octombrie. Exact opt luni de la moartea lui Marian, ucis pe 8 februarie. Echipa de handbal MKB Veszprem are antrenament, una din cele zece şedinţe de pregătire săptămînale. De fapt, chiar a opta a săptămînii.
Cum intri în vestiar, în stînga, în dreptul tablei, antrenorul Lajos Mocsai, jucîndu-se cu şnurul fluierului pe deget, îşi priveşte gînditor elevii. Sînt mai puţini cu unul, oricîte transferuri ar mai face conducerea. Se apropie meciul din grupa B a Ligii Campionilor, din Franţa, cu Chambery Savoie. "Mi-ar prinde bine un pivot ca Marian acum", pare că gîndeşte Mocsai. În stînga sa, cum stă cu spatele la tablă, în camera de 10 metri pe 6, se dezechipează "copiii" săi.
Portretul cu cravată
Fiecare la locul lui, marcat cu numărul şi numele corespunzătoare. În ordinea dulapurilor: Fazekas (numărul 1), Gal (numărul 7), Ivancsik Tamas (9), Vilovski (2), Korazija (15), Sesum (5)... Al optulea loc din vestiar e al lui Marian. Acolo unde trebuia să fie "Păsărilă" stau acum un portret al său, un buchet de trandafiri, o cutie de bere Gosser, o şampanie Torley şi, atîrnînd peste tablou, o cravată alb-albastră. Numărul şi numele au dispărut, dar cine din vestiarul acela nu ştie cine şade acolo?
I-au serbat ziua de naştere
"A fost o decizie comună, a tuturor, să-i dăruim locul lui Marian. Nimeni, niciodată, nu se va mai aşeza pe porţiunea aceea de bancă, sub dulapul său", explică antrenorul Mocsai. Misterul cutiei de bere şi al sticlei de şampanie e dezvăluit de colegi. "Sînt băuturile lui preferate. Astea îi plăceau cel mai mult. Locul acela a fost al lui, e în continuare al lui şi va fi întotdeauna", spune Sesum.
Sîrbul, "vecinul" din dreapta al lui Marian, alături de croatul Pesici, a fost a treia victimă a nopţii fatale. Cu fracturi craniene multiple, a fost primul externat şi a revenit la antrenamente după opt săptămîni de la tragicele evenimente. Cravata? "Pe 8 septembrie a fost ziua lui Marian. Ar fi împlinit 27 de ani. Noi i-am serbat ziua ca şi cum ar fi în continuare aici. Obiceiul la club e că, de fiecare dată cînd e ziua unui jucător, toţi coechipierii primesc cîte un cadou din partea clubului. De ziua lui Marian am primit toţi cîte o astfel de cravată", ne lămureşte cubanezul Carlos Perez.
"Nou veniţii nu înţeleg ce simţim"
Memoria lui Marian e la fel de vie ca acum opt luni. Numărul 8 e în continuare în vestiar şi-n sufletele colegilor şi, judecînd după atmosfera din sînul echipei, va rămîne acolo mereu.
Cu toate acestea, viaţa trebuie să meargă înainte. "Ne e încă foarte greu. De cîte ori vorbim despre Marian, deschidem răni adînci. Echipa e mereu în reconstrucţie, dar nou veniţii nu înţeleg ce simţim noi, ceilalţi, cei care l-am cunoscut şi am trăit alături de el. Pentru asta locul său din vestiar poartă pecetea lui şi o va purta mereu. Dar, totodată, trebuie să încercăm să ne concentrăm la munca noastră, să ne continuăm activitatea", mai spune antrenorul Lajos Mocsai. "Aşa ar fi vrut şi el, să ne vedem de muncă, să ne facem meseria", îl completează Sesum.
Aşadar, viaţa merge mai departe. Dincolo de locul lui Marian, s-au dezechipat deja şi încălzindu-se, în joc de glezne, aşteaptă să iasă pe parchetul sălii următorii: Vujin (14), Mirkovici (20), Lapcevici (21), Perici (12).....
"În memoria mea, Marian e la fel ca în prima zi în care l-am întîlnit. Un om plin de viaţă, extraordinar de bun şi sufletist. Un sportiv excelent care avea tot viitorul în faţă"
Lajos Mocsai, antrenor MKB Veszprem
"Era o persoană splendidă, un bun prieten, căruia îi plăcea viaţa şi un handbalist excepţional."
DEJAN PERICI, handbalist MKB Veszprem
Ar fi ajuns cel mai bun pivot din lume. Trebuia doar să se mai maturizeze puţin. Eu îi spuneam mereu că e un copil mare, chiar aşa îl alintam: "Nino grande"
Carlos Perez, handbalist MKB Veszprem
Marian nu va părăsi niciodată vestiarul echipei din Veszprem. Al optulea loc de la cabine, care i-a aparţinut, i-a fost dăruit pentru totdeauna şi e împodobit cu fotografia sa
Joi, 8 octombrie. Exact opt luni de la moartea lui Marian, ucis pe 8 februarie. Echipa de handbal MKB Veszprem are antrenament, una din cele zece şedinţe de pregătire săptămînale. De fapt, chiar a opta a săptămînii.
Cum intri în vestiar, în stînga, în dreptul tablei, antrenorul Lajos Mocsai, jucîndu-se cu şnurul fluierului pe deget, îşi priveşte gînditor elevii. Sînt mai puţini cu unul, oricîte transferuri ar mai face conducerea. Se apropie meciul din grupa B a Ligii Campionilor, din Franţa, cu Chambery Savoie. "Mi-ar prinde bine un pivot ca Marian acum", pare că gîndeşte Mocsai. În stînga sa, cum stă cu spatele la tablă, în camera de 10 metri pe 6, se dezechipează "copiii" săi.
Portretul cu cravată
Fiecare la locul lui, marcat cu numărul şi numele corespunzătoare. În ordinea dulapurilor: Fazekas (numărul 1), Gal (numărul 7), Ivancsik Tamas (9), Vilovski (2), Korazija (15), Sesum (5)... Al optulea loc din vestiar e al lui Marian. Acolo unde trebuia să fie "Păsărilă" stau acum un portret al său, un buchet de trandafiri, o cutie de bere Gosser, o şampanie Torley şi, atîrnînd peste tablou, o cravată alb-albastră. Numărul şi numele au dispărut, dar cine din vestiarul acela nu ştie cine şade acolo?
I-au serbat ziua de naştere
"A fost o decizie comună, a tuturor, să-i dăruim locul lui Marian. Nimeni, niciodată, nu se va mai aşeza pe porţiunea aceea de bancă, sub dulapul său", explică antrenorul Mocsai. Misterul cutiei de bere şi al sticlei de şampanie e dezvăluit de colegi. "Sînt băuturile lui preferate. Astea îi plăceau cel mai mult. Locul acela a fost al lui, e în continuare al lui şi va fi întotdeauna", spune Sesum.
Sîrbul, "vecinul" din dreapta al lui Marian, alături de croatul Pesici, a fost a treia victimă a nopţii fatale. Cu fracturi craniene multiple, a fost primul externat şi a revenit la antrenamente după opt săptămîni de la tragicele evenimente. Cravata? "Pe 8 septembrie a fost ziua lui Marian. Ar fi împlinit 27 de ani. Noi i-am serbat ziua ca şi cum ar fi în continuare aici. Obiceiul la club e că, de fiecare dată cînd e ziua unui jucător, toţi coechipierii primesc cîte un cadou din partea clubului. De ziua lui Marian am primit toţi cîte o astfel de cravată", ne lămureşte cubanezul Carlos Perez.
"Nou veniţii nu înţeleg ce simţim"
Memoria lui Marian e la fel de vie ca acum opt luni. Numărul 8 e în continuare în vestiar şi-n sufletele colegilor şi, judecînd după atmosfera din sînul echipei, va rămîne acolo mereu.
Cu toate acestea, viaţa trebuie să meargă înainte. "Ne e încă foarte greu. De cîte ori vorbim despre Marian, deschidem răni adînci. Echipa e mereu în reconstrucţie, dar nou veniţii nu înţeleg ce simţim noi, ceilalţi, cei care l-am cunoscut şi am trăit alături de el. Pentru asta locul său din vestiar poartă pecetea lui şi o va purta mereu. Dar, totodată, trebuie să încercăm să ne concentrăm la munca noastră, să ne continuăm activitatea", mai spune antrenorul Lajos Mocsai. "Aşa ar fi vrut şi el, să ne vedem de muncă, să ne facem meseria", îl completează Sesum.
Aşadar, viaţa merge mai departe. Dincolo de locul lui Marian, s-au dezechipat deja şi încălzindu-se, în joc de glezne, aşteaptă să iasă pe parchetul sălii următorii: Vujin (14), Mirkovici (20), Lapcevici (21), Perici (12).....
"În memoria mea, Marian e la fel ca în prima zi în care l-am întîlnit. Un om plin de viaţă, extraordinar de bun şi sufletist. Un sportiv excelent care avea tot viitorul în faţă"
Lajos Mocsai, antrenor MKB Veszprem
"Era o persoană splendidă, un bun prieten, căruia îi plăcea viaţa şi un handbalist excepţional."
DEJAN PERICI, handbalist MKB Veszprem
Ar fi ajuns cel mai bun pivot din lume. Trebuia doar să se mai maturizeze puţin. Eu îi spuneam mereu că e un copil mare, chiar aşa îl alintam: "Nino grande"
Carlos Perez, handbalist MKB Veszprem
